3,746 matches
-
apropia seara, dar orașul, atât de zgomotos altădată la ora asta, părea ciudat de singuratic. Câteva sunete de goarnă sub cerul încă auriu dovedeau doar că militarii voiau să pară că-și fac meseria. Între timp, de-a lungul străzilor abrupte, printre zidurile albăstrii, galben-roșcate și liliachii ale caselor maure, Rambert vorbea, foarte agitat. Își lăsase soția la Paris. La drept vorbind, nu era soția lui, dar era același lucru. Îi telegrafiase îndată ce se închiseseră porțile orașului; își spusese la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că mașina aceea nu îl urmărea, ci aprținea statului și încerca să-l oprească. Greșise cu ceva? Avea vreo lumină defectă? Se hotărî să oprească. Dar nu exista nici un refugiu, ci doar rocile gri, prăbușite la marginea drumului, înainte de prăpastia abruptă a Alpilor. Cu toate acestea încetini, dar BMW-ul nu păru să recepționeze mesajul. Kishon claxonă lung și susținut. BMW-ul acceleră și îl izbi în spate, propulsând în față gâtul lui Kishon. Pentru o clipă pierdu controlul volanului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
rockeri din anii ’80. Maggie clătină din cap cu un respect uluit. Cum naiba ar mai fi și asta? Continuă să înainteze timp de alte câteva minute, închipuindu-și-o pe sora ei pierzându-se în această lume de linii abrupte și culori vii. Maggie zări un grup de avataruri și coborî, curiozitatea fiindu-i trezită ca și când ar fi văzut o mulțime reală pe o stradă reală. Când ateriză, genunchii i se îndoiră. Indicatoarele cu neon îl dădură de gol: cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ochii pironiți pe oglinda retrovizoare. Se uită peste umăr și zări în spate o mașină cu farurile reglate pe faza lungă. Lăsaseră orașul în urmă acum, coborând un drum de munte care părea destul de drept. Pe ambele părți erau stânci abrupte, întrerupte doar de răzlețele rămășițe de mașini - vestigii ale vehiculelor militare, după cum îi spusese ofițerul de marină în ziua aceea, care acum părea să fi fost cu zece ani în urmă -, relicve ale războiului din 1948 care salutau crearea statului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
șosete, și îi ceru să o îndrume spre Zidul de Vest. Arătă spre o arcadă care se găsea chiar în direcția opusă Porții Jaffa. Acesta, își aminti ea, era drumul spre souk. Avu senzația coborârii unui deal pe acea cărare abruptă, bătucită de milioane de pași în sute, dacă nu chiar mii de ani. Părea să se afle la o distanță uriașă de piața pe care o văzuse cu o zi în urmă. Era încă devreme; aproape toate prăvăliile erau încuiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu nouăzeci de grade de la Zidul de Vest, care fusese până atunci un element de siguranță în dreapta ei. Acum nu mai zărea pietrele elegante, ordonat așezate, părea să fi intrat într-un fel de trecătoare subterană, un canion cu pereți abrupți, înalți cât o catedrală, înconjurând-o din ambele părți. Erau umezi și făcuți din straturi groase, de diferite culori, ca și cum s-ar fi aflat înăuntrul unui tort. — Stai! strigă unul dintre urmăritori. Se uită peste umăr și i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Și de ce? — Pentru că altcineva a făcut-o deja. Capitolul 47 Nu era lună și nu se auzea nici un sunet, cu excepția tunetului valurilor în întuneric și a vântului umed. Plaja Tortuguero se întindea pe aproape doi kilometri în lungul coastei atlantice abrupte din Costa Rica, dar în noaptea aceea se vedea doar ca o dungă întunecată care se contopea cu un cer negru, plin de stele. Julio Manarez se opri, așteptând ca ochii să i se adapteze la întuneric. Un om poate vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dat drumul lacrimilor pe care și le reținea. Băiatul era orfan și unchiul Levon Îi fusese ca un tată În ultimii șase ani. — Nu știu ce să fac, a spus. Aștept... În drum spre casă, Yervant a traversat În goană străzile șerpuitoare, abrupte de la est și vest, căutând ceva, orice ar fi putut fi un semn favorabil. A trecut pe lângă cafenele goale, piețe murdare, case șubrede dinspre care veneau miresme de türlü și plânsete de copii. Singurul semn de viață era un pisoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acasă la acel domn bătrîn? Doar nu era s-o plictisesc povestindu-i copilăria mea și, de altfel, nu știam cum se zice „spumă de ciocolată“ În englezește. Continuaserăm să mergem spre podul Mont Blanc și spre străzile În pantă abruptă din orașul vechi. Văzîndu-l pe Jean Piaget cum se face nevăzut cu bicicletă cu tot, Îmi spusesem că tocmai am avut o vedenie care Îmi arăta cum va fi viitorul meu, iar părul acela alb, bereta, bătrînul vioi erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu obiecte, luând chitanța mică de culare gri pe care Salitov o recuperase dintre crengile mesteacănului. Poate această chitanță de la amanet ne va conduce la un răspuns? ă Totuși treceți cu vederea peste un aspect imporant al problemei, spuse Liputin abrupt. Porfiri își ridică privirea întrebător. ă Condiția joasă a celor implicați. Acesta trebuie să fie un student la ceva, aș zice. Lăsându-i la o parte deformitatea... ă Care desigur nu va avea nicio influență asupra seriozității cu care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lovite și sunet de monezi. În timp ce căuta în zadar sursa acestor zgomote, văzu o figură ieșind din unul din coridoarele încâlcite. Era o fată pe care avea senzația că o cunoaște, însă nu putea fi sigur fiindcă aceasta se mișca abrupt, cu fața plecată și înghițită de întuneric. Porfiri o strigă, iar chemarea sa îi atrase privirea. Văzându-l însă, cu panică în ochi, aceasta se întoarse și o luă la fugă, pierind din vedere. Profiri strânse cărțile la piept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de impactul loviturii distante, Porfiri își iuți pașii în timp ce deschidea ușa clădirii de pe Aleea Stoliarni, tremurând de frig. Departamentul de Poliție al Districtului Haymarket se afla la etajul al patrulea. De pe ușile deschise ale apartamentelor pe lângă care trecea pe scările abrupte venea miros de mâncare. Se opori la etajului al doilea pentru a-și aprinde o țigară. Fumul înteți întunericul scărilor. Locul era îngust, iar el trebuia să se dea la o parte pentru a-i lăsa pe portărei și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vă ura? ă A spus el asta? ă Nu. Dar acestea sunt sentimentele pe care eu le am către tatăl meu. Dacă va fost ca un fiu, ar trebui să vă fi așteptat la fel din partea lui. Osip Maximovici râse abrupt. ă Cred că vei fi un foarte bun traducător de filozofie. Te vom testa cu ultima secțiune a traducerii din Proudhon. Dacă faci o treabă bună, își vom da și secțiunea penultimă. și tot așa înapoi. Cu puțin noroc, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
parte pe alta prinse ca într-un joc. și, desigur, totul deveni clar. Crucile erau montate pe cupole albastre, culoare care de la distanță nu putea fi diferențiată de cea a cerului. De la poarta de pe râu până la mănăstire ducea o potecă abruptă peste muntele împădurit. Ulitin auzise că unii plegrini o străbăteau în genunchi. Îl lăsă pe Nikita cu sania la poartă și se porni pe jos înspre biserică însoțit de un călugăr ce lăsa impresia că îl așteptase. Așa sunt ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Pe dumneavoastră. Osip Maximovici se uită pentru o clipă la Porfiri, pentru a se asigura că acesta vorbește serios, iar când a văzut că nu glumește, a început să râdă. Râsul era puternic și răgușit și s-a oprit la fel de abrupt precum începuse. ă Dar pentru ce încerca să mă protejeze? ă Ca să nu vă arestăm noi. Ca să rămâneți în libertate. Ca să poată să vă găsească și să vă omoare. Virginski a trecut pe la apartamentul Liliei și a găsit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de pe tramvaiul albastru. Acesta Încuviință și le oferi fetelor o călătorie gratuită. — Mulțumim, Al! Fluturară mâinile În semn de rămas-bun. Kitty se trânti Într-un scaun, uitându-se cum se perinda pe sub ochii lor orașul Încețoșat. Casele frumoase de pe dealurile abrupte Îi aminteau de Europa. Se opriră Într-un port, se plimbară puțin, băură o cafea și se urcară Într-un alt tramvai, la Întâmplare. — Săracul Charlie, habar n-are că e vânat și că vânătorii se apropie! zise Kitty. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la masa de blackjack. Zece mii sunt o nimica toată pentru el, vrea doar să mă scoată din minți. Chiar Înainte de UCLA, taxiul Întoarse și intră În Bel Air, prin Bellagio Drive, apoi se Îndreptă spre coama dealului, pe niște străduțe abrupte superbe, cu vile imense și ferme micuțe, care Îi aminteau lui Kitty de Sinaia, orașul natal al părinților ei, din Munții Carpați. — Bel Air e tot o parte a Beverly Hills-ului, Îi explică el, și toate străzile au nume italienești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe umăr și se chinuise să urce până În vârful muntelui. Stătea acolo, pe marginea Înghețată a pârtiei, Înconjurată de costume colorate de schi, mutându-și privirea de la crestele uriașe ale munților, ascuțite și cernute cu zăpadă, la o pârtie mai abruptă decât orice Încercase până atunci. Haina roșie a băiatului trecu asemenea unui fulger pe lângă ea și În acel moment Își dori atât de tare să devină o schioare bună, Încât chiar reuși. Se lansă pe pârtie și se luă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
duce chiar la țintă, acolo unde e așteptat gardianul intern Marçal Gacho, și unde, puțin mai departe, olarul Cipriano Algor își va lăsa încărcătura. În față, un zid întunecat, amețitor, depășind cea mai înaltă clădire care mărginea bulevardul, le tăia abrupt calea. Nu era de fapt decât o iluzie optică, de o parte și de alta a zidului străzile continuau, iar zidul nu era zid, ci peretele unei construcții enorme, un edificiu gigantic, pătrat, fără ferestre pe fațada netedă, egal pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că nu a fost păstrată decît coaja fabricii. Holul de la intrare este dominat de un tigru bengal cu dinții rînjiți atît de veridic că Wakefield se trage Înapoi speriat. Maggie rîde. Lui Wakefield Îi place rîsul ei, e muzical și abrupt, cunoscător, deloc copilăresc. Prînzul cu barosanii Companiei are loc În camera elefantului, numită astfel pentru că un elefant african cu trompa În aer domină masa lungă și joasă Înconjurată de perne indiene brodate cu fir de argint. — E adevărat? Întreabă Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
al remarcării virtuozității formale și inteligenței artistice a d-lor Voronca, Fundoianu, Tzara și, cu deosebire, Vinea, în cîteva producțiuni izolate. Încolo, toată impetuoasa revoluție a liricei extremiste constă în utilizarea unei singure maniere: brutala asociere de termeni vehemenți și abrupta juxtapunere de imagini siluite. Disolvarea lexicului și a sintaxei, anularea logicei și a simțirei departe de a reliefa substratul inconștient al sufletului omenesc au dovedit doar inconștiența autorilor. Asistăm la voltigele clownești executate cu atîta chin de acești pseudoliterați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întunecat, așa cum mai făcuse o dată, când se uitau după el? Cred că vântul le-a amenințat și pe acelea, dar ele nu s-au dat bătute și și-au păstrat sclipirea toată noaptea. De la Fukushima, trenul a început să urce abrupt în munți. De ambele părți se înălțau culmi acoperite de păduri de pin și cedru. Tunelurile se înlănțuiau și trenul a ajuns, în final, la renumitul vârf Itaya. — Se strânge zăpada aici iarna, nu glumă. Takamori se gândea că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-i vadă nimeni când scoteau argintul. Nu era nevoie ca Endō să-i explice lui Gaston de ce urcă pe munte. Oricum, și fără explicații, Gaston mergea cu el până la mlaștină. În cazul în care nu putea urca vreo pantă mai abruptă, îl punea pe uriaș să-l care în spinare. Gaston le mai putea fi de folos și la scoaterea lingourilor din mlaștină. Endō stătea întins, cu privirile ațintite la umbra lămpii de pe tavan. „A sosit, în sfârșit, momentul răzbunării pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se zărească acoperișurile mici și joase ale primului sat din drumul lor. Oare cât merseseră? Au ajuns la capătul câmpiei și au început să urce panta muntelui Fujinzan. Deși era mică - nu mai mult de 402 metri -, panta era destul de abruptă. De pe câmpie, cerul părea senin deasupra munților, dar după ce au urcat puțin - cam cât urcaseră și cu o zi în urmă - i-a prins o ploaie măruntă. În dreapta se întindeau lanuri sărăcăcioase. Pe fâșii înguste de pământ, înconjurate de duzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mă descotorosesc de el deocamdată. Astfel, Îi arăt cu degetul lui Tom tot ce vedem. Mai și traduc din franceză, chinuindu-mă să-mi amintesc cîte ceva de la școală. Ajunși la periferia orășelului Moungins, virăm În sus pe un deal abrupt, străduindu-mă să urmez instrucțiunile trimise de părinții lui Dan prin fax, acum două zile. Trish, Gregory și Lisa sînt În mașina din spatele nostru și, prin ferestrele lăsate, rîd de noi În vreme ce luăm numai curbele greșite și sîntem obligați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]