43,150 matches
-
cu desăvîrșire, un oarecare capital de notorietate, niciodată proporțional cu performanțele sale. Dar să zicem că acest aspect ține mai mult de o discreție specifică și deplin asumată, de însoțirea traducătorului cu Hermes sau cu îngerii, și mai puțin de absența unei instanțe critice specializate și consecvente în a urmări și comenta traducerile din peisajul literar. În lumea eterată a ideilor e de prost gust să aduci în discuție aspectul material al lucrurilor. Și totuși cifrele trebuie lăsate să vorbească: la
Prețul dorinței de a traduce by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8719_a_10044]
-
este forța bătrânului nebun de a-i proiecta pe ceilalți în irealitate, alterându-le simțul realității. Să ascultăm mărturisirea prințului: "... eu nu mă descurc în niciun fel cu bătrânul, știi despre cine vorbesc!... Nu știu cum, în prezența lui, dar ... și în absența sa, tot mai mult chiar și în absența sa, eu îmi pierd cumva simțul realității. Ar fi prea mult să spun că-mi pierd echilibrul, demnitatea persoanei, dar... tot ce am clădit cu greu în ani în șir se ...duce
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
pe ceilalți în irealitate, alterându-le simțul realității. Să ascultăm mărturisirea prințului: "... eu nu mă descurc în niciun fel cu bătrânul, știi despre cine vorbesc!... Nu știu cum, în prezența lui, dar ... și în absența sa, tot mai mult chiar și în absența sa, eu îmi pierd cumva simțul realității. Ar fi prea mult să spun că-mi pierd echilibrul, demnitatea persoanei, dar... tot ce am clădit cu greu în ani în șir se ...duce dracului în câteva secunde! E un fel de
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
lui Dosoftei: "Ochii îm(i) destupă a-nțelege". Incultura privirii ar putea duce la dramatice consecințe: Ne protejăm ochii cu ochelari de toate culorile, nu și privirea. Lipsește atitudinea critică, îndrumătoare , mustrătoare. Copilul și tînărul de azi cresc Ťliberiť. În absența unor interdicții categorice, se uită la orice". În cadrul civilizației optime (Vladimir Jankelévitch îl consideră pe om o ființă eminamente optică ), prosperă o superficialitate a individului, derutat de imaginile comerciale, anesteziat de spectacolul ieftin, nonstop în care se complace mass media
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
amorțit. Nici mirare nu mai e. Nici iluzie. Deziluziile populează subconștientul. Societatea consumă și se consumă. Bulimia s-a instalat în creier. Nu mai e loc pentru meditație, filosofie, metafizică. Este vremea cool a pragmaticului palpabil, a acumulărilor fizice în absența unei axiologii, a unei relații cu esențialul umanității. Rătăcim, ne însingurăm, ne îndepărtăm unii de ceilalți, de noi înșine. Nu știu de ce, dar îmi este greu să scriu despre Iosif Sava. Face parte profund din ființa mea. Din ce am
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
din București zăceau soacra și cumnata mea, amândouă foarte bolnave, iar eu nu-mi mai găseam locul aici. M-am ascuns la Pietroșița ca să reînvăț scrisul, căci au fost situații când nu mai puteam scrie... Însă acum plătesc acea lungă absență, căci mulți cred despre mine că am murit. - S-a scris, totuși, mult despre cărțile dvs. Criticii literari au făcut, de-a lungul vremii, o serie de ierarhizări ale acestora. Nicolae Manolescu a presupus că Dicționarul onomastic va fi singurul
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
polițist este fatal. Pe de altă parte, paralelismul textual oferă un alt tip de satisfacție, de natură filologică. Din acest punct de vedere cosmetizarea, up date-area și valorificarea basmului în modernitate sunt o reușită certă. Rămâne însă nostalgia ideii că absența vreunei trimiteri explicite la basmul popular ar fi sporit ambiguitatea și gradul de subtilitate al acestui roman. Fără să fie un răsfățat al istoriilor literare și al topurilor privind cota prozatorilor români contemporani, Stelian }urlea este un meseriaș onest care
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
Elisabeta Lăsconi Există oare și un "complex Telemah" care să indice trauma absenței tatălui din viața unui fiu, în jurul căreia devine tot mai dens haloul misterului legat de dispariția lui sau tot mai strălucitoare aureola care-l învăluie dacă se întoarce biruitor, după ce-a săvârșit isprăvi și a străbătut alte ținututi sau
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
ca să plece la război. Personajul-narator al romanului este un copil singuratic, pendulând între viața alături de mamă și vacanțele petrecute la bunici. Știe că tatăl a pierit în război, constată că o falie separă cele două părți ale familiei sale, resimte absența tatălui într-un mod pe care îl va conștientiza mult mai târziu. Asemenea eroului din romanul francez, și Peter Debauer are vocația unei detectivistici aplicate asupra vieții părinților. Rolul de catalizator îl joacă alte obiecte: fragmentele unui roman popular îl
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
era ficțiune. Cărți ca Un om norocos pot fi "dăunătoare pentru educația tineretului", se avertizase la acea aducere a literaturii "în fața instanței", unde fusese "invitat" și autorul, pentru a-și face autocritica. Octavian Paler nu s-a dus însă, iar absența lui din "fața instanței" i-a agravat situația. Asemenea procese politico-literare, puse la cale de activiști anonimi ce executau ordine primite de sus, fără a se ști vreodată și de unde ori de la cine anume, nu se mai ținuseră în România
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
mai puțin de 24 de ore interdicția a fost suspendată. S-a dat un telefon. Era, această cedare a autorităților vremii, încă un semn că se schimbase ceva în funcționarea sistemului, o schimbare ce nu ar fi fost posibilă în absența unei certe rezistențe opuse de scriitori. Prefăcută într-o "temă", această rezistență avea să fie pasional și masiv prezentă în dezbaterile publice de după răsturnarea regimului comunist din România, în decembrie 1989. în toate registrele, de la mitologizare la deriziune, dar aproape
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
intre nimeni altcineva, acolo s-ar afla misteriosul Bătrîn. În Sala cu Oglinzi nu e însă nimeni, sculptorul își vede doar propriul chip răsfrînt și multiplicat la infinit. Este el supravegheat și studiat de invizibilul Bătrîn, este acesta pseudonimul unei absențe? Și de ce n-ar fi toți pensionarii Azilului, o neliniștitoare galerie de personaje cu nume de împrumut sau măcar cu identități ascunse, proiecții ale unui eu zdruncinat? Azilul, chiar, poate fi un vis, o "vedenie" în sensul biblic - fiindcă sculptorul
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
asupra lexicului argotic. Diferențierea celor două situații se poate face prin datarea fiecărui termen în parte (un argotism recent nu este, în mod normal, un împrumut direct din turcă), dar, din păcate, vechimea în limbă a termenilor argotici e, în absența atestărilor scrise, cu totul incertă. Un argument pentru plasarea în categoria influenței turcești este și natura sursei: dacă termenul provine nu din turca literară, ci din argoul turcesc, șansele să fi fost preluat direct, pe cale orală, cresc. Cel mai probabil
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
de memorialistică a lui Florin Const. Pavlovici Tortura noastră cea de toate zilele, criticul pledând entuziast pentru acest gen, aflându-se uneori sub semnul romanului; apoi, Dicționarul esențial al literaturii române, care, din păcate, a creat și destule nemulțumiri prin absența unor scriitori nu mai puțin esențiali, în fine, laudă efortul de a fi recuperată literatura exilului. Liviu Grăsoiu îl descoperă ca prozator pe Barbu Slătineanu, în salonul căruia aveau loc știutele întâlniri literare "subversive", ceea ce a dus la arestarea și
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
Poetul și semnele timpului. Temeiuri pentru Poem). Această icoană a unei divinități ce se ascunde ("Fața Mea nu vei putea să o vezi", glăsuiește și Sfînta Scriptură) îl obsedează pe poet, însuflețindu-l poate tocmai prin categoriile negative ale golului, absenței, sterilității care joacă rolul unor penitențe paramonahale. Zăvorît în incomunicabil, într-o tăcere "mai cumplit de îndurat decît orișice tunet", conceptul Domnului apare cu precădere raportabil la o astfel de tăcere terifiantă: "eu m-am născut întemnițat în miezul ei
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
decît orișice tunet", conceptul Domnului apare cu precădere raportabil la o astfel de tăcere terifiantă: "eu m-am născut întemnițat în miezul ei încăpător ca un mormînt / mi-a trebuit mult timp să te recunosc în semnele cele mai neîndoielnice: absență, secetă, eclipsă, / să deslușesc în amuțirea ta apelul cel mai poruncitor ce mi s-ar putea adresa". Această "muțenie" a Demiurgului n-ar fi decît un mod de încercare a credinței, un spațiu ambiguu în care albul și negrul se
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
contradicții. Ele au funcția unor examene pe o cale inițiatică. În consecință, poetul traversează momente în care se confruntă cu Răul, acel "impuls misterios și necunoscut", conform unei definiții baudelairiene, cu atît mai primejdios cu cît nu semnalează doar o absență a Binelui (Plotin, Augustin, Toma d'Aquino), ci instituie un tip de spiritualitate inversă, un prestigiu bizuit pe concepția diavolului ca simia Dei. Pornind de la arhetipul divin, demonul îl copiază cu sarcasm, îl parodiază în așa fel încît fosforescențele contestării
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
atent la semnalele barometrului de opinie, potrivit cărora "bardul național" Alecsandri scădea în preferințele generației tinere, care se îndreptau către Eminescu. Mai mult încă: numindu-l pe Eminescu "poet național", Negruzzi replica acelor adversari care îl acuzau pe poet de absența trăsăturilor specific românești. Că nu a fost vorba de o abilitate de circumstanță o dovedește repetarea calificativului în necrologul apărut în revista Junimii: "s-a stins un mare poet național"4. La funeralii, D. Aug. Laurian susține că "ducem la
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
într-o adevărată odisee, rătăcind, asemenea lui Leopold Bloom, prin labirintul de străzi al unui oraș tentacular (nenumit, așa cum nenumit rămâne până la sfârșit și personajul), în căutarea unei realități "laterale", singura capabilă să facă față - pentru o vreme - golului și absenței. Practic trama epică este ca și inexistentă, dar lipsa ei e suplinită de o extraordinară consistență romanescă a imaginarului, de organizarea epică a trăirilor, a obsesiilor și halucinațiilor, amestecate până la indistincție cu banalul cotidian. De aceea romanul se citește cu
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
de care artistul s-a reapropiat în ultimii 25 de ani, după câteva încercări de tinerețe, sunt imagini și mai aspre, și mai brutale decât uleiurile. Mobilierul a fost eliminat aproape în întregime. Corpurile, lipsite de echilibru, plutesc în spațiu. Absența culorii accentuează vulnerabilitatatea, lipsa de grație, goliciunea personajelor, nuduri sau nu. În Femeie cu tatuaj pe braț sau în portretele lui Leigh Bowery, Freud explorează în amănunt modul în care liniile singure pot descrie masivitatea caracterelor. În Bella (1987) studiază
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
figuri geometrice. Pentru Pitagora, în concepția căruia numerele erau esența lucrurilor, fiecare cifră avea o semnificație spațială. Într-un cuvînt, aritmetica lor se sprijinea pe geometrie. Iar zero era un număr în fața căruia intuiția spațială elenă rămînea perplexă. Zero era absența spațiului, deci nu era număr. A urmat teologia iudeo-creștină, cu creația lumii din nimic, așadar o concepție potrivit căreia lumea apărea din ceva aidoma zeroului, pentru ca apoi, odată cu Renașterea, știința zeroului să evolueze în salturi uluitoare. Torricelli cu vidul creat
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
epocă ai acestui poem înțelegeau prea bine că vanilia nu era un simbol al exoticului, ci o emblemă a libertății. În 1983, când citeam aceste versuri, credeam , împreună cu autorul lor, că un ziar liber ar putea schimba soarta unei țări. Absența libertății (de expresie și de mișcare) era atât de apăsătoare încât ne închipuiam că prezența ei ne va putea schimba, dintr-odată, destinul. Acum, când vedem cum e folosită libertatea de ziarele epocii noastre, suntem, desigur, mult mai circumspecți. Dar
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
Net notează: "cu Tristan și Isolda la Scala își lărgește orizonturile"... A fost startul unui proiect mai amplu de colaborare cu Opera din Berlin, unde Daniel Barenboim este director, acum invitat să dirijeze în Italia. După 30 de ani de absență. Va reveni tot în această stagiune și cu premiera unei opere mai puțin cunoscute, Jucătorul de Serghei Prokofiev. Sursa libretului este romanul de Feodor Dostoievski. Scala va duce la Berlin pe Verdi - Simone Boccanegra și încă alte premiere. Crainica italiană
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
a fost sugerat subliminal. În ambele situații, concluzia ce se desprinde e aceeași: nu există discurs despre trecut care să nu fie impregnat de ideologia prezentului. Deosebirea apare doar în privința gradului de impregnare, dar în nici un caz în ceea ce privește prezența sau absența ei. Chiar și un autor care vrea să scape de constrîngerile opticii dominante nu va reuși decît în anumite limite. Iar motivul ține mai puțin de înclinația servilă de a fi pe placul celor puternici, cît mai mult de neputința
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
ar putea să se dovedească mai fragil". Ovidiu Pecican e de părere că prin retragerea, după '89, a unor figuri charismatice" ale criticii noastre s-a creat un gol în care au prosperat atacurile nefondate, exercițiile unei fronde ce, în absența necesarei argumentații, frizează degringolada. Să fie oare suficient a contesta fără să-ți dovedești contestația?" Esențial este de a constata că vechii critici, criticii cu piedestal de pînă în 1989 sau chiar de după, s-au apucat de altceva: s-au
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]