60,912 matches
-
dar și fără nici o crispare, se realizează o fuziune profundă între gestul cultural și lumea reală, între semnul plastic și reperul obiectiv, între libertatea imaginației și rigoarea înaltă a vieții. Discret, la intersecția simbolicului cu existența nemijlocită, Eugenia Iftodi se așază nu numai ca un observator căzut în contemplație, ci și, sau chiar în primul rînd, ca un factor de conciliere, ca o conștiință unificatoare în plin exercițiu al recuperării unei unități amenințate. Pe lîngă acele calități specifice ale desenului, pe
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
o importantă componentă biografică:Val Gheorghiu este și artist plastic. Deși, în cazul de față, materia primă este cuvântul, autorul nu se poate abține și adaugă încă un titlu, un fel de morală. Și asta din "reflexul plastic" de a așeza titlul în partea inferioară a pânzei. Tocmai prin acest peocedeu Val Gheorghiu își camuflează ochiul moralist. Textele sale sunt fabule în toată regula. Repertoriul tematic este stabil: femeia frumoasă și bărbatul bătrân sau de condiție socială inferioară, dragostea imposibilă etc.
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
dar nu se poate,/ Ce praf și pulbere se face-ntruna/ Pe masa mea de lucru și pe toate.// Aș vrea să aranjez din nou ca altădată/ Și să visez din nou, cu un cumplit efort/ Pe hîrtia îngălbenită am așezat/ Un gînd care s-a născut mort" (Un aer greu). În felul acesta tendința romantic-simbolist morbidă a Ilenei Mălăncioiu își găsește un făgaș socialmente fertil, un curs constructiv. Ileana Mălăncioiu: Linia vieții, Antologie, cu o prefață de Nicolae Manolescu, Ed.
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
altele însă... Ștefania Plopeanu e o au-toare care ține a-și dovedi "emanciparea", ieșirea de sub tutela unei feminități imprescriptibile. Drept care ne aduce la cunoștință că și-a "cheltuit" viclenia, id est strategia disimulatoare atribuită sexului său, acea preocupare de-a așeza capcane pe căile presărate de pericole ale vieții: "Toată fericirea/ pot s-o dăruiesc/ azi gratuit/ ni-mic nu mai am de ascuns/ simulacrul, viclenia/ cea minunată/ s-au cheltuit;/ hăituiala lupească/ acum/ e a clipei// doar clipa/ mai e
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
nu întîmplător destinul a vrut ca Zeița de nouăzeci de tone, cu lanțurile sfărîmate ale tiraniei zăcîndu-i la picioare, sub tivul clasic al tunicii, să lumineze cu facla ei drumul speranței și al tuturor năpăstuiților de pe tot pămîntul, să fie așezată la intrarea în portul cel mai mare al statului tînăr din lumea cea nouă... Rușii, la 1917, de pe treapta feudală a țarismului înapoiat, aruncaseră retoric, doar, lozinca Proletari din toate țările, uniți-vă! Zadarnic. Fusese o vorbă goală. Un artificiu
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
diferențiale, în așa-zisa Republică Moldova. Pe de altă parte, antologia consemnează - lucru deosebit de important - cristalizarea unei conștiințe critice în raport cu un eminescianism de multe ori spontan, amorf, deci anacronic. E o dovadă că poetul nu mai e receptat epigonic, ci așezat la treapta analizei, prins în cadrele unei lucidități actualizate. O detașare de o înrîurire care cată a trece în rafturile istoriei literare. Comentariile d-lui Eugen Lungu sînt exemplare prin inconformismul lor decent, prin pigmentul critic ce subminează venerația desuetă
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
în catedrală) seamănă cu niște decente efecte speciale, lipsite de orice "frison" magic. La fel e și Ioana, la fel sînt și "viziunile" ei celeste, care apar în film ca niște perechi angelice ale personajului (un copil și un tînăr, așezați într-un tron de piatră). De altfel, însăși interpreta Ioanei declară - blasfemie!- "Este o poveste în care nu am crezut niciodată!" Milla Iovovich crede mai mult în SF-uri decît într-o poveste ca a Sfintei Ioana, și asta se
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
impunerea de către educatori a unor modele de răspunsuri nefiresc autonomizate (merită să fie reprodus umorul involuntar al unui dialog înregistrat la grădiniță: "Educatoarea: - Acum unde este ursulețul? - șCopilulț B : - Pe masă. - Eșducatoareaț: De ce nu spui frumos: "Ursulețul se află acum așezat pe masă?", p. 181, nota 24) - dar și, de exemplu, în dialectologie, unde, așa cum se arăta deja în cartea din 1968, datele oferite de metodele tradiționale - adunarea de texte și chestionarul -, rămîn insuficiente fără înregistrarea unui dialog real, în condiții
Psiholingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17248_a_18573]
-
a-i da în vileag lipsa de inserție organică în evoluția omenirii, altfel spus legitimitatea. Cînd nu putea fi falsificat în atelierele propagandistice, producătoare de rudimentare răstălmăciri pe bandă rulantă, trecutul mai apropiat ori mai îndepărtat era pur și simplu așezat între parantezele unei tăceri obligatorii. Se urmărea astfel nu doar instaurarea unei amnezii colective, ci și tăierea rădăcinilor vieții spirituale. Cufundarea într-o beznă a conștiinței din care puteau fi modelați cu ușurință roboții orwellieni, purtînd funesta etichetă a "omului
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
nu a adăugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor sale și prin firescul desăvîrșit cu care se așază în lumea elementară, Apostu este contemporan cu dinozaurii, este parte din evoluția materiei, în timp ce prin natura sensibilității lui, prin vocația sa de arhitect și de constructor, dar și printr-un fel de mistică neprotocolară și de pioșenie greoaie, el este
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
sursa de alimentare a plasticității sale spectaculoase. Purcărete se joacă cu imaginile ca un vrăjitor pentru că este încărcat de forța și de nuanțele cuvintelor, de felul irațional în care așezarea lor determină o anumită surescitare a imaginației. Descoperind felul cum așează Purcărete accentele, mă fascinează și pe mine să descopăr mereu din ce elemente este făcută povestea, ce suprafață culturală cuprinde, cît pot eu cuprinde din ea, ce mă provoacă să citesc și să aflu mergînd pe urmele "facerii" scenariului. Mărturisesc
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
Leclerc nu se ține de cuvînt și de aceea corpul Marchizului bîntuie fără suflet printre noi. Ca și ciudatele arătări, ființe tarate fizic de șirul de incesturi al căror rezultat sînt. Minotaurii, străinii vizitatori ai grotei dau jos praful timpului așezat pe pereți, scoțînd la iveală picturi ce vorbesc despre istoria mitului. Ele, imaginile ecvestre se însuflețesc, capătă "carne" pe scenă, devin personajele ce vor interpreta istorioare halucinante. Este refăcut un drum al istoriei umanității din perspectiva Marchizului de Sade, un
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
iluzii, 1971, Arheopterix, 1973, întrebați fumul, 1975, De neatins de neatins, 1978, Jurnal de noapte, 1980, Un civil în secolul douăzeci, 1980, Fericit prin corespondență, 1982, Degetul de gheață, 1984, Arma anatomică, 1985, Mașina de uitat, 1990, Binemuritorul, 1996. Textele, așezate în ordine cronologică, după anul de apariție al volumelor, au o valoare în sine și, în același timp, ilustrează o evoluție. Există și trei poeme traduse în engleză - eșantion poetic pus la dispoziția eventualilor cititori din alte țări. Urmează o
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
spumă de lapte și miere, au tăiat toate legăturile între noi și ei. Habar n-aveam cine sunt, de unde provin, cât sunt de inteligenți, de cinstiți, de competenți. Ne-am înhămat la căruță și i-am tras doar pentru că se așezaseră pe capră și făceau pe vizitiii. Ne-am trezit la realitate doar când au început să ne croiască zdravăn pe spinări cu bicele pe care, în inconștiența noastră, le-am dat în grijă! Pe nebăgate de seamă, am intrat în
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
o tradiție de cîteva bune decenii) s-a născut noul naționalism. De abia în al V-lea capitol se intră în tema anunțată, analizîndu-se, cu o bună documentație, antisemitismul studențesc, Liga Apărării Național Creștine și apariția Legiunii "Arhanghelul Mihail". Autorul așază, doctoral, sub ocularul exegetic, mișcările studențești antisemite din 1922 (cunoscute, apoi, sub denumirea de "generația de la '22") ca o reacție a studenților români în creștere explozivă, ca număr, în universități împotriva colegilor evrei și ei, numeric, în creștere. Studențimea antisemită
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
pe autorii acesteia. Dar dl Dan Zamfirescu nu se încurcă în astfel de subtilități și e convins că "paginile care urmează (adică acest curs de metafizică - n.m.) nu constituie doar o restituire - oricît de tîrzie - a trecutului, ci o piatră așezată la temelia unui viitor în care cuvîntul românesc este menit să dobîndească acea misiune soteriologică slujită de Nae Ionescu poate ca nimeni altul în secolul ce se încheie". Avem, aici, o probă a predicțiilor mesianice ale d-lui Dan Zamfirescu
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
este absolut nejustificat, că nu se poate găsi nici un fel de îndreptățire pentru acest punct de vedere solipsist; nici în ceea ce privește teoria cunoștinței, nici în ceea ce privește, mai ales, existența ontologică". Evident, filosoful Nae Ionescu a fost credincios dumnezeirii creștine, pe care o așeza, în prelegerile sale, la locul ei, adică deasupra a tot și a toate. Odată, a și precizat: "Sau, dacă vreți, totul este minune - întrucît toate lucrurile, tot ceea ce se întîmplă, se întîmplă după vrerea lui Dumnezeu. Vrerea lui Dumnezeu are
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
știm, i-a adunat pe vandali și... le-a mulțumit zîmbitor, în văzul lumii întregi!!! La această performanță inegalabilă se mai adaugă, din păcate, ceva. Într-o țară care - începînd de pe la 1848 încoace - a fost practic inventată, proiectată, construită și așezată în rîndul lumii de intelectuali de toate formațiile, Ion Iliescu i-a etichetat insolent pe oamenii de cultură ai nației drept Golani. Transformînd România într-o țară a violenței și a eclipsei civice, Ion Iliescu a făcut imposibilă normalitatea chiar
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
public tot ce putea să treacă drept reprezentativ pentru noi. Pe atunci, m-am amuzat pe ascuns, gîndindu-mă ce bine i-ar fi stat să moară glorios acolo Caprei vecinului. Sau cum ar fi arătat un compatriot de-al nostru așezat pe un gard, conform sistemului Te uiți și cîștigi - așteptînd să devină miliardar peste noapte, fără să-i dea prin minte că ar putea să întreprindă ceva pentru asta - mîncînd semințe și aruncînd după aceea cojile pe jos. Abia după ce
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
să-mi poarte fața ca pe o tristețe/ mama în cătunul unde am învățat să citesc, să iubesc și să iert./ Toate le-am uitat,/ singurătatea și-a pus pielea la uscat pe gardul viu, zeghe/ sub care omul se așează și așteaptă" (Femeie iubită). Nu mai puțin reprezentativ ne apare spectacolul, deopotrivă interior și exterior, al damnării, solemn și provocator printr-un substrat caustic: Mă puteți asculta liniștiți în hala pustie, de lux, citind versuri/mut și sărac, lăsat în
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
ar putea povesti despre idolul lor,/ le-aș putea vedea sîngele scriindu-le poeme de dragoste pe obraz,/ dar cum totul nu poate fi decît o iluzie în aceste vremuri de criză,/ le privesc trecînd spre cimitir/ ca versurile acestea așezate în poem ca într-un mormînt" (Pe vremuri de criză). Visul e "poezie involuntară", după cum îl caracterizează Jean Paul, așadar o poezie "existențială", pe care, nu fără o nuanță ironică, Gellu Dorian o cultivă ca un alibi al unui lirism
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
al integrării (asimilarea normei) și al emancipării (critica normei), aci "emanciparea" se produce printr-o părelnică fetișizare a normei. Autorul pare obedient față de aceasta pînă-n pînzele albe. "Critica" e învăluită în iluzia manieristă a respectării ei fără crîcnire. O notă așezată în fruntea volumului dă asigurări de integră supușenie în fața literei: "Revăzută și adăugită, noua ediție a acestei cărți (unica, pesemne, de pe terra cu două titluri și "intrări"), este și ultima, i. e. definitivă. Ieșită inițial de sub tipar în 1978, la Litera
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
la această birocrație a scrisului. Cum anume trebuie citită cartea Refuzul filosofului de a deveni prizonierul cărții a fost consemnat până la urmă tot într-o carte. Ironie a sorții! Editura a identificat și ...numărat improvizațiile cu caracter aforistic, le-a așezat într-o ordine alfabetică, după cuvântul-cheie, ca într-un dicționar și le-a tipărit pe toate cu aceeași literă. Nu putea să procedeze astfel. Fiindu-i recunoscători pentru tentativa pe care a făcut-o de a salva ce se mai
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
peștele, bietul, cînd apele seacă/ și pasărea, biata, cînd codrii săi ard?/ Casa noastră se pustiește ca mușuroiul/ sub crude înghețuri. E iarnă și cine/ va merge-n pădure să curme butucii?/ Carul cu lemne nu vine singur/ să se așeze pe foc, arborii nu se aruncă/ de bună voie sub ascuțișul topoarelor,/ numai trupul meu singur s-a prăbușit/ în mocirla durerilor. Vaca noastră uitată în grajd/ în balegă putredă se va îneca, păianjenii/ vor mînca din ea și se
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
D, de pildă), American Beauty va rămîne, printre altele, un titlu de referință al vîrstei de mijloc; criză din jurul vîrstei de 40 de ani; mezzo dell'camin perceput că o sufocanta fundătura. Un bărbat de 42 de ani, cu viața așezată pe niște "sine care nu mai conduc nicăieri" (o căsnicie mortificata, o slujbă de întreținere, o fiică, liceeană, înstrăinata și necruțătoare) hotărăște, într-o bună zi, să sară de pe acele sine, să deraieze, si, dacă se poate - ei bine, se
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]