3,543 matches
-
lor pe malul nordic al Dunării, că ei începuseră a se deda aici la lucrarea pământului și chiar la construirea de orașe, deocamdată de lemn, precum face întotdeauna un popor în stadiul său de trecere de la viața nomadă la cea așezată. Murind Alexandru cel Mare, luptele ce urmară între generalii săi pentru împărțirea vastului său imperiu, înlesniră popoarelor tracice redobândirea neatârnării lor. În 301 ajungând competitorii la o împăcare, și lui Lizimac căzându-i ca parte Asia-mică și Tracia, el se
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Europei umplut de ultimele neamuri izvorâte din adânca Asie ca dintr-o nesecată fântână. III ORGANIZAREA GEȚILOR ȘI A DACILOR 1. VIAȚA MATERIALĂ Geții și Dacii, care trăiau pe jumătate nomazi cât timp stătură la sudul Dunării, trec la viața așezată când se strămută la nordul fluviului. Devenind agricultori ei se organizază într-un stat, care ia forma neapărată tuturor statelor începătoare, absolutismul monarhic. La începutul traiului lor la nordul Dunării Geții avură precumpănirea, și autorii vechi ne vorbesc de regii
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de el în pustietățile lăuntrice ale țării lor, unde Alexandru nu voi să-i urmărească. Chiar pe timpul lui Lizimac, armata acestuia este nevoită să se dea prinsă din cauza lipsei de hrană, ceea ce rar se întâmplă într-o țară agricolă și așezată, dar este îndestul de firesc lucru în una locuită de un popor a cărui avuții de căpitenie sunt turmele de animale. Potrivit cu această stare a Geto-Dacilor în primele timpuri ale așezării lor la nordul Dunării găsim notați în scriitorii contemporani
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
care vin mai târziu au și ei construcțiuni de lemn făcute din garduri de nuiele căptușite cu lut. Cele mai adeseori ei clădeau zidurile prin lut apăsat între doi pereți de scânduri și apoi ars. Mai arareori întrebuințau piatra, însă așezată numai câte una peste alta și îmbinată, fără var sau ciment. Cărămida le era necunoscută ca si Germanilor. Din acest sistem puțin trainic de zidării se explică cum se face de nu se află în Dacia decât numai ruine de
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ridicate de Daci se pot deosebi două sisteme: unul național, dac; altul învățat de la meșterii romani atrași în Dacia prin Decebal. Sistemul dac consta în încunjurarea locului, ce era de întărit, cu un zid construit din mari bârne de lemn, așezate cruciș orizontal și vertical și lăsând între ele spații umplute cu mari bolovani de piatră, construcții în totul asemănătoare zidurilor de la Avaricum (Bourges) în Galia, care sunt descrise de Cesar. Asupra lor observă marele general și scriitor roman că « această
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
pune pe fugă, scăpând ei în fundul pădurilor. Aici închizând drumul prin arbori răsturnați în cale, Romanii sunt nevoiți să ia pădurea cu asalt, ca o cetate. Când Romanii ieșiră din pădure se desfăcu înaintea lor întinsa cetate a Dacilor, bine așezată și minunat întărită. În loc însă de a se include în cetate si de a suporta un asediu, Dacii încearcă o de pe urmă dată soarta armelor. Se încinge o luptă disperată, în care fiece Dac își vinde scump viața; dar în
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
o dezvăluie înainte de a fi prea târziu. Ca mai înainte, începu prin deplasarea cablului și zise: - Ce se întâmplă cu copiii prezicătorilor pentru care nu există loc în centrele de educare? Yanar dădu din umeri. - Cresc și trăiesc în insule. Așezat, nepăsător, de parcă nu și-ar fi dat seama că tocmai lăsase să se înțeleagă că numai copiii transportați în centre deveneau prezicători. Nepăsarea lui declanșă o altă serie de reflexii în capul lui Gosseyn. Fusese foarte atent, dar îl frapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Lui Enro nu-i place să aștepte. Prânzul! Gosseyn socoti că trecuse o oră de când Enro îi ceruse raportul. De ajuns să facă o criză. Dar prânzul se desfășură într-o tăcere aproape totală. Se debarasă masa, iar Enro rămase așezat, reținând pe toată lumea. Pentru prima oară dictatorul îl privi direct pe Gosseyn-Ashargin cu ochi reci și neprietenoși. - Secoh, zise el, fără să se întoarcă. - Da? răspunse celălalt cu promptitudine. - Adu un detector de minciuni. Ochiul de oțel rămase ațintit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Prințul a cerut o anchetă și sunt fericit să-l îndatorez. Având în vedere împrejurările, era normal, oarecum adevărat, numai că Gosseyn ar fi schimbat două cuvinte. În loc de "a cerut" ar fi spus s-a așteptat la... Enro nu rămase așezat. În timp ce lui Gosseyn i se fixau brățările detectorului, se ridică și rămase în picioare, cu ochii fixați pe masă Făcu semn celorlalți să rămână așezați și începu: - Ne găsim în fața unei situații curioase. Acum o săptămână l-am adus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
era un risc pe care și-l asumase fără nici o ezitare. Fata asta era singura pistă care îl putea conduce spre elucidarea propriului său mister. Și el o urmărea cu atenție, în măsura în care i-o permitea întunericul. La început, ea rămăsese așezată, cu piciorul stâng îndoit sub cel drept. În aproape 10 minute își schimbase poziția de vreo cinci ori. Își scosese tabachera și apoi o băgase la loc, fără a-și lua vreo țigară. Clătinase din cap de șase ori, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o dezvăluie înainte de a fi prea târziu. Ca mai înainte, începu prin deplasarea cablului și zise: - Ce se întâmplă cu copiii prezicătorilor pentru care nu există loc în centrele de educare? Yanar dădu din umeri. - Cresc și trăiesc în insule. Așezat, nepăsător, de parcă nu și-ar fi dat seama că tocmai lăsase să se înțeleagă că numai copiii transportați în centre deveneau prezicători. Nepăsarea lui declanșă o altă serie de reflexii în capul lui Gosseyn. Fusese foarte atent, dar îl frapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Lui Enro nu-i place să aștepte. Prânzul! Gosseyn socoti că trecuse o oră de când Enro îi ceruse raportul. De ajuns să facă o criză. Dar prânzul se desfășură într-o tăcere aproape totală. Se debarasă masa, iar Enro rămase așezat, reținând pe toată lumea. Pentru prima oară dictatorul îl privi direct pe Gosseyn-Ashargin cu ochi reci și neprietenoși. - Secoh, zise el, fără să se întoarcă. - Da? răspunse celălalt cu promptitudine. - Adu un detector de minciuni. Ochiul de oțel rămase ațintit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Prințul a cerut o anchetă și sunt fericit să-l îndatorez. Având în vedere împrejurările, era normal, oarecum adevărat, numai că Gosseyn ar fi schimbat două cuvinte. În loc de "a cerut" ar fi spus s-a așteptat la... Enro nu rămase așezat. În timp ce lui Gosseyn i se fixau brățările detectorului, se ridică și rămase în picioare, cu ochii fixați pe masă Făcu semn celorlalți să rămână așezați și începu: - Ne găsim în fața unei situații curioase. Acum o săptămână l-am adus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
era un risc pe care și-l asumase fără nici o ezitare. Fata asta era singura pistă care îl putea conduce spre elucidarea propriului său mister. Și el o urmărea cu atenție, în măsura în care i-o permitea întunericul. La început, ea rămăsese așezată, cu piciorul stâng îndoit sub cel drept. În aproape 10 minute își schimbase poziția de vreo cinci ori. Își scosese tabachera și apoi o băgase la loc, fără a-și lua vreo țigară. Clătinase din cap de șase ori, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
primul pe ușă, în timp ce doctorul, deși ceva mai în vârstă, îi făcuse loc, politicos. — Sunt de la Poliție, spuse omul, cu ton brutal, așteptați afară! Doctorul simți că i se suie sângele la cap, dar se stăpâni și răspunse cu glas așezat: — Nu știu de la ce Poliție ești dumneata, poate paznic la postul din Ciorogârla, în orice caz te invit să aștepți dumneata afară până îmi consult bolnavul. Luat prin surprindere, omul se uită cu fiere la intrus și, când să se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
balon albastru, cu gât lung, înalt și subțire, cu etichetă pe care era scris „Morphine“, alta roșcată cu „Extract de belladonna“. Lângă dulap erau niște planșe anatomice, puse în picioare, una lângă alta. O sobă albă, cu lemnele în ordine, așezate alături, într-o nișă. Mi s-a părut că totul e foarte curat. M am apropiat de raftul cu cărți, aproape toate de medicină. Am descifrat Dr. Petrini, Boli de piept, Dr. Felix, Dr. Istrati și o carte cu aspect
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întors pe jumătate către bradul pe care-l împodobisem, zic eu, destul de reușit (cu mere galbene, cu lumânări roșii și-un înger în vârf, atât, beteală n-am pus) și, cum îi juca lumina flăcărilor pe față, iar eu eram așezată mai într-o parte, l-am putut privi în voie, deși e necuviincios să privești cu atâta insistență un musafir. Noroc că nu se uita mama la mine, altfel m-ar fi mustrat. Și eu cred că-i mai tânăr
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu coada-ntre picioare când a fost repezită. Bătăile în ușă i-au surprins și i-au deranjat pe toți trei. Conu Costache ațipise de câteva minute, Zaharia se așezase să-și cârpească niște pantaloni și Liza stătea cu capul așezat pieziș peste labele ca zăpada și se gândea pesemne la ale ei. Primul s-a sculat în grabă Zaharia, a doua, fără grabă, Liza, iar conu Costache s-a întors doar pe partea cealaltă, hotărât să nu știe de nimeni
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
recunoaștere a răufăcătorilor care-și schimbă înfățișarea cu mustăți noi. Se auziră tot felul de comentarii încrucișate, unii se uitară la Dan și la nou crescuta lui mustăcioară, și câțiva își priviră cu interes degetele. Iulia, care era penultima, rămase așezată, și Alexandru ciocăni cu lingurița în paharul lui, ca s-o ajute. Spre mirarea tuturor fata se întoarse spre Dan: — Domnule Crețu, cum traduceți Vanity Fair? — Păi, Bâlciul deșertăciunilor, nu? — Formidabil, spuse Peppin Mirto, e grozav, n-ați stat o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
împotrivirea sufletului ei, teama de a se desconspira dispăruseră: - Când îl sărutau femeile acelea. Să nu credeți că am fost prea tulburată, se grăbi ea să adauge. O să mai treacă prin multe situații dintr-astea înainte de a deveni un om așezat. - Nu neapărat, zise serios Hedrock. Va trebui să te împaci cu ideea "casei iluziilor", dar eu am observat că un procent destul de mare de oameni ies oțeliți dintr-o asemenea experiență, cel puțin pe anumite planuri, dar cam plictisiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
vii. Mai târziu, fiul lor, Armin Caryan, chiar așa spunea când crescuse: „Tată, scoate ochii din ceas... scoate ochii și adu-mi-i aici!...“. Numai ochii aceia văzuseră ceea ce nu se putea povesti: trupul ei răstignit pe spate, cu brațele așezate cruciș pe deasupra sânilor și pletele negre, revărsate pe pernă. Numai ochii aceia știuseră frica lui că ei n-o să-i placă și că nu îl va mai dori după. Numai ochii din ceas le vegheaseră deznădejdea cu care se încleștau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un om stă în picioare (ținută normală), odintre poziția mâinii cu părțile corpului care se mișcă (nesiguranță), odintre poziția mâinii și repartizarea greutății corpului (repartizarea pe un picior, rară înseamnă adaptabilitate și bucurie de a trăi), odintre poziția mâinii poziția așezat, care depinde de educație (poziție dominantă, la masă, la birou, în automobil), odintre poziția mâinii cu imaginea societății în care se află (acasă, oficial), orelația dintre poziția mâinii și cum se sprijină pe scaune, cu sau fără poziție a picioarelor
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Și pînea săracului, Că n-am fost de călugărie Ci-am fost de căsătorie. 118 Pe cea frumoasă uliță Preîmblă-se o fetiță Cu mâni albe sufulcată Și ar trebui sărutată - Batîr de-i a popei fată; Că-i la vorbă așezată, Că popa așa i-nvățat Ia cartea și mere-n sat. Eu remîn cu fata-n casă Și mă băgai după masă. Și, zău, el așa zicea: - Saveto, sufletul meu, Crede că de dragul tău Nu mă pot hodini eu, Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Bătrânii rămăseseră în jurul mesei, crispați, cu chipuri trase și livide. Șerbănică Miga adormise cu fața sprijinită în pumni. Capul alunecase și obrazul tras într-o parte îi descoperea proteza. Figura dolofană părea că rânjește. Semăna cu idolii grași, de porțelan, așezați turcește. Aceeași expresie de imbecilitate rafinată și vicleană. Melania Lupu zâmbea. Zâmbetul se încrucișa cu un altul ascuns în dantelele evantaiului. Nu-l vedea nimeni și se bucura. Buzele se mișcau mut. " Va fi a ta, fetițo! Nu cunosc pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sculptorul ironic. ― N-am văzut-o pe domnișoara Scurtu, constată Cristescu. Bătrânul își împinse buza de jos și ridică din umeri. ― Cine știe! Poate că au reținut-o la birou. ― Bineînțeles, interveni Melania Lupu. Purta o tocă mică neagră care, așezată cumva pieziș pe buclele albe, îi dădea un aer de neașteptată cochetărie. Gerul îi înflorise obrajii. Biata fată! Ținea extrem de mult să vină, deși nu se simțea deloc bine. Mi-e teamă chiar să nu se fi îmbolnăvit. Întinse mâna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]