1,909 matches
-
încuviință Abatele. Si folosim clone pentru simplul fapt că originalele, oamenii care au purtat genele celor din sat, nu mai aveau cum să degaje un sfânt, fiindcă, sfinții lor s-au terminat. S-au epuizat precum apa dintr-o ploscă. Abatele a continuat o vreme fără să fie întrerupt. Diribal și Vassur ascultau fascinați detaliile facerii de Dumnezeu. - Imediat ce se manifestă și suntem siguri de vocația lui, Mesia este prins într-un păienjeniș de situații și de experiențe care îl modelează
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
religia Lumilor Agricole decât una pseudo-creștină? Crezi că scormonim de bună voie în scursorile istoriei? Nu trebuie să fii cine știe ce argat spilcuit de la Curtea regală ca să fii liber cugetător, în pas cu vremurile! Ajunge să te uiti în jur, spuse Abatele făcând un gest larg, de parcă ar fi dorit să cuprindă întreaga Terră. Deșertul care ne înconjoară este expresia a două milenii și ceva în care creștinismul și-a uniformizat geniile și a otrăvit diversitatea umana și, mai ales, a subordonat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
roșii ai lui Vassur. - Trebuie să fie o cale! exclamă Diribal. Poate dacă aducem unii aici și îi studiem... să încercăm... să vedem... Stăteau în curtea interioară a Abației, lângă piersicul firav care abia ce înflorise. Cu un frison ușor, Abatele se ridică și își strânse hainele lungi pe lângă corp. Începu să se plimbe cu pași mari, vorbind cu glas egal: - Am putea, desigur, încerca să modificăm religia pe care zeții o au deja... Dar mi-e frică. A doua pogorâre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ascunziș pentru prădători care ne pândesc păsările cîntătoare.Ce-am alege să fim atunci, prădător sau pradă? Și, mai ales, cât de mult am fi dispuși să plătim ca să ni se împlinească vrerea? - Cronicile noastre povestesc totul cu amănunțime, spuse Abatele. Familia Census nu ne-a vorbit nici măcar o clipă despre imensul complex de peșteri al planetei. Și poate că acest lucru n-ar fi fost atât de important dacă întreg labirintul acela n-ar fi avut decât o singură poartă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încît să îi nimicim? Singura specie inteligentă din Universul cunoscut? Ești dincolo de orice furie! Ești grețos! strigă Vassur. - Am fost trimiși aici tocmai pentru a ocoli varianta uciderii zeților! rosti calm Diribal. - Și pentru a ne smulge secretele, completă încet Abatele. - Da și pentru asta, îl sfidă Diribal. E dreptul regelui nostru. Primul contact al omului cu o specie inteligentă e mult mai important decât misterul ieftin cu care îți înconjori clonele. Am vrut odată să creez o religie care să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ceva material genetic pentru clonare, spuse în treacăt Starețul. Cu timpul, poate vom reuși să găsim o soluție împreună. Diribal și Vassur îl priviră cu ochi strălucitori. 5. - Popo, de ce am impresia că îmi ascunzi ceva? - Fiindcă așa este, zâmbi Abatele. Îți ascund supărarea mea pentru că mi-ai omorât o mare parte din frați, îți ascund disperarea și obida mea, îți ascund dezamăgirea că unul dintre cei mai promițători novici pe care i-am văzut vreodată s-a dovedit a fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la bun sfârșit. Nimeni, în tot regatul, nu se pricepe mai bine ca noi să fabrice religii. Sunteți siguri că nu doriți să ne încredințați nouă zeții? Brațul lui Vassur zvâcni scurt și se opri la un milimetru de beregata Abatelui: - Singurul motiv pentru care te las în viață este faptul că Regele nostru și-a exprimat speranța că vei repune șandramaua asta pe picioare și ne vei putea ajuta dacă dăm greș. Dar nu înainte ca noi să ne recunoaștem
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
veți mai putea sfida vreodată pe regele meu așa cum ați făcut-o până acum. Ne veți asculta orbește! De asta mai ești încă în viață, Tu și frații tăi fătălăi! - Veți avea nevoie de știința noastră. Vă e predestinat, comentă Abatele, deloc impresionat de violența celuilalt. - Să-i zicem polița de asigurare, domnilor, spuse Diribal. Traiești ca să ne ajuți. Și cel mai bun lucru care ți s-ar putea întîmpla este ca noi să eșuăm și să avem nevoie de tine
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ușor dinspre câmpia arsă a Pannoniei. Piersicul din curtea Abației înflorise doar cu o seară înainte, bucurîndu-i pe frații care încă îi mai jeleau pe cei șase sute dintre ei care fuseseră uciși de gărzile regale. Lucrurile intraseră oarecum în normal. Abatele gândi că era prima zi obișnuită în Fortăreață din seara în care ieșise să-l consacre pe Isidor-Vassur. O zi numai bună de stârnit Armaghedonul. 6. În singurătatea chiliei sale, Abatele își aranja hainele într-o boccea modestă. Barba imensă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
uciși de gărzile regale. Lucrurile intraseră oarecum în normal. Abatele gândi că era prima zi obișnuită în Fortăreață din seara în care ieșise să-l consacre pe Isidor-Vassur. O zi numai bună de stârnit Armaghedonul. 6. În singurătatea chiliei sale, Abatele își aranja hainele într-o boccea modestă. Barba imensă, care îi mascase până acum câteva ore fața, dispăruse iar obrajii păstrau încă amintirea sărutului pe care i-l dăduse Mirial înainte de plecare, novicele cu care își împărțise nopțile timp de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în fața unor fante abia ghicite în zidăria veche. Cu un scrâșnet de uscăciune, un bloc imens de piatră se dădu la o parte lăsîndu-l pe bărbat înăuntru și apoi culisă la loc. Cu gesturile unui om care știe ce face, Abatele luă din boccea o cutie ferecată în aur și argint. Din ea scoase câteva șuvite de păr și începu să plaseze câte un fir în fiecare Ou. Știa că avea nevoie de exact 643 de fire de păr. Ouăle erau
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fapt mici sonde spațiale autonome. Ele fuseseră proiectate și construite cu scopul de a permite, în timpul călătoriei spațiale, dezvoltarea în interiorul lor a unei clone umane mature, perfect formate. Deși timp de patruzeci și cinci de generații, lumea le spusese Ouă, Abatele trebui să recunoască față de sine însuși că le găsea asemănătoare mai mult cu niște coșciuge. Și poate că era chiar în firea lucrurilor să fie așa. La urma-urmei Mântuitorul avea să se ridice din morți, dintr-un coșciug. Fiecare Ou
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
el destinația: Delta IV, Pruzz, Nova Betelgeuse... Toate cele 643 de lumi agricole pe care le însămînțase Abația. Aproape o sută de miliarde de suflete. Ce tăvălug uriaș aveau să stârnească aceste Ouă, ce forță dumnezeiască aveau pletele Sfântului Augustin! Abatele terminase de închis Ouăle și se așeză să le mai contemple încă o dată. - Șase sute patruzeci și trei. Și totuși numai unul. Clona Sfântului Augustin. Oare cum o să i se spună? Cartea Abatelui nu era extrem de clară în privința celui care inițiase
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Ouă, ce forță dumnezeiască aveau pletele Sfântului Augustin! Abatele terminase de închis Ouăle și se așeză să le mai contemple încă o dată. - Șase sute patruzeci și trei. Și totuși numai unul. Clona Sfântului Augustin. Oare cum o să i se spună? Cartea Abatelui nu era extrem de clară în privința celui care inițiase proiectul pe care îl denumea "Pletele Sfântului Augustin". Începuse să fie scrisă abia de al cincilea Abate, după supunerea primelor hoarde de barbari și ridicarea zidurilor împrejmuitoare. Se știa însă că primul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
trei. Și totuși numai unul. Clona Sfântului Augustin. Oare cum o să i se spună? Cartea Abatelui nu era extrem de clară în privința celui care inițiase proiectul pe care îl denumea "Pletele Sfântului Augustin". Începuse să fie scrisă abia de al cincilea Abate, după supunerea primelor hoarde de barbari și ridicarea zidurilor împrejmuitoare. Se știa însă că primul care își dăduse seama de importanța revelațiilor lui Augustin întemeietorul, fusese cel de-al șaptelea Abate. El găsise într-o veche bibliotecă europeană scrierile unui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Augustin". Începuse să fie scrisă abia de al cincilea Abate, după supunerea primelor hoarde de barbari și ridicarea zidurilor împrejmuitoare. Se știa însă că primul care își dăduse seama de importanța revelațiilor lui Augustin întemeietorul, fusese cel de-al șaptelea Abate. El găsise într-o veche bibliotecă europeană scrierile unui sfânt creștin pe care îl chema Augustin și care avusese revelația ultimă a celor șase Timpuri care se încheiau tocmai cu a doua venire a lui Cristos. Armagedonul, Timpul incertitudinii! Dincolo de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ducă din nou pe Lumile Agricole, același fiu al lui Dumnezeu, întruparea reînvierii primului Mântuitor. Era a doua venire a lui Cristos pe Pământ. Dincolo de asta, urma nemărginirea, locul în care până și lui Dumnezeu îi este greu să privească. Abatele se ridică și începu să se plimbe nervos. Ce altceva ar fi putut face din moment ce nemărginirea dumnezeiască se revărsase peste oameni? Zeții erau altceva, erau hăul de care îi era frică lui Dumnezeu. Extratereștrii erau Anticristul! Abații stabiliseră asta încă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
greu să privească. Abatele se ridică și începu să se plimbe nervos. Ce altceva ar fi putut face din moment ce nemărginirea dumnezeiască se revărsase peste oameni? Zeții erau altceva, erau hăul de care îi era frică lui Dumnezeu. Extratereștrii erau Anticristul! Abații stabiliseră asta încă din urmă cu treizeci și trei de generații și pregătiseră Ouăle întru Lucrarea ultimă a Domnului: a doua venire a lui Cristos. Însuflețit de acest semn divin, omul trebuia să hotărască în locul lui Dumnezeu, trebuia să înfrunte nemărginirea de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se vor ridica din nimicnicia propriei existențe și îi vor zdrobi pe zeți. Sf. Augustin, unit în cele 643 de întrupări ale sale va fi arhanghelul care va suna din goarna răzbunării. - După chipul și asemănarea Ta, Doamne! rosti simplu Abatele apăsând o manetă. O imensă placă de beton culisă în curtea din centrul Abației, strivind piersicul înflorit. Ca la un semn, Ouăle își luară zborul spre a doua Însămânțare. Erau atât de mici încît puteau pătrunde lesne prin apărările orbitale
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lesne prin apărările orbitale extrem de rarefiate ale Lumilor Agricole. Și, pe fiecare planetă înrobită îl vor aduce din nou pe Mesia, încheind un Timp, stârnind o nemărginire, pornind războiul ultim. Abia a doua zi, când ajunsese la o distanță sigură, Abatele scoase un emițător micuț. Pe locul Abației răsări un soare. Antica armă nucleară își făcu datoria, ștergând orice urmă a Fortăreței. Urmau timpuri interesante. Crist și Anticrist, oameni și extratereștri se vor lupta pe viață și pe moarte. Armaghedon! Abatele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Abatele scoase un emițător micuț. Pe locul Abației răsări un soare. Antica armă nucleară își făcu datoria, ștergând orice urmă a Fortăreței. Urmau timpuri interesante. Crist și Anticrist, oameni și extratereștri se vor lupta pe viață și pe moarte. Armaghedon! Abatele privi cu încredere zarea verde. Nu era chiar neajutorat... În intestinele sale exista o bacterie capabilă să secrete toxine din cele mai mortale, la care el însă era imun, ochii săi adânci mai erau încă în stare să hipnotizeze până la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sumbru ce îi cotropea mintea și, dintr-odată, în față nu mai era decât întuneric. 28 Kyrie eleison! Criste eleison! Kyrie eleison! Criste eleison! Sub nava centrală a micii biserici, cântecul călugărilor se ridica încet, curat și puternic. îngenuncheați înaintea abatelui, cu mâinile împreunate, se concentrau în rugăciune și dădeau glorie Mântuitorului. Prin mica fereastră - deschisă în absidă, doar puțin mai largă decât o ambrazură - o rază de soare străpungea penumbra cu o șuviță de lumină, în care pluteau o sumedenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o șuviță de lumină, în care pluteau o sumedenie de firișoare de praf și care îmbrăca în aur tabernacolul aflat în centrul altarului simplu de piatră, luminând chipurile câtorva cantori și lăsându-i pe ceilalți aproape invizibili ochilor lui Canzianus, abatele și îndrumătorul lor. De altfel, nu avea nevoie să-i privească în față, de vreme ce fiecare rid, fiecare linie cu care viața dură de cenobiu le brăzdase chipurile era bine întipărită în mintea sa, aproape la fel de bine pe cât erau rănile - uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însă continua, ba mai mult, din clipă în clipă era tot mai aproape; peste el se auzea acum, mângâietor și totodată puțin indiferent, un glas de femeie. Tânărul Simplicius fu cel dintâi care ridică privirea ochilor săi aprinși în direcția abatelui, adresându-i o întrebare mută, care însă nu fu răsplătită nici cu cea mai mică atenție. Zgomotul unor pași răsună pe dalele curții; scrâșnetul greoi al unor roți de căruță, apoi strigătele mai îndepărtate, venind din ulița ce cobora de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Disciplina riguroasă pe care le-o impunea regola îi țintui, însă, cu genunchii pe dalele străbătute de mii de crăpături ale pardoselii și luminate nemilos de soarele filtrat prin mica fereastră, care le scotea în evidență fiecare zgârietură, fiecare adâncitură. Abatele oftă: — Au venit aici! observă, profund întristat. Așadar, de ce ne era frică n-am scăpat. Se urni către ușă și imediat cu toții se ridicară și îl urmară, cu mâinile pe piept, căutând parcă să-și păstreze starea de reculegere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]