KorAP: Find »[drukola/base=țigan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...315 >

7,853 matches

Corola-blog/BlogPost/383314_a_384643

l-am prezentat domnului primar. Domnul primar a citit pricazul iluminist și mi-a zis cu un aer șmecheresc-intim, făcând și cu ochiul: -Postul s-a ocupat deja. -De către cine? - Am pus un prieten de-al meu, jurist. -Este țigan? -Nuuu, e român. -Păi dacă e român, cum știe (ie)l ce probleme are comunitatea romilor? La aceste cuvinte ofensatoare, domnul primar Marcel Vela a strigat plin de furie sfântă: -Vedeți domnilor, de aceea nu vă integrați voi țiganii! -Păi

MARCEL VELA A PUS EXPERT PE PROBLEMELE ROMILOR DIN CARANSEBEȘ UN JURIST ROMÂN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383314_a_384643]
-Este țigan? -Nuuu, e român. -Păi dacă e român, cum știe (ie)l ce probleme are comunitatea romilor? La aceste cuvinte ofensatoare, domnul primar Marcel Vela a strigat plin de furie sfântă: -Vedeți domnilor, de aceea nu vă integrați voi țiganii! -Păi cum să mă integrez, am zis eu, dacă pui la țâgani un expert român? Am ieșit din biroul baronului Marcel Vela, și am început să ghingesc (2), cum dzâce bănățanu': -Expârțul interiorizează nevoia comunitară de exprimare a vânturilor sorții

MARCEL VELA A PUS EXPERT PE PROBLEMELE ROMILOR DIN CARANSEBEȘ UN JURIST ROMÂN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383314_a_384643]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

ai casei regale. Petrecerile care Încheiau expedițiile cinegetice durau câte o săptămână și răspundeau gusturilor tuturor invitaților, care aveau de ales Între sala de jocuri și cramă, Între salonul de dans cu muzică occidentală și cheful pe deșelate cu lăutari țigani sau partide de pescuit nocturn pe lacul din apropiere. Omul nostru, Nicolae Corbu, făcuse studii de drept În capitala Franței, asemenea multor tineri de familie bună, care Își etalau frecvent orgoliul de a fi cunoscut mai bine Parisul decât Bucureștii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

te plictisești? - făcu țigăncușa, punând cafeaua la fiert. Ia uită-te puțin într-ăsta. E familia mea. îi dădu un album în care erau desenați părinții, bunicii, mătușile, frații numeroși ai Cosettei. Pe prima pagină era portretul tatălui Cosettei, un țigan masiv cu perciuni și mustață pe oală, cu cercei în urechi, ușor încruntat în momentul pozării. — îi murise calul - lămuri Cosette, văzând privirea întrebătoare a lui Broanteș. îl rugam toți să zâmbească, că era un om vesel, dar lui nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
și-apoi intrară alții și alții, mai mari sau mai mici, hatmanul Scorbură, paharnicul Surdu, vistiernicul Ximachi, armașul Abăluță, vel-postelnicul Gherman, căpitanii Juravcu, Spoiciu și Bașotă, vornicul Prișcu, jitnicerul Haralambie, vel-spornicul Tartore, cazangiul Ilie, datornicul Stredie, Mitru cobzarul, glumețul Petrică, țiganii Borșu și Fekete ce scoteau flăcări la comandă pe toate găurile, bărbierul Luigi cu doctorul Lemberg, pripășiți la Curte, și, în sfârșit, umflat de nesomn, pomădat și subțire ca un țipar, sosi și șarlatanul Roger, cu care adesea Sima-Vodă juca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pe pământul de pe care se culesese orzul, poteci pietruite pe lângă parcelele de barabule, sperietori îmbrăcate turcește în mijlocul cânepei și căzăcește în mijlocul ovăzului și altele și altele, de nu te mai saturai privind. La o răscruce de drumuri, dădură peste un țigan bătrân șezând picior peste picior într-un jilț domnesc înalt, cu spătar. Lângă jilț era un par în vârful căruia, pe o scândură bine geluită, stătea scris cu frumoase litere chirilice: „Arde-mă, dar dă-mi un galbân”. — Noroc, faraoane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
spătar. Lângă jilț era un par în vârful căruia, pe o scândură bine geluită, stătea scris cu frumoase litere chirilice: „Arde-mă, dar dă-mi un galbân”. — Noroc, faraoane! - zise spătarul Vulture. — Bună să vă fie inima, conașule! - răspunse liniștit țiganul. — Al tău e jilțul ista? îl iscodi spătarul. — Eee - făcu celălalt - dacă era al meu de mult l-aș fi vândut. Ce să fac eu cu asemenea jilț? Nu-i al meu, e-al boierului. — Și boierul te-a pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
dacă era al meu de mult l-aș fi vândut. Ce să fac eu cu asemenea jilț? Nu-i al meu, e-al boierului. — Și boierul te-a pus să șezi în el, aici, în crucea drumurilor? — Da, dânsul - încuviință țiganul. — Păi de ce? Păi pe-aicea trece multă lume, e drum umblat: negustori, boieri ca dumneavoastră, oșteni, răzăși cu stare. O dată a trecut și Vodă. — Și tu ce faci aici? — Păi, iaca stau, cum mă vedeți. Și dacă vreun negustor sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pleacă. Chiar vreau să vă-ntreb: nu sunteți atât de bun să v-apropiați și să-mi dați o palmă? Se uitară cu toții uimiți la el. — Și ție ți-a dat prin cap lucrul ăsta? - făcu spătarul. — Ei, mie! - zise țiganul. Dacă-mi venea mie gândul ăsta, stăteam aici de mic. Nu mie. Boierului i-a venit. Mi-a zis: „Mă, Tănase, ai îmbătrânit; de muncă nu mai ești bun; ia tu jilțul de colo, du-te la răscruce și fă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
și-a dat de patru galbâni. Om de treabă, nimic de zis. Episodul 175 SPRE CONAC — Da’ azi a trecut cineva? întrebă spătarul Vulture. — A trecut un negustor polac, de la Lemberg, da’ cam zgârcit: n-a dat decât o dată - răspunse țiganul. De-aceea fie-vă milă de bătrânețile mele și trageți-mi câteva, că-mi plâng puradeii de foame. — Omu’ are dreptate, că doar creștini suntem - zise plin de milă Barzovie-Vodă și se apropie, lovi ușor cu vârful degetelor fața măslinie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-n tine de paparudă - murmură Tănase în țigănește, frecându-și obrazul. Apoi se-ntoarse spre spătar: Dumneavoastră nu-ncercați? — Ba da, cum să nu - răspunse Vulture și-i arse una mai-mai să-l răstoarne cu jilțul. — Să fie primit - spuse țiganul, scuturându-și capul. — Aș mai da eu o dată - zise Cosette. Cine-mi împrumută un galben? E destul, să mergem - zise Barzovie-Vodă. Dar n-o dă ne lăsăm toți banii aici. își luară rămas bun de la Tănase, care se sculase din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pierdem capetele. Dar dacă mănâncă una friptă, Scaunul e-al dumitale, Măria-Ta. Ia spune-mi, boier Radu - zise spătarul - câți știu până acum în Moldova cum se mănâncă barabulele astea? — Păi acum suntem trei - răspunse Radu Stoenescu Balcâzu. Eu, țiganul care le frige și - aici boierul roși ușor - o fată care mi le aduce mie înăuntru, seara, după ce s-au culcat toți. îi dau și ei câte una că e tânără și pofticioasă. Episodul 181 îN CARE POVESTITORII SUNT OBOSIȚI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Bucșe, vel-comisul Agache Natriul, sărdariul Basile Neaoșu zis și Urechilă, mitropolitul Nazazarie Iscariotul, hatmanul Scorbură, paharnicul Surdu, armașul Abăluță, vel-postelnicul Gherman, căpitanii Juravcu, Spoicu și Bașotă, vornicul Prișcu, jitnicerul Haralambie, vel-spornicul Tartore, cazangiul Ilie, datornicul Stredie, Mitru Cobzaru, glumețul Petrică, țiganii Borșu și Fekete, bărbierul Luigi și doctorul Lemberg, șarlatanul Roger, povestitorii Parnasie, Surduc, Gancioc și Stejeran cu hangița Stălinoaia și homunculul Buhuș, straja Dărăban, frații haiduci Stănciulescu Petre și Demeter, grupul de oaspeți polonezi format din doamna Potoțki, pan Bijinski

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

șopru și se vîra mintenaș În soba mică cu săcurea izinită de sînge ca scoasă din borîndău; avea mustețe negre și ierea numa-n nădragi și se preumbla În patul meu pe dușeg și fulgii de la gîști foșneau...“. Am văzut țigani fericiți. Și ce bine Îmi semăna eroina din film, În furoul ei vechi cu breteaua ruptă, parcă eram eu la șaptesprezece ani. MÎine trebuie să merg să plătesc lumina. Pe somația de plată „București“, Într-un chenar, un oraș În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
poftim, atunci mai că aș Închide ochii. Dac-ar fi sefard, ca dumneata, rasă veche, coaie grele, francmasonerie, artă domnule, ce mai, ai ce respecta, dar la Împuțitul ăsta din păduchelnițele Odorheiului, bag mîna-n foc că-i prăsit cu vreun țigan, ce să respect la el, murdăria de sub unghiile pe care și le roade tot timpul de zgîrcit ce-i? țlingușește-mă porcule, lingușește-mă că parcă văd că-mi pui iar maldărul de reviste În brațe să-ți traduc ultimele noutăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
aș fi eu ar trebui să latri să te faci Înțeles de la bietul Marcelică n-ai ce cumpăra așa că dă-i la plex mon cher arde-l pînă-l faci una cu pămîntul) — Da de unde ai mai scos-o că e țigan? Nu spuneai chiar mata că numele lui adevărat e Feher? — Da ce, de țigani unguri n-ai auzit? Să vezi tupeu la ăsta. Îmi vine dumnealui duminică dimineața la ora nouă cu plozii și cu balabusta, ea proaspăt coafată, el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
n-ai ce cumpăra așa că dă-i la plex mon cher arde-l pînă-l faci una cu pămîntul) — Da de unde ai mai scos-o că e țigan? Nu spuneai chiar mata că numele lui adevărat e Feher? — Da ce, de țigani unguri n-ai auzit? Să vezi tupeu la ăsta. Îmi vine dumnealui duminică dimineața la ora nouă cu plozii și cu balabusta, ea proaspăt coafată, el pus la costum, să-i pozez că vor să le trimită rudelor ei din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
În asfințit Își desfăceau zlătarii șatra; căruțe cu iz de catran și gaz ca pletele fetelor, Împletite cu zdrențe roșii și bănuți de aramă, cîntecul deochiat al băiatului care cositorea cazane amuțind la apariția domnișoarei cu umbreluță roz, pentru că și țiganul are obraz, o finețe veche În degetele subțiri, În coapsele prelungi „Bate-mă boierule, bate-mă că nu-ți semăn!“. Seara pe străzile Întunecate care se deschideau din piețe adormite ca degetele dintr-o palmă, acordurile Încete ale unui pian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
ușor și o ține tot Într-o distracție. Da nu tot natu poace. Numa că să vrei Îi una și să poci Îi alta. Eu crez că ăla și-o rîs dă el și că Îi jidov sau maghiar sau țigan, nu știu ce faită o fi, că mult năcaz ni s-o tras dă la ei. Ăștia crez că trebe să le cază mintenaș pomana din ceriu, să ia ei toate locurile faine. Cine-a văzut jidov muncitor sau țăran? Ei cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
la ei. Ăștia crez că trebe să le cază mintenaș pomana din ceriu, să ia ei toate locurile faine. Cine-a văzut jidov muncitor sau țăran? Ei cu funcții, ei cu ale mai bune căși, cu pachete din străinătate. De țigani, ce poci să spui, că ăștia Îs cu bișnița. Mă prinz că și Albu ăsta, cît Îi el de flentăr, dacă ar fi om de-a-devărat, ar avea În casă ceva pacuri de cafă și de Kent care să le vînză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
era sever și el a Învățat de mic să nu fie cheltuitor și să stea mai mult retras. La școală copiii rîdeau de el că era fricos și caraghios. S-ar putea ca și bănuiala că e evreu, ungur sau țigan să-i fi adus multe necazuri. Îmi Închipui că nici nu și-a terminat bine facultatea și naiv cum e prima femeie care i-a ieșit În cale a și pus mîna pe el. Cred că are o nevastă urîtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
ci pentru urmașii urmașilor urmașilor lor. E de-a dreptul impresionant, ai să spui mata. Dar ei o fac fără să crîcnească În numele unor convingeri de cele mai multe ori simulate, pentru că astfel se pun la adăpost, ba unora chiar le rentează. Țiganii sînt trîndavi țvisători, artiști, fără lege, refuzînd orice constrîngere - cunosc placa pe de rost - dar viclenia, dar hoția, murdăria, toate acestea devin În mod miraculos În fraza impecabilă a libercugetătorului calități de excepție) ...fără obligații, liberi ca păsările cerului pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
nealterat al cuvîntului, ca să rămînem la tema noastră. Nu este deloc surprinzător faptul că cele mai multe jertfe umane, cei mai mulți martiri pe care i-a dat omenirea, din cele mai vechi timpuri și a căror vină rămîne vagă și nefondată, au fost țiganii și evreii. Înțelegi acum de ce ți-am spus toate astea? Pentru că nu mai suport să-ți văd rînjetul ori de cîte ori vine vorba de refuzul meu de a mă angaja. Nu, domnule, nu am fost un parazit. Ți-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
adus căcălău, trei tone și dă trei pachete. Fă și mneata socoteala, Acilea nu ie mai mulți dă 300 sute dă oameni, eh? — De, ar trebui să ajungă, dar — Mai s-atașează, n-ai grijă, că vin alea borțoasele și țiganii cu toată liota și schilozii ăia În cîrje și LÎngă perete o față galbenă, lividă, o cămașă decolorată de soare, doi ochi care privesc În gol, un bărbat fără vîrstă - nu vede, nu aude, nu vorbește țpentru că ei nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
apuc măcar un chil, două, să-i dau și lui — Păi d-aia n-avem noi ce mînca că trebuie să hrănim javrele hrăni-i-ar hingherii să-i hrănească, ăștia ar trebui duși În lagăre de muncă, ăștia și țiganii, plaga societății țse tot adîncește crăpătura asta de la cutremur pe care urcă furnicile cară fărîmituri mai mari decît ele altele le cară pe cele moarte fel de fel de neamuri de obiceiuri) — ...la Choisi Mangâru ce domnișoare de familie, pian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]