3,167 matches
-
Metafora mitică redevine instrument al poeticului din moment ce semnificațiile tradiționale trec în plan secund și, în prim-plan, se situează o nouă viziune asupra simbolurilor și asupra lumii. Eul liric e un coborâtor în adâncuri. Noaptea geniului e o sondare a abisului sufletesc. Sub "zodia morții" e așezat, de altfel, întregul volum, e o zodie caracterizată prin adormirea rațiunii. Eumene are ambivalența unei făpturi desprinse dintr-un asemenea haos ("stăpâna" și "roaba" totodată). Portretul ei e conturat de "pensula unui pictor" care
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
metaforele acvaticului care transformă universul poetic într-unul al apelor tulburi, întunecate în care se pierde orice speranță, Eumene devine astfel un nume secret al unei entități care dă valoare lumii, care este responsabilă de ascensiunea sau de prăbușirea în abis a eului liric, aflat veșnic în căutarea ei și nevoit să se mulțumească cu puținele momente în care pare să o întrezărească. Aspect dinamitard îmbracă și poezia erotică a lui Geo Dumitrescu, nu e atât un dispreț față de iubire, cât
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
altfel, jocul verbal e anunțat prin motto, unde se realizează prin opoziția plural-singular, aparență-esență: "Luminile! Stingeți luminile/ Să rămână lumina". Drumul este parcurs invers decât în mod normal, dinspre lumină spre întuneric, dinspre însemnul purității, al divinității spre cel al abisului ("Stăpânul Cetății a închis porțile albe/ Când cântecul luminilor s-a sfârșit", "Să mergem prieteni înfrânți/ Spre împărăția sumbră a lui Hell", Lumina întunericului). Concretizarea abstractului face, de asemenea, parte din acest joc al creării unui univers fantomatic în care
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mâncând oase -/ oasele spânzuraților de pe cocoașa de pământ". E o răsturnare evidentă a viziunii asupra lumii, straniul devine banal și realitatea devine ficțiune, "din negura basmelor locatarii târgului/ ieșiră la ferestre cu sfeșnice de alamă/ (...) dar spânzuratul trecu nepăsător în abis". Accentul acesta pe negură, pe noapte, pe întuneric e mai degrabă o replică ironică dată romantismului decât o prelucrare a lui. Imaginea spânzuraților a stat, probabil, printre altele, la baza apropierii de Villon, dar la Tonegaru e un villonism jucat
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
am ieșit să cumpăr ceva folositor/ duminică noaptea în bazar./ Luni a fost ger și am înghețat în pantofi/ pe trotuar./ Lupta sufletului cu pantofii a durat până marți." (Lovitura întârziată). Titlul funcționează în acest caz ca o punere în abis, relevând modalitatea de construcție a textului, o insistență obsedantă pe elementul banal, care nu face decât să pregătească răsturnarea de situație și, implicit, bulversarea orizontului de așteptare a cititorului pe care textul l-a pregătit cu grijă până în acel moment
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mult prea curând, sunt evocate cu acuitatea trăirii nedomolite de trecerea vremii. Dar în „urgia separării” se înfiripă presimțirea unui alt fel de a fi împreună, „într-un acasă al ideilor eterne”, pentru că „mersul printre cărți” are puterea să înfrângă abisurile. Din pagini de carte, însemnările tatălui călăuzesc pelerinajul fiicei care, pornită în căutarea părintelui pierdut, se descoperă pe sine. Tatăl este regăsit în scris, în substanța sufletească proprie amândurora. Profesiunea de credință mărturisită în versuri este întărită acum cu sensul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
a creat mamele!” proverb evreiesc „Există un singur copil frumos în lume, iar el aparține fiecărei mame.” proverb chinezesc „Brațele unei mame sunt făcute din tandrețe și copiii dorm minunat în ele.” Victor Hugo „Inima unei mame este un adânc abis la capătul căruia găsești întotdeauna iertare.” Honoré de Balzac „Cand ești mamă, nu ești niciodată cu adevărat singură în gândurile tale. O mamă trebuie întotdeauna să se gândească de două ori: o dată pentru ea și o dată pentru copilul ei.” Sophia
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
scrie: „Când beau, atunci însetez. Băutura e foarte dulce; și o gustare potolește toată setea milioanelor de oameni, totuși însetez pururea să beau, trecând mereu peste orice sete. Poftesc să am totul și să beau, de e cu putință, toate abisurile deodată. Dar cum aceasta e cu neputință îți spun că totdeauna însetez, deși este în gura mea apa, curgând, țâșnind, revărsându-se totdeauna peste margini. Dar văzând adâncurile (abisurile), socotesc că nu beau nimic, dorind să am totul; și având
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
să am totul și să beau, de e cu putință, toate abisurile deodată. Dar cum aceasta e cu neputință îți spun că totdeauna însetez, deși este în gura mea apa, curgând, țâșnind, revărsându-se totdeauna peste margini. Dar văzând adâncurile (abisurile), socotesc că nu beau nimic, dorind să am totul; și având cu îmbelșugare totul în mâinile mele, sunt mereu sărac, deși am unit cu puținul, în mod neîndoielnic, totul”<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeiești, imnul 23 (Z
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
vitalistă, frenetică, prin evaziunea în spații exotice sau timpuri apuse și în vis, prin voluptatea senzorială și jocul gratuit al artei-capriciu. La originea configurației specifice a lirismului macedonskian stau reacțiile unei structuri psihice complexe, scindate interior („sunt și culme și abis”), și o complicată dialectică a compensațiilor interioare, la care participă deopotrivă sarcasmul amar și lucid, iluzia și mirajul idealului, etosul unei înfruntări sisifice a destinului și laitmotivul speranței. Egocentrismul, egolatria sunt corolare ale ideii romantice de damnare, dar în acest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
în favoarea Ulricăi (Volta la terrea fronte alle stella ). Riccardo, mărinimos, propune că toți cei prezenți, să se deghizeze și să facă o vizită la peșteră prezicătorei. Tabloul 2. Peșteră Ulricăi. Înconjurată de o mulțime de oameni, Ulrica se adresează Regelui abisului (Lucifer) chestionându l asupra soartei lui Silvano, un marinar. Ulrica îi prezice acestuia un viitor favorabil. Spre exaltarea mulțimii, profeția se adeverește deoarece, Riccardo, ascuns în mulțime, va avea grijă să strecoare în buzunarul marinarului o pungă de bani și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Începe audiență și un judecător propune că Ulrica, acuzată de vrăjitorie, să fie exilata. Pajul Oscar pledează în favoarea Ulricăi. Aria Re dell'abisso, affrettati - din actul I, scena 2. Rezumat : Înconjurată de o mulțime de oameni, Ulrica se adresează Regelui abisului (Lucifer) chestionăndu-l asupra soartei lui Silvano, un marinar. Ulrica îi prezice acestuia un viitor favorabil. Aria Di' tu se fedele - din actul I, scena 2. Rezumat : Deghizat în pescar, Riccardo se prezintă în fața Ulricăi și îi cere acesteia să-i
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Omul universal în plenitudinea lui preeternă, Homo maximus care, lucrînd din străfundul fiecărui suflet, îl cheamă să-și actualizeze verticala completă. Pentru un filozof creștin modern ca Berdiaev, tema libertății este primordială ; libertatea are demnitate metafizică supremă, e totuna cu abisul dumnezeirii, față de care Ființa divină e un derivat, constituie o primă determinare. Ființa lui Dumnezeu se subsumează libertății sale, divinului ca libertate. Acestei libertăți omul trebuie să-i răspundă prin creativitate. Invocată, revendicată, practicată cotidian, libertatea modernă a individului poate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
observat, principiul libertății religioase și de conștiință ferește de înțelegerea colectivistă a religiei, de sacralizarea grupurilor religioase, naționale, ideologice. Bine observat, el menține atenția spirituală pe axa care unește interioritatea trans individuală a omului cu transcendența, nemărginirea inimii profunde cu abisul divin. Punctele menționate mai sus nu sînt, desigur, interesante pentru modernitatea laică, nu sînt materie de dezbatere în spațiul public. Nu ele alcătuiesc subînțelesul societăților și al mentalității noastre. Dar omul credincios, angajat spiritual poate privi spectacolul modernității și principiile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
căreia Dumnezeu ar fi creat lumea precum marea țărmurile : retrăgîndu-se. Nu este vorba despre o mișcare limitativă, prin care Dumnezeu se strînge puțin ca să facă loc și operei sale. Contracția înseamnă aici efectiv concentrare: Dumnezeu se cufundă în propriul lui abis, se retrage în misterul lui insondabil, în infinitul lui, dezgolind în urma sa fîșia marginală a lumii. Contracția divină (țimțum) din Cabala, kenoza christică, cele șaptezeci de mii de văluri de lumină și întuneric pe care Allah le pune între sine
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
pe care ele îl fac să transpară, dar căruia îi dau o expresie necesarmente limitată. Păcatul revine la a idolatriza individualul luîndu-l drept universal, la a venera universalul luîndu-l drept Unu, la a nu percepe acest Unu ca față a abisului divin. Dacă efortul spiritual al ascetului constă în lupta cu voința individuală pentru a o reinsera în Voința divină, efortul contemplativului constă mai cu seamă în lupta cu expresia, cu conceptul, cu imaginea, fie ea chiar principială (eidos), pentru a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
mizează pe un dualism acut, de neresorbit într o unitate obiectivată, oricît de impunătoare. Pentru acest tip de gîndire, tensiunea originară a contrariilor, precum și conjuncția lor se situează în interiorul divinului, îmbrățișate de Unitatea lui. Numai el le rezolvă definitiv, în abisul ori străfundul unde sînt absorbite opusele cu tensiunea lor și chiar Unitatea. în schimb, actul divin fie el de autocunoaștere sau de proiectare a creației presupune ca în Unitate să existe distanță, tensiune, mișcare lăuntrică între poli. Tradițiile monoteiste vorbesc
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
inspirație și de travaliu spiritual, omul poate participa la perspectiva divină asupra realului. Condiția necesară pentru participare este inversarea perspectivei umane, așadar o inversare a inversării ei curente. Autori mistici răsăriteni și apuseni vorbesc despre necesitatea de a coborî în abisul ființei tale, pentru a descoperi acolo punctul de răsucire care schimbă perspectiva, astfel încît ochiul sufletului să ajungă să privească lucrurile din polul superior. E vorba, spune Andrei Pleșu, de a obține o răsturnare a amplasamentului tău intelectual, o conversie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
între interiorul atotcuprinzător al transcendenței și imposibilul ei exterior. Pentru a da seamă de acest paradoxal exterior, gîndirea greacă, cea creștină, cea ebraică au tematizat, într-un fel sau altul, creația pornind de la o mișcare de retragere a divinului către abisul lui insondabil. în chiar interiorul lui, absolutul lasă astfel spațiu pentru un altceva, dă suport arhetipal pentru realitatea relativă a alterității, a creației, a lumii. în dialogul platonician care îi poartă numele, Parmenide începe prin a considera în mod absolut
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Meister Eckhart, creatura apare în teritoriul făcut posibil prin transcenderea de sine a lui Dumnezeu, care se retrage în străfundul Deității sale, unde își are locul propriu nașterea eternă a Fiului din Tatăl, unde Tatăl îl naște pe Fiul în abisul increat al sufletului. Alături de doctrinele metafizice ale altor tradiții, teologia creștină mistică se concentrează și ea pe misterul divinului, pe realitatea lui supra-esențială, față de care ființa și actele sale se înfățișază ca derivate, margini luminate ale tenebrei supra luminoase. Posibilitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
întregul existenței universale capătă loc pe o fărîmă din interioritatea divină de unde Dumnezeu s-a retras, lăsîndu-și acolo urmele : urme care înseamnă posibilitatea de a raporta existența la realitatea absolută, de a o gîndi drept relativă, primindu-și realitatea din abisul Deității. de țimțum face Gershom Scholem în De la création du monde, ed. cit., capitolul La création à partir du néant et l'autocontraction de Dieu, pp. 31-60. Despre concentrarea Principiului în întunericul metafizic, precedînd expansiunea luminii lui care dă realitate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
adevărat „clasic în viață”, care - asemenea lui Bérenger din Rinocerii lui Eugen Ionescu - crede că „în imensitatea unui univers ostil sau indiferent, unica soluție pentru om e de a rămâne cu înverșunare fidel lui însuși, de a rezista fricii de abis, de a se bate împotriva necunoscutului și de a câștiga teren pentru ordinea lui umană”; pentru un astfel de artist „funcția artei e să afirme și să ordoneze, nu să nege și să dizolve”, convins fiind că „arta este, înainte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
Din cauza păcatului, viața omului urmează un alt drum decât cel orânduit de Creatorul, omul terfelindu-și propria sa demnitate și denigrându-și augusta sa valoare. Ori, ființa umană a fost chemată să urce culmile perfecțiunii, nu să se prăbușească în abisul fărădelegilor. Valoarea persoanei umane depășește toate valorile lumii. Păcatul, în începutul său, ca și în toate urmările și înfățișările lui, este fructul libertății morale, greșeala neascultării, călcarea legii. „Oricine făptuiește păcatul săvârșește și călcarea legii: păcatul este călcarea legii.“ (I
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
la Kabbala (cu precădere la Sepher Ietzirah, "Cartea Creațiunii"). În această accepțiune, tabelul sadovenian, pe care kabbaliștii creștini l-au denumit "Schiță hermetică a Totului-universal", comportă, în viziunea exegetului, o "finalitate magic aplicativă": el "funcționează [...] aici ca o punere în abis a operațiilor numerice cu operatori literali [...], care, corect înțelese, [...] îl pot pune pe om în legătură directă cu acea ratio activa vizibilă în inteligibilitatea manifestă a Universului". Mai mult, prin acest sens "esoteric", schema lui Stamatin comunică într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
spiritul lui Dumnezeu s-a întrupat: aceasta este treimea cătră care trebuie să ne plecăm, dar, în afară de această alcătuire, stă curat și în sine ceea ce este etern, cuprinzând ființa și neființa. A stat și va sta în afară de orice. Despre acest abis nu se poate spune și nu se poate gândi nimic. [s.n.]" - p. 38) arată dincolo de orice îndoială că Breb e, în realitate, adeptul unui spiritualism agnostic mult mai amplu decât creștinismul, bazat pe doctrina "crengii de aur". 3.1.2
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]