2,211 matches
-
sunetul, iar Juliei Îi venise ideea că vocile lor, lipăitul apei și frecatul picioarelor În cadă ar putea fi auzite În camerele de jos. — Uite ce piele neagră ai, În comparație cu a mea, continuă Helen. Pe bune, ești oacheșă ca o țigancă. Presupun că apa mă face să par mai neagră, răspunse Julia. — Dar pe mine nu mă face să par mai neagră, zise Helen. Își Îndesă carnea rozaliu-gălbuie a stomacului. Mă face să arăt a șuncă presată. Julia deschise ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de vecini, la bucurie dar și la necaz. Fiecare știa despre celălalt destule amănunte, cunoscându-i obiceiurile, religia, datinile.. Când fugea de acasă, tanti Coca lu' Suman, o nemțoaică frumoasă foc și se ascundea în șura lu' baba Bidirel, o țigancă bătrână, mătușa celebrului viorist, Alexandru Bidirel, toată strada fremăta. Gelozia bărbatului ei, nea Suman, fost polițai, acum cărăuș de lemne, era cunoscută în aproape tot târgul. O brută de om, vulgar și fustangiu, un mitocan care disprețuia tot ce era
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
renunțat și m-am așezat lângă ușă, pe un taburet tapițat. M-am întins și mi-am pus o ureche pe gaura cheii. Am auzit vag câteva cuvinte spuse de majordom: „...spune că a rămas în pană... arată ca o țigancă... haine îngrozitor de murdare, probabil e una dintre femeile alea molestate, de la adăpost... nici măcar pantofi în picioare...“ M-am uitat la hainele mele murdare și la picioarele desculțe, pline de praf. Chiar că arătam jalnic. Vreau să spun, fusesem strălucitoare odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Primărie, în cizmele lui ofițerești, lustruite de sărbătoare. În duduit armonios de alămuri, Păun cel blând și de treabă, cum îl numeau oamenii din Goldana, păși, de nevoie, în vestonul lui, nemaivăzut, roșu, ca drapelul clasei proletare, spre mama Kaliei, țiganca cu glezne subțiri, târșiind mereu târlici de căpătat și sugând dintr-o țigară fumegândă, uitată permanent între buze. O roti convingător și cu foc, sub stejar, pe mama Kaliei doar și ea îi era fină de cununie! iar fina jucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
își coborî, pe umeri, ștergarul de in și privi cu atenție la icniturile Petroniei: i se cutremura, tot mai tare, rotundu-i pântece! Adresă, către Nicanor, un strigăt cazon, ca de plutonier major: Adu-o pe Kalia lui Gigel! Kalia, o țigancă de la bordeie, cu un nas nobiliar și un obraz, ca un bănuț de aramă pe care Gigel, ciobanul, înainte de a o români cu cununie, o zdrobise cu pumnii, ca pe hoții de gâște, fiindcă după o hârjoană, de numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unor tați perpelindu-se în emoțiile facerii dintâi, refugiați profilactic, lângă un alambic, mascat în vreun șopron de trestie cenușie, ce revărsa anemic o șuviță tulbure și călduță de trascău, la o distanță considerabilă de tortura travaliului și de agitațiile țigăncii: Muierilor le e frică de nălucile șotioase, care se arată în casele pustii..., a fost sublinierea sa. Gigel-ciobanul nu reținuse și o addenda emisă de Kalia: muierilor le era și mai frică de medicul înveșmântat în alb, ca o stafie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se retrăseseră lăutarii, care atâta așteptaseră: să se golească salonul de onoare... Rămăseseră câțiva bețivi și doi ospătari ce erau dejurnă, cu cheile barmanului la ei. Vladimir nu se clintea din fermitatea-i inițială: Am văzut în piața mare câteva țigănci... Dar nu dintre cele care se dedau la ciordeală. Nu, erau din soiul ălalalt, dintre țigăncile care răvășesc pădurile, comițând furtișaguri, însă numai de la sânul Mamei Natura: vindeau buchete de clopoței albi, adunați din pădure. Măi, Nae, ghioceii arată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
doi ospătari ce erau dejurnă, cu cheile barmanului la ei. Vladimir nu se clintea din fermitatea-i inițială: Am văzut în piața mare câteva țigănci... Dar nu dintre cele care se dedau la ciordeală. Nu, erau din soiul ălalalt, dintre țigăncile care răvășesc pădurile, comițând furtișaguri, însă numai de la sânul Mamei Natura: vindeau buchete de clopoței albi, adunați din pădure. Măi, Nae, ghioceii arată că începe să se desprimăvăreze. Vin, acuși, berzele, Năică... Se încălzește și drumul nostru spre Pământul Sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vii la mine, vorbesc eu cu una. - Mi-am găsit, Adeline, fug acum la ea, să nu zică... Mă Întorc În bar, pe ringul de dans Îl văd pe Alexi, dezbrăcat de cămașă, dansând lipit de o altă dansatoare, o țigancă, una pe care o știam, n-o făcea nici aia decât normal și protejat. Dar adevărul e că arăta cel mai bine dintre toate fetele pe care Adelin nu apucase să le expedieze În Japonia. Era mult mai frumoasă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Adelin nu apucase să le expedieze În Japonia. Era mult mai frumoasă decât Viviana mea și ceva mai apetisantă decât mărunțica aia cu care Cătă se mozolea pe o canapea. Alexi evaluase bine, țintea sus și acum Încerca ascensiunea pe țigancă, era Îndreptățit, de vreme ce Viviana, rasista dracului, nu-i cedase de mai bine de două ceasuri. M-am gândit că Alexi are acum nevoie de serviciile mele de translator, căci asortarea culorilor n-o fi fost suficientă pentru comunicare. Iar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că Alexi are acum nevoie de serviciile mele de translator, căci asortarea culorilor n-o fi fost suficientă pentru comunicare. Iar atunci, un gând perfid Își făcu loc În mintea mea ascuțită de cocaină și gândul ăsta mă strecură În spatele țigăncii dansatoare. Am Început și eu să mă bâțâi, palid și cu fălcile Încleștate, proptindu-mi bărbia de umărul dezgolit al mult râvnitei. Ca să-i șoptesc la ureche toate tâmpeniile pe care i le Înșira negrul. Ca să fiu mai limpede: traduceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ceva mai acătării din gură, traducerea mea se punea de-a curmezișul solidarizării rasiale. Dacă-i spunea c-ar fi onorat să-i facă portretul (Alexi e pictor la bază, cred c-am mai spus asta), eu o Întrebam pe țigancă ce părere crede că au părinții ei despre meseria pe care o face. Invitația la film și prăjitură (Alexi e, la o adică, băiat finuț) se transforma Într-o Întrebare privind tarifele practicate de țigancă. Și, când i-a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
asta), eu o Întrebam pe țigancă ce părere crede că au părinții ei despre meseria pe care o face. Invitația la film și prăjitură (Alexi e, la o adică, băiat finuț) se transforma Într-o Întrebare privind tarifele practicate de țigancă. Și, când i-a reușit ceva cu adevărat mai de Doamne-ajută, când i-a spus: Ce-ar fi dac-am rămâne lipiți și după ce se termină dansul?, eu am invitat-o pe fată, În numele americanului, la o partidă de sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
urmă m-am hotărât să plec. Ar fi trebuit să bat la ușa cabinei când am ieșit, așa s-ar fi cuvenit, așa ar fi putut evita o Înfrângere. Fiindcă, ieșind spre pisoar, am mai dat de un cuplu fericit: țiganca, cu capul proptit În faianță, iar În spatele ei Alexi, proptindu-i scula neagră În fund. Se Întâmplase ceea ce n-ar fi trebuit să se Întâmple. Din anumite puncte de vedere. Fiindcă, nu-i așa, vorba femeilor pe care le Întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
semn bun, dacă ajungea prea repede la fundul buzunarului se căra acasă, iar Leac și Andreea Încă nu ajunseseră. Așa că m-am decis să mă duc lângă el, fentând un pic, fiindcă pe o canapea alăturată lui era Alexi cu țiganca amatoare de sex anal. Am intrat În vorbă cu ei, părăsindu-mi viviana, apoi, prefăcându-mă surprins, am căscat ochii și-am exclamat: - Domn’ profesor, ce mai faceți? Ce să facă? Îi vine să intre-n pământ. Nu-i pică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
din frământarea unui somn fără odihnă, singur în casa pustie. Nevasta îi murise la nașterea ultimului copil, fiul cel mare, Radu, învățător într-un sat din apropiere, înrolat din prima zi a războiului ca ofițer, căzuse la capul de pod Țiganca 56, iar Ioan, mezinul, un tânăr falnic ca și brazii în mijlocul cărora crescuse, deși fusese mobilizat pe loc la intervenția doamnei Hagiaturian, părăsise casa pe furiș într-o noapte și se înrolase ca voluntar. Dispăruse fără urmă sub ruinele Sevastopolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
este neutră, fără nici o inflexiune, tocmai de aceea teribil de înspăimântătoare. Un profund dispreț îl cuprinde pe Gaie. Îndreptat spre dânsul, către propria lui persoană. Se blestemă amarnic pentru prostia de a nu verifica atent balconul. Își aduce aminte cuvintele țigăncii care-i ghicise în bobi de Bobotează, că nu va trece anul și va fi în fața morții din cauza lăcomiei. O luase atunci în batjocură, socotind vorbele ei simple năluciri. Dar acum este prea târziu. În silă, se execută. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în dreapta lui. Locotenent Tudor Răducu, născut la Bălți, Basarabia, în 1918. Al doilea din cei trei copii ai familiei. Ortodox. Fratele cel mic, mort la vârsta de opt ani de erizipel. Cel mare, Vladimir, căzut la 6 iulie 1941 la Țiganca. Mama, Natașa, tatăl, Constantin. Urmezi Liceul Militar din Iași, apoi Școala Militară de la București. Amândouă absolvite cu medii mari, laude și aprecieri. Din 14 mai 1942, activezi ca ofițer la serviciul tehnic al regimentului XXI din București, în locul căpitanului Duca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a modela și nuanța un material sonor uniform, ce risca să să devină monoton. Frenezia ritmică a caracterizat și piesa lui Nicolae Brânduș, Dans în ritm ak-sak pentru percuție solo - o partitură scrisă în 1970, ca parte a operei La țigănci după nuvela fantastică a lui Mircea Eliade. Diferențele au constat în diversitatea instrumentelor de percuție care au înviorat materia sonoră pigmentând-o cu o multitudine de evenimente timbrale; în diversificarea expresivității printr-o suită de variații, de la vigoarea ofensivă a
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
îți intrau absolutamente sub nas și din pricina lor revenii la atac... "Cioară, îi șoptii, cioară dragă, ai niște sâni minunați, ei, de ce te uiți așa urât la mine, da, arăți ca o cioară, nu fiindcă ești brunetă, că ai fi țigancă, ci fiindcă mie îmi plac ciorile, cum ciugulesc ele un bob de porumb nedigerat dintr-o baligă, sau păduchii din coama unui cal pe care se așează. Vezi cât de modeste sînt? Și mai au și darul premoniției. Când cârâie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
petrecerile noastre unde vin inși chiar mai puțin cunoscuți decât tine, și nici nu încerca să ne inviți tu pe noi, fiindcă o să te refuzăm politicos... Una era subalterna mea, alta era calculatoarea, alta (o tinerică frumoasă și balaoacheșă, pesemne țigancă, totdeauna bine îmbrăcată și coafată, stârnind invidia pentru bluzele ei un colorit care arăta că nu le cumpăra din magazinele noastre, ca și fustele cu croială străină, cismulițele elegante, jerseurile fine) secretara directorului, un ins totdeauna ursuz, care avea de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încărcați de tablouri întunecate și desigur de valoare, fiindcă, gândii, nu era verosimil ca el și fata lui să fi vândut din garajul lui secret Luchieni și Grigorești și să fi păstrat acasă vulgare pânze de gang cu nuduri de țigănci pietroase, sau strălucitoare compoziții pompieristice cu cerbi pe fond de pădure înzăpezită, cu mesteceni... Domnul Culala se sculă și aprinse luminile aplicelor și îmi spuse că mai păstrau, iată, un nud pe iarbă... e o schiță de Tonitza, se văd
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
râncede, prinși în apăsarea unor corpuri aproape nevăzute, transpirând ca pachetele de carne macră în geamul măcelăriei. Păreau că se distrează, în ei pulsau toată viața și moartea vremurilor de altădată, țâșnind prin vârful sexului direct între pulpele ude ale țigăncilor. Pulsa acolo o plăcere brută, virilă, pe care o înțelegeam perfect, dar care nu mă atrăgea. Lumea din jur funcționa economic, doar cât să-mi extrag zilnic doza de imagini necesară supraviețuirii: fără atingeri, fără implicații, fără obligații. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
roz, castronul de griș cu lapte și cacao, aburii fugind pe geam („Mănâncă, altfel o să ajungi ca ei!“, mă certa maică-mea), boneta bunicii Aneta (să nu cadă vreun fir de păr în mâncare), tablourile din sufragerie (într-unul, o țigancă își dezvelea umărul), carnetul de contabil al bunicului Vitalian (mă amenința mereu cu el, când refuzam să dorm după-masa: „Te dau eu pe mâna Economiștilor!“), florile din vaza cu zimți de cristal (vara, gălbenele și margarete; toamna, trandafiri), adâncimea moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau înecându-i în fluxul și refluxul sangvin. Odată și-odată, trebuia să se întâmple ceva rău. Iubirea conta enorm pentru mine. Încă înainte să mă țin singur pe picioare, am avut o atracție iresponsabilă față de buzele guvernantei mele, o țigancă veselă și-apetisantă: erau călduțe și miroseau bine, a nu mai știu ce. Le-am ciupit și le-am sărutat atâta, până m-am ales la patru ani cu-o mononucleoză. Boala părea nostimă, mă îngălbenisem și umpleam oala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]