6,323 matches
-
neașteptate, fără ca interlocutorul său să fi avut timp să răspundă sau măcar să se întrebe cum de făcuse să dispară așa. Vântul continua să se întețească. Așezat acolo, chiar la intrarea micii peșteri, care lui i se părea locul cel mai absurd și mai dezagreabil din lume, Bruno Serafian, treaz acum, își trecea vremea gândindu-se la cât de repede se petrecuseră toate din momentul în care Alex Fawcett îl chemase în biroul său. Nimic nu se întâmplase așa cum era prevăzut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ungher al ființei sale știa că până și piatra de care se sprijinea ar putea ajunge să fie mai umană decât cei trei asasini indiferenți. Nici măcar nu plângea. Nici măcar nu-și blestema soarta și nici nu se lamenta pentru că săvârșise absurda și copilăreasca greșeală care-l adusese în situația de a-și sfârși viața într-un mod atât de tragic. Nu trebuia să scormonească prea adânc în sufletul său ca să accepte că, de fapt, nu era pedepsit pentru simplul delict de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ascuțit, iar din această cauză, nu avea acum dreptul să se plângă că, în cele din urmă, cuțitul se întorsese împotriva lui. De ceea ce se plângea însă cu adevărat era că acest cuțit se întorsese împotrivă-i din pricina unei morți absurde, pentru care nu se simțea deloc vinovat. Poate că un judecător excesiv de meticulos ar fi putut să-l acuze pentru unele întâmplări petrecute cu ani în urmă în Bosnia, dar era convins că nici celui mai intransigent judecător nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
i-ar trece prin minte să-l implice în mod direct în tragicul sfârșit al lui Maurizio Belli. El n-a vrut niciodată să se întâmple tot ce s-a întâmplat. Nici măcar nu i-a trecut prin minte că o absurdă izbucnire de furie, într-un fel justificată de împrejurări, va sfârși într-un atât de lamentabil lanț de nonsensuri. Trecu mult timp înainte de a se hotărî să se descalțe, să-și scoată pantalonii, să se șteargă la fund cu chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
prin ceața ce-i învăluise creierul: cum era posibil? Cum ajunsese acolo cutia aceea? Și cum de încă nu ruginise și mai putea să arunce scânteieri în bătaia soarelui? Cine o aruncase acolo? Brusc, îi trecu prin minte o idee absurdă. Încercă s-o alunge, dar ideea reveni de mai multe ori, căutând să se transforme într-o certitudine absolută. Absurd, dar adevărat... Fusese chiar el! Chiar el, Marc Milosevic, aruncase acolo cutia aceea, în ziua când se văzuseră nevoiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu va mai crește nici măcar scleroza? Veți avea voi curiozitatea, cînd Între noi va fi exclusă orice tranzacție comercială și nu voi mai fi În stare să vă fac nici un contraserviciu, să mă căutați totuși furibund, la modul cel mai absurd și nerentabil, Într-o mare tulbure, lîncedă, care aneantizează impulsurile individuale ale microorganismelor imposibil de identificat În tonele de plancton? Oare ce coliziune stranie În cosmosul unei secunde ar putea să vă stîrnească un interes total irațional, un coup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
reapariția ei nu depinde nici de viteză, nici de distanță, nici de latitudine, nici de longitudine, nu mai depinde decît de acest gol care se comprimă pe sine din ce În ce mai mult. Timp al așteptării fără obiect, absurd care contrazici toate raționamentele absurde ale lumii, această gaură minusculă apărută În cauciucul balonului și balonul găsind resurse de adaptare și scofîlcindu-se și Îngroșîndu-și pielea și Înroșindu-se mai tare și fîsÎind, descoperindu-și forme noi de manifestare, parcurgînd În fond același drum vertical pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să se dezbrace, închisese ochii și alunecase într-un somn trist. Din când în când tresărea, ca și cum demonii și spiritele rele vroiau să-l arunce afară din corp. Feifel își văzu deodată viața ca pe un film prea lung și absurd, în care el fugise de la o femeie la alta, neputincios să ia vreo decizie, să se ia odată pentru totdeauna în serios. Puternica rază de lună care aluneca prin fereastră începuse să-i murmure nume de femei, uitate de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dansul șerpilor lui Asclepios, în spirale neterminate. Beppo se găsise deodată în jocul lor, primind o lovitură surdă în coșul pieptului. Căzuse și mai adânc ca într-un somn embrional, își amintea crâmpeie din viață și îi venea mereu fraza absurdă: „Asta fusese tot?“. Spre seară se trezise pe faleză. Veneau spre el vocile sătenilor cântând un descântec de vindecare. Ei povesteau cum marele Ocean Indian se pregătea să atingă picioarele sfinte ale Domnului Rama, care va lua drumul peste ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și cauciuc, cu spițe ca razele unui fel de soare inventat de oameni, după cum îi vorbea vântului care-i intra prin piele și prin orificiile corpului, purificând tot ce mai rămăsese încordat de frica de oameni și de pretențiile lor absurde. Dar într-o zi, când se lăsase copilărește prea mult pe panta visurilor, o mașină îl răsturnase și se trezise la spitalul Karolinska. Acolo întâlnise iubirea, sub forma unei infirmiere cu ochi blânzi și păr lung, îngeresc. Se numea Duva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care îl poate concepe cineva. Omenirea este sub ape. Complet. - La curtea lui Aquarelin mergem, Luca. Acolo este răspunsul problemei, îi zic, cu ochii plini de cele mai grele lacrimi. Asta este împlinirea cea mai cruntă, în modul cel mai absurd, a visului pe care îl am de mai mult de zece ani. Tot timpul visez valuri de sute de metri înălțime acoperind întreaga viață. Totul se sfârșește apoi într-un dezastru acvatic planetar, în care, culmea, mă regăsesc încă trăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dovadă, Clossettino începu să alerge absolut nebunește prin încăperea nu mai mare de douăzeci de metri pătrați, înconjurând cumva un fel de tablă de șah ce se afla încrustată în pardoseala încăperii. Din când în când, în toată această goană absurdă, Clossettino holba ochii spre cer, după care scotea limba, bolborosind absolut întâmplător câteva incantații adresate soarelui. Reuși astfel să-și deranjeze costumul maro, elegant. Își smuci furios cravata verde, căci nu putea respira. Dintr-un lătrat destul de scurt și hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de la unul dintre teatrele importante din centrul capitalei unde trăia: o mustață. Da, o mustață uriașă, pe care avea să și-o pună de față cu toată lumea, pentru că ăsta era genul de umor pe care îl promova el, un umor absurd, burlesc, de fapt imposibil de caracterizat, pentru că era genul de umor care îi era specific numai și numai lui însuși. Nu-l mai întânise la nimeni altcineva. Încă și mai fericit, bărbatul urcă scările agenției unde lucra domnișoara Kaly, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rugându-L pe cel care mi-a dat viață să mă ierte și să mă ajute, pentru că mă rătăcisem. Și... pentru a câta oară în scurta-mi viață?, mi-a întins mâna, redându-ne amândurora calea... De nicăieri, din neantul absurd și gros, s-au ivit deodată zeci de brațe puternice și hotărâte, înșfăcându-ne de haine și trăgându-ne spre căldura lor. Aceștia erau bunii și iubiții mei frați și prieteni, erau viața mea și cred că fuseseră peste măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
întâi, o luptă care va începe din primele zile ale următorului an școlar. 5 Și lupta a început încă de la primele ore. Pe de o parte, Vasili Burkeviț, pe de alta, Eisenberg și Stein. La prima vedere, lupta aceasta părea absurdă, pentru că și Burkeviț, și Eisenberg, și Stein aveau numai note de cinci. Și totuși, se ducea o luptă încordată și aprinsă, o luptă pentru acel nevăzut plus adăugat la nota cinci, care, tocmai pentru că nu putea apărea în catalog, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ce a făcut înainte de a pleca încoace. Nu uita că am declanșat deja o anchetă și trebuie să procedăm după cum scrie la regulament. Ai să rămâi uimit cât de ciudat se comportă oamenii puși în situații limită și ce decizii absurde iau în acele momente! Pohoață nu se arătă de loc mulțumit de explicația dată de Cristian: Și totuși... Bine agent, îl întrerupse Toma, să ne imaginăm că lucrurile s-au petrecut așa cum spui tu. Șoferul și-a abandonat camionul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și nu a mai putut pleca de acolo dar, după cum ai văzut și tu, motorul a pornit fără probleme, deci nu putem lua în calcul acest fapt decât ca o ipoteză și aceasta destul de puțin probabilă. Parcă vorbeați de situații absurde mai devreme. Da, am priceput unde bați. Am auzit și eu de situații când motorul mașinii nu vrea să pornească după care începe să funcțio neze din nou fără probleme, deși nu i s-a făcut nimic. Eu însă consi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Este vorba de meto da, sau lista, lui Sherlock Holmes. Chestia asta sună cam așa: dacă dai deoparte toate ipotezele care nu se potrivesc cu investigația în cauză, ceea ce rămâne reprezintă varianta adevărată a ceea ce s-a întâmplat, oricât de absurdă părea la început. Sherlok Holmes? întrebă Vasilică. Celebrul detectiv? El a inventat-o? N-avea cum, pentru că n-a existat niciodată. Glumiți! Cum să nu fi existat? Toată lumea îl cunoaște. Nu glumesc deloc. Marele detectiv consultant al Scotland Yard-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deja. Cred în victoria hiperdemocrației, cam prin 2060, ca formă superioară de organizare a omenirii, expresie ultimă a motorului Istoriei: libertatea. * * * Pentru a fundamenta și explica acest pronostic, consider că e normal să relatez aici povestea acestui viitor. O întreprindere absurdă, vor zice unii. Atâtea evenimente, atâția indivizi care-i pot inversa cursul! Căci, pe deasupra, dacă fundamentul Istoriei este dobândirea libertății individuale, atunci însăși această finalitate o face imprevizibilă. Pentru edificare, doar câteva exemple: dacă în 1799 generalul Bonaparte nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
n-ar fi murit prematur și dacă succesorul succesorului său ar fi fost, așa cum era prevăzut, Grigori Romanov, și nu Mihail Gorbaciov, probabil că Uniunea Sovietică ar mai fi existat și astăzi. încercarea de a face proorociri asupra viitorului pare absurdă și pentru că toate reflecțiile în legătură cu acest subiect nu sunt, în general, decât niște elucubrații asupra prezentului; astfel, încă de pe vremea primelor societăți omenești, discursul asupra vremurilor viitoare se rezuma la prezicerea unei eterne întoarceri a aștrilor și a unor recolte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
noastră să-l evităm, indiferent care ar fi împrejurările, ceea ce vă aduc acum în schimbul a toate acestea e nici mai mult nici mai puțin decât o propunere de retragere multiplă, un complex de acțiuni pe care unii poate le consideră absurde, dar care am certitudinea că ne vor conduce la victoria totală și la întoarcerea la normalitatea democratică și anume, și în ordinea importanței, retragerea imediată a guvernului în alt oraș, care va deveni noua capitală a țării, retragerea tuturor forțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cât privește noutățile, și mai prost, răspunse inspectorul, Era mai bine să fi rămas în pat să dormim, spuse agentul, Explicați-vă, În toată viața mea nu-mi amintesc să fi intrat vreodată într-o investigație în așa hal de absurdă și prostească, începu inspectorul. Pe comisar nu l-ar fi deranjat să-și exprime acordul, Nu știi tu nici pe jumătate cât e de adevărat, dar preferă să tacă. Inspectorul continuă, Era ora zece când am ajuns pe strada nevestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
întâmplă, Vă referiți la votul în alb, Da, la votul în alb, E absurd, e complet absurd, Am învățat în meseria asta că aceia care comandă nu numai că nu se opresc în fața lucrurilor pe care noi le-am numi absurde, dar se și folosesc de ele ca să amorțească conștiințele și să anihileze rațiunea, Ce credeți că trebuie să facem, Ascundeți-vă, dispăreți, dar n-o faceți în casa prietenilor dumneavoastră, acolo n-ați fi în siguranță, nu va întârzia mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
are decât. — Adică pentru dumneata n-o să însemne nimic să știi ca oamenii te urăsc și te disprețuiesc? — Nu. Răspunsul lui scurt era atât de plin de dispreț încât a făcut ca întrebarea mea, așa firească cum era, să pară absurdă. Am stat să reflectez vreo câteva minute. — Mă întreb dacă cineva poate trăi liniștit când este conștient de dezaprobarea semenilor săi. Ești sigur că n-o să înceapă să te chinuie regretele? Toată lumea are cât de cât o conștiință și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să fac ceva asemănător. Dar el era un om a cărui tinerețe trecuse, un om de afaceri cu o situație respectabilă, cu nevastă și cu doi copii. O cale de urmat care pentru mine ar fi putut fi firească era absurdă în cazul lui. Am dorit să fiu cât mai corect cu el. — Bineînțeles că se poate întâmpla un miracol, să devii un mare pictor, dar trebuie să recunoști că șansele sunt una la un milion. Ar fi o dezamăgire groaznică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]