6,958 matches
-
tainică splendoare, Se zbate infinitul să renască, Magnolia înalță către soare Toată iubirea pământească. Veșmânt feeric în grădină, Magnolii svelte și candide, Mireasma florii lor, divină, Îmbată fluturii în crisalide. Îmbobocesc iubirile eterne, Pecetluite în pure săruturi, Iar primăvara ne așterne Magnolii și aripi de fluturi. Referință Bibliografică: Magnolii si aripi de fluturi / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2277, Anul VII, 26 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MAGNOLII SI ARIPI DE FLUTURI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383204_a_384533]
-
o bucovineancă adevărată, dintr-o familie refugiată pe plaiurile bănățene care nu uită meleagurile unde i-au trăit strămoșii. Venind din obârșia nordului moldav, cu dorul patriei fagilor în simțire, poeta Mariana Gurza strigă durere și dragoste, generozitate și seninătate, așterne blând dorul de matca străbună în sufletul pădurii. Doar ea știe cum și de ce înaintașii ei au plecat să apere glia moldavă în eternitate, păstrând slovele Măritului Ștefan în catafalcul durerii: ,,Moldova nu e a mea ci a urmașilor urmașilor
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
o bucovineancă adevărată, dintr-o familie refugiată pe plaiurile bănățene care nu uită meleagurile unde i-au trăit strămoșii.Venind din obârșia nordului moldav, cu dorul patriei fagilor în simțire, poeta Mariana Gurza strigă durere și dragoste, generozitate și seninătate, așterne blând dorul de matca străbună în sufletul pădurii. Doar ea știe cum și de ce înaintașii ei au plecat să apere glia moldavă în eternitate, păstrând slovele Măritului Ștefan în catafalcul durerii: ,,Moldova nu e a mea ci a urmașilor urmașilor
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
IASĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului se pregătesc fuioarele acasă prin hornuri risipite peste sat din lemnele aprinse vor să iasă spre ceruri la moment de înserat când se așterne-n suflete odihna din bucuria trudei adunate iară căldura împlinește tihna și ochii pleacă primii înspre noapte doar visele hoinare ce colindă prin somnurile line de copii creează irizări ca de oglindă spre iarna care-ncepe-a se grăbi și
SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383208_a_384537]
-
ai învins Rană de sabie se vindecă Nu și rană lăsată de cuvinte pe suflet Nu folosi cuvântul ca armă în iubire Nu aș putea să mi-l scot, ca pe un glonte Din minte, zăpada ar arde s-ar așterne noian de ispite cuvântul tău m-ar ține pironita pe cruce Referință Bibliografica: Ninge cu îngeri / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1795, Anul V, 30 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Ana Bălan : Toate
NINGE CU ÎNGERI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383220_a_384549]
-
preacurate. Sandu Cătinean este și un poet patriotic care își cântă țara în versuri cum puțini poeți ar ști să o facă. Glia sa sfințită cu lacrimi îl cheamă la datorie și nu își dorește decât ca pacea să se aștearnă pe tâmplele țării și să strângă petale de armonie de pe brațele ei. Zbuciumul său interior îl determină să scrie adevărate scrisori patriotice în care lupta pentru dreptate, cinste și onoare, dar și pentru un viitor mai luminat al pământului său
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
și-apoi să plec. Sînt lipsuri, mai apar chiar și dezastre, În lumea tristă, plină de nevoi, Eu însă cred în apa mării-albastre Și mă-nfășor într-o perdea de ploi. Nu pregătiți bucate pentru mine, Nu-mi puneți proaspăt așternut pe pat, Căci doar din ușă vă urez de bine, Și-apoi spre altă casă am plecat. Cînd vă veți lumina a sărbătoare, Cînd lucrurile se vor așeza, Vom avea timp să-ntindem masă mare, Să bem și să mîncăm
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
puțin și-apoi să plec.Sînt lipsuri, mai apar chiar și dezastre,În lumea tristă, plină de nevoi,Eu însă cred în apa mării-albastreși mă-nfășor într-o perdea de ploi.Nu pregătiți bucate pentru mine,Nu-mi puneți proaspăt așternut pe pat,Căci doar din ușă vă urez de bine,Și-apoi spre altă casă am plecat.Cînd vă veți lumina a sărbătoare,Cînd lucrurile se vor așeza,Vom avea timp să-ntindem masă mare,Să bem și să mîncăm
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
casă, privind pe geam cum alții au ieșit să se bucure de doamna iarnă, musafira așteptată de ceva timp. Încet, încet, pomii s-au albit, crengile au fost împodobite de beteala albă de nea. Covorul gros de zăpadă s-a așternut și el, și puritatea anotimpului strălucește peste tot, încălzind privirea cu frumusețea ei. Pe alocuri, încep să se vadă urmele de pași ale oamenilor care pleacă din casă cu vreo treabă sau doar cu dorința de a vizita anotimpul alb
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
prind o stea, Am cules-o ca pe-o floare, dintr-o grădină galactică. Am așezat-o în palma ta, să se odihnească, Ardea, era foarte fierbinte, Am privit-o, mi-a zâmbit și-a adormit, Apoi a apărut luna, așternându-și lumina peste noi. Era albă, imaculată, de-o măreție rar întâlnită, Invitată la seara noastră, magica noastră seară. Citește mai mult MAGICA NOASTRĂ SEARĂAm întins mânasă prind o stea,Am cules-o ca pe-o floare,dintr-o grădină
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
prind o stea,Am cules-o ca pe-o floare,dintr-o grădină galactică.Am așezat-o în palma ta,să se odihnească,Ardea, era foarte fierbinte,Am privit-o,mi-a zâmbit și-a adormit,Apoi a apărut luna,așternându-și lumina peste noi.Era albă, imaculată,de-o măreție rar întâlnită,Invitată la seara noastră,magica noastră seară.... IV. , de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016. COPACULE Am să-mi fac în scoarța
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
i-o întindea acum în față. Se apleacă,scuipă cu scârbă și începe să dea luciu scarpeților oribili ce nu mai avuseseră parte de o lustruire amănunțită din vremuri ancestrale. Fiecare urmă de praf ce dispărea de pe pantof i se așternea în mod ireversibil peste inimă. - Bine-ai intrat în viață, băiete ! rânjește moșneagul umplut de satisfacție, că e stăpânul absolut , al slugii lui netrebnice. - Acum nu mai am nicio datorie la dumneata. Sper că ești mulțumit, că mi-ai adus
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
Și chiar pe Caravella, sigură că, până la urmă, va fi încălecată de către toți bărbații urbei, în afară de unul. De parcă aceștia ar izbuti ceea ce nu a reușit o escadră: să potolească o iapă! În privința Filozofului, lucrurile sunt mai complicate, aș putea să aștern cel puțin o nuvelă. Cum să scriu de bine despre Magistrat, vrăjmașul meu de moarte? Mi-a cumpărat, cândva, trei manuscrise și le-a distrus în fața mea. Le-a ars. Pe primul i-l vândusem pentru că eram bolnav; intenționa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Stațiunea. Nu-ți convine: construiești romanul singur, nu ți-l dictează nimeni! E o iluzie; dacă vei primi Nobel-ul, să știi că asta nu va fi decât confirmarea că ai transcris corect izvodul cosmic. Și Romancierul - în povestea ta - așterne o carte... Dacă pentru asta - în realitate - va primi Goncourt-ul? FILOZOFUL. Sunt tot mai ostenit. Mi-am întemeiat o parte din viață pe convingerea că pot deveni nemuritor. Eram tânăr; îmi priveam pielea netedă, părul îmi era des și lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
recunoscut ca atare, este un ucigaș? Nu, călău! Încerci să îndrepți nițel lucrurile. Ai visat, spre cântători, că erai Isus Cristos. Răstignit, o așteptai pe Maria Magdalena. Nu puteai să mori fără să o vezi. Te-ai trezit speriat. Ai așternut, dintr-o răsuflare, câteva pagini, trebuia să scapi. Le-ai pus în seama Eremitului. Și-a părăsit, nu de mult, chilia din munte pentru Caravella. O întâlnise, până atunci, o singură dată, Dumnezeu știe unde. Poate tot într-un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
am luat urmele trecute ale celor doi, o știu. E primul capitol al unui roman păgân care se va numi, probabil, CRONICĂ INFAMĂ. Abjecția mea trebuie să fie pe măsura lucrurilor pentru a le pătrunde. Cărțile mari nu sunt cele așternute de către autori imaculați pentru cititori cucernici. § Ai pus un personaj să-ți scrie, de-acum încolo, o parte din capitole, să-ți scrie cartea! Ai un negru, pe care nu-l plătești și care nu fuge cu manuscrisul: care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
lovituri de ciomag bine mânuit, Cititorul în stele și-a dat duhul. Minciuna s-a dovedit. Cel care vroia să distrugă, moralmente, Stațiunea - fiindcă, altfel, ce rost ar fi avut să intoxice oamenii cu prevestirea lui? - e mort. Cum îți așterni așa dormi. Orice acțiune poate fi, în rezumat, exprimată printr-un proverb. (Intenționezi, pentru uz propriu, să întreprinzi un studiu paremiologic de mare întindere. Îndreptar de existență exemplară, așa se va numi. Vei combina sintagme-cheie obținând efecte noi, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
așa se va numi. Vei combina sintagme-cheie obținând efecte noi, un fel de cine fură azi un ou la nevoie se cunoaște. Într-o lume pe dos, vechile judecăți își pierd sensul, nu vrei să fii surprins.Ă Cum îți așterni... nu s-a potrivit. Depus la Morgă, trupul Astrologului a dispărut! Doar câteva minute fusese lăsat singur! Fereastra avea gratii, ușa - sunt martori - încuiată. Stațiunea e în pericol real. Profeția Cititorului în stele - nemuritor - se poate adeveri oricând. ROMANCIERUL. Idiotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Magistratului pe Caravella, ultima curvă. L-a ajuns blestemul; nu părăsești o chilie pentr-un cur de muiere. Nimeni nu va alcătui o carte asemănătoare. Vie, mai adevărată decât oricare alta, în prima ei redactare. De-a pururi cabalistică, odată așternută pe hârtie. Pentru că nimeni nu va izbuti să afle o seamă de amănunte, care, însumate, reprezintă cheia; o păstrez. Uneori, am impresia că sunt un scrib ce transcrie un text preexistent; persuasiv, sunt îndemnat să iau decizii care nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cădea în ochi. Ai simțit că ți se trezesc pofte noi. Ți-a făcut semn să o urmezi. Te-ai gândit la ceva plăcut. Văzuseși undeva o poză, într-o revistă, poate o știa și ea. Te-ai ridicat din așternut ca un adevărat bărbat. Erai un arc. Chiar aveai un tremur ușor. Ai urmat-o despuiat și caraghios, îți era puțin jenă. O ființă deosebită, o femeie care merita să faci destule pentru ea. Deschizând ușa, ți-a strigat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
că exiști! Am existat dintotdeauna, cuprins în primul atom! În primul Cuvânt, chiar și mai înainte: în Intenția celui care L-a rostit. Care Te-a rostit! Admite prezența VOCII! Romanul pe care îl trăiești este tot efectul EI. Îl așterni pe hârtie laolaltă cu Stațiunea. Inventează-ți un contraroman, poate scapi. Unul care să-ți convină. De pildă: Mi-e bine. Atât. Nu are rost să continui. Lipsește conflictul, intriga; e scris. Poți să adaugi, dacă vrei: Îmi merge din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dimensiuni nu exprimă o destinație precisă - tort, pom de Crăciun, ornament -, pentru că toată ziua ți-a mers prost, ai hotărât să strici petrecerea de la Cazinou. Acum știi pentru ce fusese cumpărată, cândva, de către cineva care nu mai există, lumânarea: să așterni acest capitol, ce nu se substituie altuia, ci e, de fapt, chiar acela care trebuie. O carte nu poate fi separată de viața autorului. Nu-ți place cum trăiești: așa ți-ai rânduit. Ai avut două neveste și le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dezvăluit nimic. Nici Castelanul, dacă nu cumva chiar el era Mesagerul, încă nu se știe. Sau... În urma peniței, rămâne o poveste de care vrei să scapi. „...scripta manent”, te va urmări din pagină! Într-o zi, vei înceta să mai așterni un rând. Nu pentru că nu vei mai avea nimic de spus, ci pentru că vei simți că nu mai are rost. După ce vei fi înțeles că sunt adevăruri ce nu pot fi exprimate nici prin combinarea inteligent-exhuastivă a tuturor cuvintelor lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Purtătoare de rabie! Simbol al rebeliunii necontenite! Dezordinea fără scop sigur; idioțenia numită voință populară! Va trebui să hrănesc o haită mereu flămândă, chiar și atunci când e ghiftuită până-n gât! Să-i asigur o viață îndestulată Romancierului, pentru a-și așterne pe hârtie, fără grijă, inepțiile lui, de care m-am săturat până peste cap. Ura lui bolnavă împotriva Stațiunii, doar pentru că se crede cel mai deștept și neînțeles. E creator! Ce va lăsa în urma lui? O mie de pagini? Două mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
privești la pereți, să te uiți la tavan, să te gândești; să stai, ca mort, ceasuri în șir; să nu te întrebe nimeni, nu suporți să fii întrebat. Deschizi; cu hârțoagele întinse pe pat, pe podea, cu ultima frază jumătate așternută pe hârtie, jumătate stocată în memorie, încerci să te arăți politicos. Afli, rapid, ce s-a mai petrecut prin oraș, la Clubul literaților, în nu știu ce redacție, ce mai spun ziarele; îți zice că o dor picioarele și că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]