3,072 matches
-
-ți vorbi, se uita la tine lung, fără să trădeze vreo emoție. Vorba lui era politicoasă, dar rece. După felul sigur și firesc de a se ridica din jilț, mi-am dat seama că avea mușchii încă tari. M-a țintit cu toiagul, poruncindu-mi: - Mergi de te spală și te primenește. Masa e la apusul soarelui. Am făcut o plecăciune și am ieșit în grabă, urmat de Rotari. Odaia ce mi s-a dat era ultima pe dreapta și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ești sigur că în spatele acestei afaceri nu se-ascunde vreo primejdie? A căzut pe gânduri o clipă, după care a schițat o stranie strâmbătură, mi-a strâns din nou brațul și a plecat. După câțiva pași, s-a întors și, țintindu-mă cu arătătorul, mi-a spus: - Era să uit. Fii gata de drum, Rotari vrea să îi fii alături. II De la domeniul neamului Ariberti la Oderzo erau aproape douăzeci de mile și, de la râul Meduna înainte, se mergea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Heraclie a considerat rugămintea mea un lucru ridicol și inutil, dar mi l-a îngăduit, spunând: - Dacă asta ți-e de-ajuns... Figuranții s-au adunat toți împreună în prosceniu, nu foarte departe de mine. M-am dus spre ei, țintindu-l pe cel cu bâta adevărată. Când am dat să i-o iau, a încercat să pareze și s-a opus, dar i-am smuls-o din mână. Atârna ceva și pipăind-o mai bine mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
admirativ - pentru o clipă, Maja Îi surprinse privirea Înfierbântată ce se lipi apoi de coapsele femeii, Înfășate Într-o fustă mulată, care se ivea de sub haina de blană. Mamă și fiu, traversaseră deja. Băiețelul grăsuț, al cărui singur ochi era țintit cu dragoste asupra mamei, se Încleștase de brațul ei ca și când s-ar fi temut că o pierde. Din fericire, nu le observaseră. Vei avea lumânărelele roșii, Camilla, se grăbi să-i promită, deși știa că fuseseră deja comandate lumânărele roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
articole. Dar numele lui nu apărea. Neștiind dacă trebuia să considere eclipsa lui mediatică drept un semnal pozitiv - În ultimele luni, apăruse În ziar doar În legătură cu procesul În care era implicat - sau ca pe un indiciu al decăderii sale, Își ținti privirea În ceafa șefului escortei, așezat comod pe scaunul din față. Din spatele acela masiv, strâns În uniformă, și din ceafa aceea groasă, taurină, emana o senzație extraordinară de siguranță și Încredere. Fermitatea aceea bărbătească, generată de obligația de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o felie de pizza fără brânză sau un sandviș cu legume, sau unul cu ton și roșii. Voi trage când Îmi vei trece pe dinainte și te vei preface că nu mă cunoști. Dar dacă mă vei saluta, te voi ținti din spate și-ți voi cruța fața. Îți voi lăsa frumusețea - moartă, nu-ți mai este de folos. Nu, nu-i de ajuns. Ar fi prea ușor - ca la poligon, când tragi În manechin. Când trag, tu ești manechinul, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șopot sinistru, ca fluieratul unei păsări. Culoarea Îi pierise din obraji și omul Își pierduse cunoștința. Dar nu și viața. Trupul lui Încă zvâcnea, mușchii se contractau. Antonio Îl veghease mai bine de jumătate de oră, neputincios. Capul. Trebuia să țintească la cap. Ce face tati, de ce nu vine? bodogăni Kevin, sugând din paiul de Coca-Cola. Dar În paharul mare de la McDonald’s nu mai era nici o picătură. Trăgea doar aer. — Da’ ce secătură ești... Mă sufoci, Îi spuse Valentina dezlegându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un foșnet în tufărișurile înfrunzite. Copila își continuă treaba, dar eu, cum mă ridic de-o mare presimțire mă ascund după un stejar secular ce-și făcea veacul în pădure. De pe drumul șerpuit apare un lup lățos, cu ochi strălucitori țintiți spre fetiță. Eu îi fac semn Scufiței să plece de acolo. Ea nu mă ascultă. Lupul ajunge în fața fetiței: Bună ziua, Scufiță Roșie! Ce te aduce pe aici? o întreabă lupul. Păi... mă duc la bunica să-i dau un coșuleț
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pătură. Unul din organizatori a împărțit repede muniția, la început cele trei gloanțe de probă, țintele de probă erau deja puse, eu am luat pușca în mână, cu toate că cehească, era în stare destul de bună, se închidea ușor, dinadins n-am țintit mijlocul, ci linia albă dintre cercurile cinci și șase, și când mi-am lipit de umăr patul puștii, simțindu-i greutatea, m-am liniștit și nici nu mai era nevoie să fiu atent la respirație, pentru că toate au mers ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la respirație, pentru că toate au mers ca de la sine, am tras exact în momentul când am dat drumul aerului din plămâni, iar când supraveghetorii au împărțit cele douăsprezece gloanțe și țintele de probă, am văzut că nimerisem exact acolo unde țintisem, și atunci am știut că dac-aș vrea, aș putea să trag perfect, și atunci s-au pus țintele pentru concurs, și atunci am rămas mirat, pentru că nu mai văzusem niciodată astfel de ținte, nu erau ca țintele simple, obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aflau în partea stângă, în dreptul inimii, și atunci mi-a venit în minte mulajul din material plastic al inimii, de-acolo, din dulap, zecele era tot acolo, sus, între cele două vene, cea roșie și cea albastră, și atunci, în timp ce ținteam, aveam în continuare în fața ochilor mulajul, și degeaba am încercat să țintesc la limita cercului șase, că tot numai cele două orificii le vedeam, cel roșu și cel albastru, și era de parcă cele două orificii ar fi fost ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
minte mulajul din material plastic al inimii, de-acolo, din dulap, zecele era tot acolo, sus, între cele două vene, cea roșie și cea albastră, și atunci, în timp ce ținteam, aveam în continuare în fața ochilor mulajul, și degeaba am încercat să țintesc la limita cercului șase, că tot numai cele două orificii le vedeam, cel roșu și cel albastru, și era de parcă cele două orificii ar fi fost ochii lui Vasököl, și atunci, când am apăsat prima oară pe trăgaci, am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la ochi stropitoarea agățată de un cui din zidul garajului, eu am ridicat pistolul, însă nu l-am îndreptat spre stropitoare, ci spre una din statuile albe sprijinite acolo, de zidul amintit, deși nu avea încă chipul conturat, eu am țintit fix între ochii ei, și atunci bunicul mi-a spus să las pistolul în jos și apoi să țintesc încă o dată, iar eu i-am țintit din nou capul, și atunci bunicul s-a așezat în spatele meu, corectându-mi poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spre stropitoare, ci spre una din statuile albe sprijinite acolo, de zidul amintit, deși nu avea încă chipul conturat, eu am țintit fix între ochii ei, și atunci bunicul mi-a spus să las pistolul în jos și apoi să țintesc încă o dată, iar eu i-am țintit din nou capul, și atunci bunicul s-a așezat în spatele meu, corectându-mi poziția și spunându-mi să nu-mi țin brațul atât de țeapăn, și stropitoarea s-o țintesc, pentru că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
albe sprijinite acolo, de zidul amintit, deși nu avea încă chipul conturat, eu am țintit fix între ochii ei, și atunci bunicul mi-a spus să las pistolul în jos și apoi să țintesc încă o dată, iar eu i-am țintit din nou capul, și atunci bunicul s-a așezat în spatele meu, corectându-mi poziția și spunându-mi să nu-mi țin brațul atât de țeapăn, și stropitoarea s-o țintesc, pentru că nu se îndreaptă arma spre o ființă umană decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și apoi să țintesc încă o dată, iar eu i-am țintit din nou capul, și atunci bunicul s-a așezat în spatele meu, corectându-mi poziția și spunându-mi să nu-mi țin brațul atât de țeapăn, și stropitoarea s-o țintesc, pentru că nu se îndreaptă arma spre o ființă umană decât dacă avem de gând s-o ucidem, iar eu am vrut să-i spun că asta e doar o statuie, dar până la urmă, fără o vorbă, mi-am mișcat brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
doar o statuie, dar până la urmă, fără o vorbă, mi-am mișcat brațul, îndreptând țeava pistolului spre stropitoare, bunicul s-a dat la o parte, spunându-mi să las arma în jos, apoi să ridic din nou brațul și să țintesc, după care nu mi-a mai spus nimic, îmi făcea doar semne, sus-jos, sus-jos, arma era destul de grea și trebuia ținută cu totul altfel decât o armă cu aer comprimat, dar în cele din urmă am reușit să țintesc destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să țintesc, după care nu mi-a mai spus nimic, îmi făcea doar semne, sus-jos, sus-jos, arma era destul de grea și trebuia ținută cu totul altfel decât o armă cu aer comprimat, dar în cele din urmă am reușit să țintesc destul de bine, de vreo două ori am și apăsat pe trăgaci, dând în aceeași clipă drumul aerului din plămâni, așa cum învățasem la instrucție, și știam că, dac-ar fi fost încărcată, aș fi făcut stropitoarea praf și pulbere. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și atunci am văzut, acolo sus, pe zid, o mâță mare și neagră, și atunci am știut care ne e ținta, pe cine-o să vânăm, îmi simțeam mâna încleștându-se pe armă, am vrut s-o ridic și să țintesc, dar bunicul m-a apucat de umeri, șoptindu-mi să mai așteptăm, și atunci mâța a plonjat și, cu coada ridicată și picioarele rigide, a făcut câțiva pași prin iarbă, s-a oprit de vreo două ori, și-a arcuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ba chiar s-a și uitat spre noi o dată, dar ori nu ne-a văzut, ori ne-a luat în seamă, pentru că s-a așezat pe labele din spate, ușurându-se-n iarbă, și atunci am vrut încă o dată să țintesc, dar bunicul m-a strâns de umeri și mai tare, și atunci mâța, isprăvindu-și treaba, a început să scurme cu labele-n iarbă, și atunci bunicul mi-a șoptit s-o iau la țintă, iar eu, ținând pistolul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci bunicul mi-a șoptit s-o iau la țintă, iar eu, ținând pistolul cu amândouă mâinile, am început să-l înalț, așa cum mă învățase, din cauza încărcătorului, era acum cu mult mai greu, iar când, în cele din urmă, am țintit-o, am simțit că mâna-mi tremură ușor, dar degetul mi-era strâs pe trăgaci, și atunci bunicul a rostit, acum, și atunci am apăsat pe trăgaci, iar mâța în aceeași clipă s-a uitat lung la mine, îi vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a descărcat, iar pisica a făcut un salt, cele patru labe i s-au desprins de sol concomitent, n-a fost o săritură propriu-zisă, forța-mpușcăturii a ridicat-o în aer, am nimerit-o-n coaste, nu în cap, deși țintisem într-acolo, și atunci am lăsat arma-n jos, dar bubuitura mai stăruia printre zidurile de piatră ale grădinii, și atunci bunicul m-a luat din nou pe după umeri, spunându-mi că a fost o lovitură frumoasă, să mergem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
într-adevăr, biata mâță își ridicase capul de parcă ar fi vrut să muște aerul cu gura, a mieunat strident, coada-i unduia încă prin iarbă, și atunci am ridicat din nou pistolul, ținându-l corect, cu două mâini, și am țintit fix între ochii mâței, și am apăsa trăgaciul, și pistolul era cât pe-aci să-mi sară iar din mână, iar detunătura a răsunat haotic între un zid și altul al grădinii, întocmai ca la prima împușcătură, s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
țin să-i anunț eu Însămi lui Yvonne moartea fiicei ei... CÎnd luară bacul, Fersen tocmai primise primele elemente aflate În urma autopsierii lui Gwen. La fel ca ceilalți, avea urme de Mésadrol În sînge. Reflectară cu voce tare: - Dacă am țintit bine, asta Înseamnă că ucigașul a Încercat să afle informații de la Gwen... - Dar care anume? Intrînd În Închisoarea din Brest, Marie se gîndi cu teamă că Gwenaëlle era fără Îndoială singura persoană din lume pe care Yvonne o iubea. Urletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cred ce fac, ridic fierul. E mult mai greu decât mi-am imaginat și scoate un nor de aburi înspăimântător. Cu maximă gingășie, îl cobor spre țesătura de bumbac. N-am nici cea mai mică idee ce parte din cămașă țintesc. Mai bine închid ochii. Și din senin se aude un țârâit venind dinspre bucătărie. Telefonul. Slavă Domnului... slavă Domnului... slavă Domnului... — Of, cine-o fi ? spune Trish, încruntată. Scuze, Samantha. Cred că trebuie să mă duc să răspund. Nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]