1,728 matches
-
Faust. Goethe , prin existența sa și prin operă, nu a atins totul în Faust în legătură cu ideea sa originară. Periplul faustic, așa cum l-am urmărit, se desfășoară pe fundalul metafizical unei cosmopei nu va înceta să ne țină încordați, cu ochii ațintiți la un uriaș caleidoscop. Capitolul 5: Un Faust al românilor Faust și Sărmanul Dionis În paradigma literaturii naționale regăsim arhetipul eroului faustian în nuvela fantastică Sărmanul Dionis, al cărei autor, M. Eminescu, s-a distins în contextul romantismului european. Creatorul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pregătire a acestei stări. Rousseau însă demonstrează totala falsitate a acestor convingeri. El afirmă că vîrsta copilăriei nu este deloc o cale de acces, o pregătire, ci are o valoare în sine. De aceea, nu trebuie să ținem ochii copilului ațintiți spre ieșirea din această cale, îndrumîndu-l să o părăsească cît mai repede, ci, dimpotrivă, să-i îngăduim să zăbovească acolo cît mai mult timp. Iată care este noutatea pedagogică pe care Claparède a numit-o, fără exagerare, "revoluție coperniciană". Dacă
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
ceea ce face, nu ceea ce trăiește". Dacă nu ai un scop, o credință, nu vrei să faci ceva, nu știi cum să faci, ești pierdut. Așa gândea Cehov. De câte ori îl recitesc pe blândul doctor, îi simt privirile de dincolo de rama ochelarilor, ațintite spre noi. Spre o lume tot mai insensibilă (el credea că sensibilitatea este adevăratul talent al omului), mai vulgară, egoistă, lacomă de consum, dependentă de el, uniformizată, contabilizată strict, fără mister, fără transcendență. Și simt cum reproșul conținut în dramaturgia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
o parte a ceremoniei de întâmpinare a constat în a arunca în el și în limuzina sa mici grăunți de porumb. Când anturajul său trecuse și oamenii aliniați pe străzi se dispersaseră, au apărut alte figuri. Aplecați și cu ochii ațintiți spre pământ, adunau grăunții ca să aibă ce mânca. Aceștia sunt susținătorii dumneavoastră, domnule președinte. Vorbiți-le în moduri care să inspire cu adevărat încredere, și America Latină va fi de partea dumneavoastră. Capitolul 10 Locul Americii în secolul Asiei Europa
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
închistat, Mura s-a bucurat tare mult înțelegând că munca i-a fost răsplătită și nu că acel săpun i-ar fi fost dat de pomană. Ea nu observase admirația de moment din ochii femeii și nici lăcomia din privirea ațintită asupra ciorapilor „comandați”. Altfel s-ar fi întristat și ar suferit mult, mai ales că numai Mura a știut câtă durere au simțit multă vreme degețelele ei delicate. Nici bunicii nu i-a spus despre suferința ei, pentru că nu dorea
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
și hoții rămân liberi. Iar omul are șase copii. Știți ce înseamnă asta pentru un țăran care trăiește prin truda mâinilor lui?... Dacă eram eu acuma în cizme... Aici, Ion Irimia s-a oprit din poveste. Și rămăsese cu ochii ațintiți în zarea Crăieștilor. Un sat sărac, uitat de lume și de Dumnezeu, ca majoritatea satelor noastre în tranziția spre nicăieri. „Domnu ziarist, haideți să vă arăt puțin satul. Glodul s-a mai zbicit și putem merge cu mașina pe deal
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
partitura, vedem și un întreg mediu social, pe muzicieni, convențiile lor și obligația care ni se impune, pentru a intra în raport cu ei, să le respectăm. Să ne mai aplecăm o dată asupra muzicienilor care cîntă într-o orchestră. Au toți ochii ațintiți spre partituri, iar gîndurile și gesturile lor se acordă fiindcă sînt tot atîtea cópii ale aceluiași model. Să presupunem că toți ar avea o memorie care le-ar permite să cînte fără a se mai uita la paginile acoperite de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
1, mi-a venit să ies din casă să merg la biserică. Extenuată, plângând, mă rugam să primesc un semn, să aflu ceva, să știu ce fac. Dimineață la prima oră eram la biserică. Am intrat și toată lumea și-a ațintit privirile asupra mea. Plângeam și repetam întruna că nu mai pot, că vreau să știu ce se va întâmpla. M-au dus picioarele în fața altarului, un preot a vrut să vină la mine, era vizibil cât de nenorocită era starea
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
un loc în Rai. Dă-mi Doamne să nu ajung în Iad. ” și mă întrebam: „ Doamne, oare nu acesta e Iadul? Ba da, Doamne, pământul e Iadul. Despre analize, perfuzii, chimioterapie, despre astea se vorbea. Despre nepăsarea medicilor, despre privirile ațintite cu silă asupra bolnavilor de cancer. O femeie, în cinci ani, făcuse nouă operații. O curățau într-o parte, îi apărea cancer în alt loc. La cap avea două operații și încă mai lupta. O altă femeie povestea că, în loc de
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
Schnurrbart rasieren lassen und erscheint in europäischen Kleidern im Divan“). Știrea ajunge astfel foarte repede la Viena, pe biroul cancelarului Metternich, care dispunea, în privința informatorilor, de rețeaua cea mai bună din lume. Europa, nu mai încape vorbă, era cu ochii ațintiți asupra noastră! Receptivitatea la nou a oamenilor variază cu concursul unor factori foarte diverși: vârstă, sex, condiție socială, grad de cultură, temperament, relații... Procesul adaptării va fi lung și dificil, rezistențele adesea tenace. Câteva decenii, nota specifică a peisajului nostru
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
asupra Lumii Inferioare. Ea reușește să pătrundă în palatul zeiței Ereșkigal. Dar pe măsură ce trece prin cele Șapte Porți, paznicul o despoaie de veșmintele și însemnele sale. Inanna ajunge, cu desăvârșire goală - adică despuiată de orice "putere" - înaintea surorii sale. Ereșkigal ațintește asupra ei "privirea morții" și "trupul ei înțepeni". La capătul a trei zile, sfetnicul ei devotat, Ninșubur, urmând poruncile pe care i le dăduse Inanna înaintea plecării, îi înștiințează pe zeii En-lil și Nanna-Sin. Dar ei se recuză. Căci, zic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
altă parte, în cele din urmă ei sosesc la Erek. Uluită și indignată, Inanna descoperă că Dumuzi, în loc să se tânguiască, stătea pe tron, îmbrăcat în veșminte bogate, bucuros de a fi, s-ar fi zis, unicul stăpân al cetății. Ea aținti o privire asupra lui: privirea morții! Ea rosti un cuvânt împotrivă-i: cuvântul deznădejdii! Ea azvârli un strigăt împotriva lui: strigătul condamnării! Acesta este (zise ea demonilor), luați-1""20. Dumuzi îl roagă pe cumnatul său, zeul-soare Utu, să-1 metamorfozeze în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
potrivită pentru alungarea duhurilor, și plata lui nu va fi de douăzeci de bani, ca la feștania mică, ci patruzeci”. Săteanul n are decît „doi bani de nichel”, de care cu greu ar vrea să se despartă: „Privirile [lui] erau ațintite statornic la cei doi bani de nichel ce luminau surii pe masă”. Dar, cuprins de un elan inexplicabil, popa se devotează într-atît slujbei încît uită de ei, ba se și schimbă interior și... renunță la fumat! 12. Opere, p. 235
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ruinând economia națională și sărăcindu-ne pe toți cu aceeași viteză cu care se îmbogățesc cei câțiva șacali dibaci, aleși să se înfrupte sfidător din trupul zvâcnind agonic al unei țări în colaps. Domnul Berceanu nu este, firește, deloc prost. Ațintind interesul mass-mediei asupra faptului divers, grosier (din nefericire, aducător de audiență), hrănește foamea de senzațional și de curiozitate morbidă a masei votanților, dă un ghiont prietenesc presei și patronilor ei, ba chiar, subtil, clipește ironic, post-modern, și pentru oamenii inteligenți
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
utile pentru ei. Astfel, ,,unii elevi sunt atât de presați de cerințele rolului de ascultător încât ceea ce ascultă poate cădea pe locul doi, mai important fiind să exprime, mai ales prin comportamente nonverbale, că sunt interesați de ceea ce ascultă. Privirea ațintită către profesor, anumite mișcări ușoare ale capului în sus și în jos, luarea de notițe etc. sunt semnale nonverbale ale acestei atenții. Se întâmplă chiar ca unii elevi să fie atât de interesați în a arăta cât sunt de atenți
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a explica logica internă a gestului, putem folosi dezarticularea morfologică a degetului arătător pentru a desemna puterea de comunicare a fiecărui os și mușchi care intră în componența scheletului degetului. În acest sens, Umberto Eco identifică în gestul unui deget ațintit spre cineva patru mărci sintactice pertinente: a) două mărci dimensionale: ,,longitudinea" (este mai lung decât lat) și ,,extremitatea" (se oprește în vârful unghiei); b) două mărci kinezice: ,,mișcarea către" (o marcă întotdeauna prezentă) și ,,accentuarea dinamică". Ultimele două mărci sintactice
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
conduc la o participare afectivă din partea elevilor. Gesturile elevilor transmit semnificații valoroase profesorului pe parcursul lecției dacă acesta deține competența comunicării gestuale. De exemplu, profesorul, care observă că elevii săi stau cu mâna închisă așezată pe obraz și cu degetul arătător ațintit în sus, poate să decodeze aprecierea și mulțumirea lor numai atunci când stăpânește semnificația coregrafiei gestuale. Dacă aceștia încep să-și piardă interesul, deși mimează comportamentul de atenție, poziția mâinii lor se modifică ușor, palma devenind suport pentru cap. Pentru a
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
pe care a deschis-o. De aici am zărit agitându-se redingotele negre, directorul hotelului, adjunctul său, ajutorul acestuia, toți în culmea agitației! Am avut senzația că în spatele acestor uși întredeschise de-a lungul culoarului, o sumedenie de ochi erau ațintiți asupra lui și a mea. M-am întors în salon. El plecase. Camerista mi-a povestit cum a fost sosirea lui, cum îl pândiseră, cât de repede mergea și cum bătrânul Hasard nu permisese nimănui să-i țină mantaua. Eu
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
de notorietate și succes. Vezi topurile celor mai mari români. Acreditând o imagine de sine pe cât de adânc înrădăcinată pe atât de falsă, și consacrând falia dintre o Românie profund autentică și ignorată și o clasă intelectuală bovarică, cu ochii ațintiți spre Vest, vexată nu doar că România este așa cum este, ci și că simulează că ar fi în chip real altfel, ca să-i intre ei în grații. În vreme ce România, sărmana, își trăiește pur și simplu destinul, și ne surprinde, neplăcut
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a frapat că sub aparenta omogenizare socialistă se găsea o complexitate uimitoare de situații, care aveau în comun cel puțin două fenomene. Mai întâi era vorba de atracțiile antagonice, mai degrabă suportate decât generate: pe de o parte, privirile locuitorilor ațintite asupra Vestului și, pe de altă parte, cele ale statelor, fixate către Est de o dependență tot mai mare fată de URSS în domeniile comerțului exterior, al aprovizionării cu energie sau al dezvoltării infrastructurilor de transport. Urma apoi o anumită
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
încărcător în aer. Adică ne arătau încotro să împușcăm, când vom primi ordin de tragere. Descărcam și noi câte un încărcător în aer, semn că am înțeles. Într-o noapte fără ordin de tragere, mâncam liniștit din gamelă, cu ochii ațintiți în întunericul din care ne pândeau rușii. S-a auzit un foc de pușcă. Unul singur. La scurt timp, m-a lovit peste frunte ceva ca o piatră. Am căzut de pe lada pe care stăteam mai mult de spaimă decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Degeaba încerca să înșele timpul cântând din fluier și din cornul de lemn, numai ecoul îi răspundea, iar el se mistuia într-un lung plictis. Cu zilele, își uită iubita. Dar nu-și poate uita oile și rămâne cu ochii ațintiți spre valea unde se dusese turma lui. Noaptea i se pare că aude în zgomotele vântului behăitul familiar al animalelor și se stinge de dorul oilor. În sfârșit, iarna lungă trece, vine primăvara și, într-o dimineață, clinchete vesele îi
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
și le explică vrăjeala cu presa. |ia nici nu vor să audă. Duffy primește un deadline până la care să scoată un alt ou de aur. Încearcă să scape, să mai câștige timp, transpiră, se plimbă îngrozit prin încăpere cu ochii ațintiți la ceas. Când expiră termenul-limită, intră mafioții amenințători, cu pistoale în mână. Iar Duffy face scurt, spre marea lui surprindere, un ou de aur. E nevoie să vă explic miezul parabolei? Când se apropie deadline-ul, chiar dacă nu te crezi în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
ar afla într-o bună zi că cu toții am fost mâncați de Rusia. Zgomotul ce 1-a făcut trecerea dumneavoastră pe aici închezeșluiește acestei țări câțiva ani de viață mai mult, făcând pe ruși să vadă că ochii Europei sunt ațintiți asupra acestui punct; dar viața ce o avem aici plătește ea, oare, munca de a fi păstrată ? Să ni se pună Domni pe 3, pe 7, pe 20 de ani, ei sunt, totuși, numai niște prefecți ai Rusiei; existența va
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
observă că a ajuns la distanțe egale de coastele abrupte ale podișului, nu mai făcu un pas: se întinse cât de lung era pe pătura moale și caldă de paie și spice, cu picioarele răsfirate, cu mâinile întinse, cu ochii ațintiți spre cerul de azur. Simțea prezența a trei lucruri: lanul de grâu, peticul de cer și între ele lungit, nepăsător trupul său. Simțurile se atrofiaseră parcă, doar de auzit mai auzea când, obosit sau prea bucuros de sine, pleoapele i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]