1,798 matches
-
O consideră un soi de panaceu care ține mulțimea nespălată în pace și liniște. Apropo, n-ai vrea să renunți la chestia aia? Revolverul meu de serviciu era îndreptat spre plexul lui Dolphine. M-am întrebat cât timp îl ținusem ațintit într-acolo. — Nu. Ai unelte la tine? Dolphine înghiți în sec. — Doar niște chestii de grădinărit. Uite ce e... — Nu. Du-mă la locul despre care ți-a povestit puștiul și săpăm. Dolphine coborî, ocoli mașina și deschise portbagajul. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
place... I-am închis gura cu o bancnotă de cincizeci nou-nouță. — Faci o excepție pentru mine. Fă-ți o favoare. Bancnota dispăru. La fel și individul. Mi-am umplut paharul și l-am dat pe gât. Am rămas cu privirea ațintită asupra tejghelei până când am simțit o mână pe umăr. — Bună, eu sunt Lorraine. M-am întors. De aproape arăta ca o brunetă oarecare - o bucată de lut numai bună de modelat. — Bună, Lorraine. Eu sunt... ăăă... Bill. Fata chicoti. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
posibilitate să aflu de ce face în continuare pe Dalia, când știe că n-am s-o mai ating niciodată. M-am dus la șirul de baruri de pe 8th Street, am parcat pe colțul cu Irolo și am așteptat, cu privirea ațintită asupra ușii de la intrarea în Zimba Room. Speram ca valiza pe care o văzusem de dimineață în mâna lui Madeleine să nu însemne o călătorie undeva. Speram că deghizarea ei în Dalia de acum două nopți nu a fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de lungă și câteodată chiar adormeam în patul ei și mă trezeam dimineața înconjurată de mireasma hainelor ei. Încercam să fiu discretă, dar ea știa că o urmăream. Cu o seară înaintea plecării, Rahela mi-a surprins privirea, care era ațintită pe fiecare mișcare a ei. La început a părut supărată, dar apoi m-a privit într-un fel din care am înțeles că reușisem. Puteam s-o urmez. Ne-am dus la bamah, unde Zilpa stătea cu fața la altar, implorând zeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ne era frică că ne vor lua la întrebări și nu știam cum o să putem păstra secretul, pentru că mamele noastre vedeau pur și simplu prin noi. Dar când am ajuns, nimeni nu ne-a băgat în seamă. Toți ochii erau ațintiți asupra unui străin care stătea în fața lui Iacob. Omul vorbea cu accentul puternic din sud și primele cuvinte pe care le-am auzit din gura lui au fost „tatăl meu”. M-am furișat printre picioarele lor ca să-i văd fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
năvălească în cameră: bucătarii și grădinarii, brutarii, copiii și doamna casei. Nakht-re și-a ridicat sora și a așezat-o pe scaunul lui, unde a început să i se facă vânt și i s-a adus apă. Toți ochii erau ațintiți asupra lui Re-nefer, care a luat mâinile fratelui într-ale ei și i-a spus toate detaliile poveștii, așa cum mi le repetase mie înainte. A povestit cum casa îi fusese călcată de barbari, că i se furaseră toate bunurile, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trecut pe lângă mine și a intrat în cort fără să spună o vorbă. Benia n-a putut să mă convingă să mănânc în acea noapte și, deși m-am întins lângă el, n-am închis ochii. Am stat cu ei ațintiți în întuneric și am lăsat trecutul să mă cuprindă la întâmplare. Mi-am amintit bunătatea lui Ruben și frumusețea lui Iuda. Mi-am amintit vocea lui Dan atunci când cânta și felul în care Gad și Asher îl imitau pe bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a deschis una dintre aceste uși și m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hârțoage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni și cariați. M-a invitat să iau loc. — A venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tulbura pe cineva până la extaz și când spun asta mă gândesc la o dimineață anume. Pătura alunecase de pe mine, simțeam răcoarea dimineții la picioare, îmi era chiar frig, ceea ce era anormal în pragul verii, dar stăteam mai departe cu ochii ațintiți în tavan, fără să am puterea să fac ceva. Nu mă hotăram nici să mă scol, să închid fereastra, nici să mă învelesc. Parcă atârnam undeva între somn și trezie într-o piele de împrumut. Viața vuia în mine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
schimbarea sa de cetățenie În America. Și mi-a trimis ciorapi, adăugă el melancolic. — Ciorapi? — Când eram pe front. Ciorapi și alifie pentru picioare. — Cum a fost, Burgess... pe front? Întrebă George Gammon. Burges zâmbi clătinând din cap, cu privirile ațintite asupra jarului de dincolo de grătarul sobei din bucătărie, a cărei ușă stătea deschisă, pentru a revărsa lumina veselă pe podeaua cu dale. Era seară și se Întuneca, iar ei ședeau În bucătăria-salon a căsuței lui George Gammon, ascunsă după zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aspru autorul, care Îl bănuia pe Compton de a-și fi influențat dinainte fiul În legătură cu actul final. — Și cum i-a plăcut Alteței sale regale? Întrebă actorul. — Nu știu, mărturisi Henry. Mi s-a părut nepoliticos să stau cu ochii ațintiți asupra lojei regale. Publicitatea provocată de vizita prințului făcu să crească vânzările de bilete timp de o săptămână și ceva, dar ele scăzură din nou În noiembrie. Când Compton Îi declară că nu avea altceva de făcut decât să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
venire și le primeau plicurile cu bani la plecare. Pe scenă eram cei de la balet. Invitații, pe care îi serveau zece chelnerițe cu scumpeturi (caviar, șampanie, șampanele și fursecuri) luară loc . Ringul de dans era acum liber și ochii erau ațintiți asupra noastră. Eu mă simțeam ușoară, mlădioasă, liberă-n vânt și mișcările mele erau de o tandrețe deosebită. Pașii corecți, ținuta impecabilă și talentul meu constau în felul în care mă iubeam. Eram ca o lebădă care se privește încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
păr, ce semănau cu niște sârme roșii și îi acopereau în întregime sfârcurile urechilor și, cum se tolănise pe canapea, o dată își orientă vârful tălpii piciorului către catarama în formă de pește a Batjocoritorului. Batjocoritorul își drese glasul și, ațintindu-și privirile în arcurile descărcărilor electrice ce tălăzuiau ritmic prin covorul de cristal, rosti cu aerul unui musafir profund educat. - Grațioasă doamnă, am sosit aici doar pentru a-mi exprima considerația pentru tot ceea ce realizați pentru literatura română. - Noi vorbim
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-o ofere dobitocul uneltei agricole. M-am tras o anumită distanță înapoi, pentru a-i lăsa destul loc să-și ia avânt. M-am trezit în beznă, în frig, într-un pat jos, lângă o masă joasă de lemn, ațintind cu grijă tavanul, de al cărui îndepărtat planșeu nu izbutisem încă să dau. Ascultând două dintre albumele veninoase, timpurii, deșirate, ale formațiilor The Rolling Stones și The Doors. Iubindu-mă cu o tipă turtită, ambiguă, amabilă, înfricoșată. Cu picioarele ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care îl căpătase de la Gabriela) la deget și să-și noteze ideea, așa, cum îi venise, cu sânge cald, pe hârtie. Întreaga lume nevăzută a poeților și-a iubitelor lor (cu care parte se culcase, parte nu) stătea cu ochii ațintiți pe el să-l vadă ce scrie. Iar în clipa în care disperarea îi concentră ultimele puteri pentru a se descolăci dintre cearceafuri și pentru a o rupe la fugă către oraș, Doru Sinistratul se trezi față în față cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru că nu era atât de interesat încât să pună întrebări. —Ei, iată-ne din nou împreună, a bubuit vocea lui David din boxele plasate în fundul sălii. Toată lumea a izbucnit într-un val de râsete politicoase. Știind că ochii tuturor erau ațintiți asupra ei, Alison și-a lipit pe față un zâmbet beatific. Cu toate că în interior fierbea de nervi. Ea voia ca aceea să fie ziua ei cu Luca, momentul lor special în care să poată pretinde că viața lui Luca a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sau „Ex-Zorba-Tant“, cum începuse să o numească Alison după ce scrisese un cec de 2000 de lire prin care le plătise muzicienilor serviciile, a început să cânte primele note din balada aia adormită a lui Elvis Costello, Alison. Cu toți ochii ațintiți asupra lor, Alison a zâmbit și a întins o mână către Luca, care a condus-o spre ringul de dans. Aaaaaaalison, știu că lumea asta te ucide... Asta ca să n-o mai iau în calcul pe fosta nevastă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-și îndese mâncare în gură, după care s-a oprit și-a dat totul la vale cu un gât de Cola dietetică, băutura în care, dacă i s-ar fi permis, puștiul s-ar fi și îmbăiat. Jake și-a ațintit privirile de un albastru pal asupra Fionei, după care și-a îngustat ochii ca să indice sentimentul de suspiciune. În fond, ce vrei tu să obții cu chestia asta, Fiona? —Uraaaa! O propoziție întreagă. Femeia a zâmbit agitată, șocată de întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că e îmbrăcată cu o rochie roșie banală, cu mâneci lungi și guler pe gât. E chiar drăguță așa, în stil Debra Winger. Julia s-a încruntat. Până la partea cu Debra Winger, descrierea îi fusese pe plac. Susan și-a ațintit și ea privirile. Arată grozav, ca o tipă cu un milion de dolari în cont, a remarcat ea numai ca s-o enerveze pe Julia. Tehnica a funcționat. — Vrei să spui cu ce i-a mai rămas după ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că fetița n-a reușit să priceapă cum de-l aude pe tati, dar nu-l și vede. —Tati! La auzul acelui cuvânt, Jessica și-a abandonat crăticioarele și tigăițele din plastic și s-a ridicat în picioare cu ochii ațintiți către ușa bucătăriei. Nu, draga mea. Tati nu e acasă. E la serviciu. Fiona a oftat și-a revenit cu privirile la Jake. Acum, vorbind serios, îl înțeleg de ce e supărat pe mine, dar cred că decizia de a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
până acum. Se hotărî să-și zăvorască mintea în fața trecutului său, s-o zăvorască în fața oricărei vini sau umilințe, s-o zăvorască în fața oricăror adevăruri neplăcute adevăr pe care le va fi citit în privirea aspră, disprețuitoare, cu care îl ațintise madame Iocasta. Virgil avea dreptate: hotărârea lui era luată. Mai hotărî că nu-l mai plăcea pe Virgil Jones. Toate astea îl ajutară să-și facă decizia suportabilă. A depășit două persoane în drumul către ieșire. Prima era o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trase cu toată puterea de țesătura aceea diafană. Clamele cedară ușor rămânând cu ea în mână. Maxilarele îi erau încordate, respirația sacadată, ochii altădată blânzi, scăpărau săgeți printre genele lungi și dese. Ținând-o cu ambele mâini și cu privirea ațintită în depărtare, undeva în adâncuri, trase de pânza întunecată vrând să o rupă în bucăți, să o distrugă, dar aceasta se încăpățâna să reziste. O adună cu mișcări repezi, deschise fereastra și o aruncă fără să-i urmărească, cu privirea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
urme de mușcături de la Ben - nu, totul e-n regulă - și apoi pornesc țanțoșă spre ședința cu Robin Cooper-Clark și alți administratori importanți ai firmei unde am de făcut o prezentare. Merge remarcabil de bine. Toți ochii din Încăpere sunt ațintiți asupra mea, mai ales ai nenorocitului de Chris Bunce. E clar că Încep să impun respect: tactica de a mă comporta ca un bărbat, de a nu pomeni niciodată de copii etc., a dat roade. În timp ce trec de la diapozitive la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
adânci de nouri e Zamolxe-n a lui car - El văzu capul lui Joe, cum l-apus de soare-n vale Vezi un vârf de munte negru scris cu raze triumfale, Pe când el cu întuneric peste văi stă temerar. Ochii-Olimpicului negri ațintesc carul. Cu frica, Spre-a opri acea privire Dacul manta și-o ridică. Caii speriați nechiază, tremurând ei se înnalță; C-o strigare rece Joe fulgerul i-nfige-n coaste Și a zeilor Daciei cruntă și măreață oaste, Orbită aude
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fără fund. De-asupra vedea stele și de desuptu-i stele, El sboară fără preget ca tunetul rănit; În sus, în dreapta, -n stânga lanurile de stele Dispar. - El cade-un astru în caos asvîrlit. Căci la un punct albastru privirea-i ațintită: L-a caosului margini un astru blând ușor; Cale de mii de zile el cade-ntr-o clipită, Sboară ca gândul care l-aruncă în viitor. {EminescuOpIV 169} Din ce în ce s-apropie de lumea depărtată, O zi mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]