26,173 matches
-
cazurile când conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate, ca în cazul vânzării cumpărării unor bunuri imobile etc., prevăzut în art.58 alin.4, acordul încheiat va fi supus pentru verificare notarului public sau instanței de judecată, sub sancțiunea nulității absolute. În acest caz, ca și în altele în care legea prevede îndeplinirea obligatorie a condițiilor de publicitate(intabulareaă, prin grija notarului public sau a instanței de judecată, actul autentificat sau hotărârea instanței vor fi înscrise în Cartea Funciară. Pentru autentificarea
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
Cod civil, din care rezultă că orice persoană este îndreptățită să-și păstreze sau să i se păstreze de către alte persoane, prin abținere, integritatea fizică și psihică, știind că, corpul omenesc este inviolabil. Desigur că și inviolabilitatea corporală nu este absolută, întrucât, precum dreptul de proprietate asupra bunurilo,r poate fi limitată în cazurile prevăzute în mod expres de lege. Deseori, participanții la scandalurile de la blocuri, exprimă în public cuvinte triviale, necuviincioase, care aduc atingere bunelor moravuri și atrag disprețul și
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
care neagă validitatea transcendentă a Eticii și confundă, cu mai multă sau mai puțină conștiință, fenomenul și ideea, fapta și norma, forța și dreptul, pot să atribuie oricărui stat existent, pentru simplul motiv ca există o rațiune de a fi absolută și o valoare etică imanentă”. Critica filosofică nu poate decât să dizolve această statolatrie, conchide Mircea Djuvara. Rațiunea fundamentală a statului, aceea din care se trag toate celelalte, trebuie deci să consiste În realizarea justiției prin punerea În practică a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o teorie a valorilor; b) o deontologie; 3. - se mai adaugă o teorie a virtuților, teorie despre puterile voinței prin care se asigură Îndeplinirea datoriilor, obținerea valorilor. Prin urmare, Paulsen consideră că Etica este știința valorilor care dau vieții valoare absolută, a normelor și puterilor voinței și acțiunii, pe care se sprijină realizarea acestora. De la anticii greci și până În zilele noastre ideea dominantă este aceea a Binelui suprem pentru om. Spre aceasta este Îndreptată voința ca spre o viață umană desăvârșită
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este În filosofia practică: senzualitatea, dorințele și Înclinațiile dau materia vrerii; numai rațiunea, ca o capacitate legislatoare, creează lumea morală, un domeniu unitar al libertății, cum era acela un domeniu al naturii. Aici ca și acolo, pot fi recunoscute, prin absoluta lor generalitate, determinările rațiunii, Înfățișându se acolo ca legi ale naturii, aici ca legi morale. Și aici ca și acolo - conchide Paulsen generalul și legitatea reprezintă specificul uman, și de aceea superiorul și principalul”. Văzând, ca puțini alții, Înrudirea filosofică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
alții, Înrudirea filosofică (spirituală) dintre poziția platonic-aristotelică și poziția lui Kant, În problematica esențială a comprehensiunii moralității, Paulsen adoptă, și el, convingerea că „filosofia morală a lui Kant se varsă În cea religioasă: ca ființă rațională omul aparține domeniului realității absolute, În care Dumnezeu este legislator și căpetenie. Legea morală pe care omul o recunoaște În sinea sa este propriu-zis legea lumii, ordinea morală este ordinea relității În sine, Însăși ordinea divină a lumii”. Filosoful neokantian Fr. Paulsen face o seamă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Conștiința naturii noastre subiective, În sensul transcendental, se aliază În mod obligatoriu și se identifică chiar cu conștiința libertății și responsabilității noastre. Fiecare din faptele noastre Își are sursa În noi Înșine și poartă din acel moment marca unei libertăți absolute, ba chiar considerată drept o urmare a fenomenelor; adică, raportat la un principiu al naturii, fapta trebuie să ni se Înfățișeze ca fiind condiționată de către acest principiu. Tocmai aci rezidă antinomia, sau o refracție a ființei, În faptul că Încercăm
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
iată tot atâtea probleme care se constituie, alături de altele conexe, Într-un obiect al Eticii ca disciplină filosofică. Obiectul propriu al Eticii, În calitate de știință speculativă, este o căutare a unei reguli universale de conduită, privită ca un principiu de valoare absolută, independent de orice experiență și avându-și propriul adevăr deontologic. Dacă pentru a determina regula sau principiul absolut al conduitei se iau În considerare elementele componente ale ființei subiective, s-ar putea afirma de la bun Început, Într-un sens foarte
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Obiectul propriu al Eticii, În calitate de știință speculativă, este o căutare a unei reguli universale de conduită, privită ca un principiu de valoare absolută, independent de orice experiență și avându-și propriul adevăr deontologic. Dacă pentru a determina regula sau principiul absolut al conduitei se iau În considerare elementele componente ale ființei subiective, s-ar putea afirma de la bun Început, Într-un sens foarte larg, că această ființă, adică omul luat În generalitatea lui, trebuie să trăiască „conform cu natura” (οµολογονµενοζ τη φύσει
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Scrutarea fondului naturii umane duce la constatarea că esența intimă, precum și legea ei supremă nu constau Într-una sau alta dintre tendințele conținute de observația empirică, ci tocmai În ceea ce constituie realitatea proprie a subiectivității, adică În calitatea unui principiu absolut care depășește orice realitate dată sau faptul constatat și pe care le marchează cu amprenta sa. Însă acel principiu absolut implică depășirea tuturor motivelor de natură empirică prin care ființa subiectivă poate părea subordonată unei lumi a experienței, ca o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau faptul constatat și pe care le marchează cu amprenta sa. Însă acel principiu absolut implică depășirea tuturor motivelor de natură empirică prin care ființa subiectivă poate părea subordonată unei lumi a experienței, ca o parte determinată a acesteia. Valoarea absolută a naturii subiective (sau a personalității) se afirmă În conștiința acestui caracter transcendent, ceea ce face ca subiectul să aparțină unei alte lumi, o lume a ideilor În care eul Își găsește natura și regnul veritabile. Universul natural ni se Înfățișează
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
eul Își găsește natura și regnul veritabile. Universul natural ni se Înfățișează din acest punct de vedere ca o imagine sau reflecție eronată din acest univers ideal pentru care eul constituie, Într-o anumită măsură, centrul. Ca formă și substanță absolută, subiectivitatea nu poate fi decât universală și ea nu se epuizează În diversitatea fără număr a subiecților particulari care aparțin În același timp lumii fenomenelor. De aceea, orice manifestare a personalității sau a subiectului empiric nu ar putea aspira la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și ea nu se epuizează În diversitatea fără număr a subiecților particulari care aparțin În același timp lumii fenomenelor. De aceea, orice manifestare a personalității sau a subiectului empiric nu ar putea aspira la un caracter etic și la valoare absolută; această manifestare nu-și găsește caracterul și valoarea decât În măsura În care subiectul se ridică, prin deciziile sale, la acea universalitate pură existentă În el prin putere, ca tendință fundamentală a ființei sale, precum un ordin categoric al conștiinței sale, dar care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
situație de obiect. Considerată sub unghiul practic, deoarece e În mod etic necesară, atitudinea conștiinței ne permite precizarea unei serii Întregi de evaluări și aprecieri ale conduitei, dintr-un punct de vedere pe care Îl putem numi drept intersubiectiv. Caracterul absolut al persoanei umane, imaginată sub speciae aeternitatis, constituie Într-adevăr norma fundamentală a relațiilor dintre mai multe persoane, dintre care fiecare are, În virtutea acestui principiu, dreptul de a fi recunoscută ca atare de către celelalte și pentru care toate manifestă o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
posibilă aplicarea aceluiași principiu sau criteriu suprem al conduitei la toate relațiile vieții individuale sau sociale. Acceptând perspectiva kantiană asumată profund de un Giorgio del Vecchio și, la noi, de un Mircea Djuvara, putem susține că numai posedând o valoare absolută, poate fi dedusă dintr-o analiză transcendentală, și nu doar empirică, a ființei subiective. Desigur, se pot adopta și aplica, totodată, În ambele forme relevate, În locul acestui principiu, alte principii având un conținut diferit. Se poate ca, adoptând orice criteriu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să ne reprezentăm foarte ușor dreptul ca fiind - În esența sa logică - net distinct de caracterul său pozitiv. Pozitivitatea dreptului, ca și pozitivitatea moralei nu trebuie să fie confundate cu idealitatea lor. În ambele forme ale socialității există o lege absolută a cărei validitate deontologică se Întinde mai presus de sfera empirismului. Ar fi logic inadmisibil a se admite În morală un raport transcendental de acest gen, și de a-i nega existența În drept, atunci când ele au, și una și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
alta, aceeași bază și aceeași natură. Morala pozitivă cu caracterul ei de pozitivitate și cu variabilitatea sa depinzând de diversitatea popoarelor și epocilor, Își afirmă și Își realizează, validitatea În istorie, reflectând mai mult sau mai puțin fidel principiul moralei absolute. Trebuie, de asemenea, să comparăm dreptul pozitiv, al cărui caracter relativ și istoric se manifestă realmente, concret, și mai categoric chiar, cu principiul ideal al dreptului luat, considerat ca un criteriu de valoare absolută. Și Statul, ca organ al dreptului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau mai puțin fidel principiul moralei absolute. Trebuie, de asemenea, să comparăm dreptul pozitiv, al cărui caracter relativ și istoric se manifestă realmente, concret, și mai categoric chiar, cu principiul ideal al dreptului luat, considerat ca un criteriu de valoare absolută. Și Statul, ca organ al dreptului, Își subordonează (sau ar trebui, sollen) evaluările și organele aceluiași criteriu ideal. Giorgio del Vecchio afirmă că singuri aceia pentru care nu există validitate transcendentală a Eticii și care confundă, mai mult sau mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu există validitate transcendentală a Eticii și care confundă, mai mult sau mai puțin conștient, fenomenul și ideea, faptul și norma, forța și dreptul, se pot minți pe ei Înșiși atribuind oricărui Stat - prin simplul fapt că există - o rațiune absolută și o valoare etică imanentă. Critica filosofică nu admite o atare divizare a Statului. Dimpotrivă, ea Îi indică o sarcină definită, a cărei Îndeplinire poate asigura autorității sale o confirmare superioară. Această sarcină este - trebuie reamintit - realizarea dreptății, a acestei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și o deontologie, la care se mai adaugă și teoria privind puterea voinței sau teoria virtuții. Mergând pe această linie, Friedrich Paulsen, În Systematische Philosophie, Încearcă o explicitare a conceptului eticii, considerând etica drept „știința valorilor care dau vieții valoare absolută, a normelor și puterilor voinței și acțiunii, pe care se sprijină realizarea acestora” (p. 283). Teoria valorilor și problema binelui suprem au constituit preocuparea centrală a gânditorilor greci, care a continuat, Însă, suficient de acut și În vremurile moderne. S-
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o cunoaștere. În filosofia practică, la fel, senzorialitatea și dorințele, Înclinațiile oferă materia vrerii, iar rațiunea - și numai rațiunea -, ca o capacitate legislatoare, creează lumea morală, un domeniu unitar al libertății. Și aici, ca și acolo, pot fi recunoscute, prin absoluta lor generalitate, determinările rațiunii, Înfațișându se acolo ca legi ale naturii, iar aici ca legi morale. Generalul și legitatea, (reiese cu claritate) reprezintă și Într-un loc și În celălalt specificul uman și, de aceea, principalul și superiorul. Dar raționalul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o simplă ființă naturală (ca animalele), ci, fiind un element al lumii inteligibile, o ființă rațională liberă, temeiul acțiunii sale este legea. Astfel, filosofia morală a lui Kant „se varsă În cea religioasă: ca ființă rațională, omul aparține domeniului realității absolute, În care Dumnezeu este și legislator și căpetenie” (Fr. Paulsen). Legea morală, pe care omul o recunoaște În sinea sa, este propriu-zisă legea lumii, ordinea morală este ordinea relației În sine, Însăși ordinea divină a lumii, În afara unor chestiuni de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu este individul, ci societatea, că el determină acțiunea vitală În sensul conservării societății și a individului și, În final, prin aceea că individul nu posedă cunoștințe despre importanța obiceiului pentru conservarea vieții, ci Îl resimte ca pe o cerință absolută sau lipsită de temei, un „imperativ categoric”. Domeniul real În care dreptul și cutuma Își au locul este, de fapt, viața socială cu Întreg sistemul său de relații dintre indivizi și viața individuală. Funcția propriu-zisă a moralei obiective este, În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
s-ar fi aflat cu viața umană reală În relația de a ficondiții ale perfecțiunii sale interne, ele ar fi rămas de fapt ceva cu totul lipsit de claritate, așa cum În filosofia morală a lui Kant ele apar ca imperative absolute goale, ce răsună ca o voce din lumea de dincolo În lumea vieții empirico-istorice. Adversarii concepției teleologice combat adesea foarte amănunțit lucruri pe care nu le susține nimeni. Filosofia teleologică a moralei nu respinge tot ceea ce afirmă cea formalistă; În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
neglijând un element de o importanță capitală, „anume că dreptul individual de libertate poate și trebuie să se formeze ca factor determinant În structura Statului. Legea, rațional concepută, nu este un comandament arbitrar, emanând de la cineva care deține o putere absolută, ci este expresia egalei libertăți a tuturor celor care aparțin aceleiași ordini juridice și care, În consecință, sunt capabili de a o respecta, tocmai pentru că ea este «registrul voințelor Înseși ale lor»”. Acest principiu Își găsește integrarea sa logică În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]