1,639 matches
-
la aceasta, putem trage o primă concluzie: Păstorel Teodoreanu și Radu Anton Roman operează cu definiții total diferite ale termenului de „bucătărie națională“. În raport cu exigența primului, este limpede că nu există o „bucătărie românească“. Dacă, în schimb, acceptăm să folosim accepția mai largă a noțiunii respective, aceea a cărei exigență se reduce la specificitatea unei tradiții culinare, cratițele românilor ne pot oferi destule surprize. Originalitatea, autenticitatea acestor surprize vor fi cercetate în paginile ce urmează, iar una dintre principalele surse de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
despre lume ca una dintre calitățile fundamentale ale culturii, care este cercetată din perspective diferite: antropologică, ca mod caracteristic în care oamenii se raportează la univers; sociologică, ca o "definiție"a realității; psihologică, drept un cadru de referință cuprinzător, în accepția conceptului german de "Weltanschauung"; din perspectiva științelor comunicării, concepția despre lume este una dintre "lentilele" prin care oamenii văd realitatea și restul lumii. Psihologii A. Gilgen și J. Cho (apud Ishii, Klopf, Cooke, 2003) consideră că există o dihotomie între
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
sacre, ereditare, aristocratice, etnice sau obținute pur și simplu prin luptă. În al doilea rînd însă devine semnificativă nelămurirea cu privire la ceea ce este indezirabil. Sentimentul național ar trebui considerat drept suport indispensabil al guvernării reprezentative și apoi democratice. Întrucît puterea, în accepția modernă a termenului, se consideră drept exponent al voinței colective și nu al unei ascensiuni princiare, e necesar să se delimiteze și un cadru teritorial, iar acesta nu poate fi decît cel național. Abstract la început, în mod necesar imaginar
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ce avea să constituie mai tîrziu însăși substanța statului modern, creînd premizele naționalismului de după 1800. Ideea de frontieră, așa cum o înțelegem noi astăzi, începe să existe abia în secolul al XVII-lea ca urmare a tratatelor Westphalice din 1648.85 Accepția teritorială a ideii de naționalitate definește statul monarhic absolutist, conferind termenului de națiune înțelesul său actual, politic și geografic totodată. În consecință, na-țiunile medievale trebuie considerate dintr-un alt punct de vedere, unul politic, desigur, dar nu numai atît, ci
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în numele unei legitimități diferite de cea a Statului-Națiune al francezilor, bazat pe națiunile-comunității nepăsătoare față de subtilitățile teoriei politice. Acest anarhism este totuși mai puțin important în raport cu dimensiunea de universalitate pe care Herder o atribuie conceptului său național particularist. Universalitatea, în accepția lui Herder, nu are nimic comun cu cea a modelului francez, care pretinde să fie aplicat pretutindeni conform principiilor sale. Viziunea herderiană asupra națiunii este universală prin corolarul său, care constă în dreptul tuturor popoarelor de a se organiza după bunul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
reia, în termenii proprii, ideea de națiune-comuni-tate inaugurată de Herder, accentuînd superioritatea acesteia față de Stat. Apoi inovează îndeajuns, pentru a afirma natura voluntară a relațiilor de cetățenie în virtutea cărora, în viitor, germanii se vor uni. La Fichte, suveranitatea națională, în accepția politică a termenului, coincide cu legitimitatea mai eminentă a națiunii etnolingvistice. Există în această teorie însă un amestec de idei, o juxtapunere între oportunismul liberului arbitru și apartenența colectivă care se contrazic, astfel încît se iscă o serie de neînțelegeri
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Proudhon îi va conferi fie o nuanță peiorativă, atunci cînd condamnă agresivitatea națiuni-lor edificate (1849), fie una pozitivă, atunci cînd aprobă ambiția celor care vor să se constituie ca atare (1865); în perioada 1870-1914 înțelesul său se va fixa la accepția de particularism exagerat asociat adesea cu extremismul de dreapta. Acestei ramuri directe i se adaugă altele, înrudite de aproape. Conceptul de patrie provenit din latină, în secolul al XVI-lea evoca paternitatea simbolică a pămîntului natal; aceeași accepție i-o
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fixa la accepția de particularism exagerat asociat adesea cu extremismul de dreapta. Acestei ramuri directe i se adaugă altele, înrudite de aproape. Conceptul de patrie provenit din latină, în secolul al XVI-lea evoca paternitatea simbolică a pămîntului natal; aceeași accepție i-o atribuie și Rousseau însă, peste încă două secole, va căpăta semnificații noi: apartenența afectivă la o națiune mai vastă reprezentată printr-un Stat. În mod curios, cuvîntul patriot va avea un itinerariu destul de autonom. În Anglia, acesta va
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
asimilatoare de tip Reichdeutsch (Imperiul german), iar cel de-al doilea de o sensibilitate aproape helvetică, atașat libertăților burgheze moștenite de la tradiția orașelor libere medievale, descentralizator și profund federalist, care menționează conceptul de naționalitate legală comună tuturor neo-ger-manilor conferind o accepție mai locală a ideii de cetățenie. În ciuda acuității și persistenței sale pînă chiar în zilele noastre, acest conflict multiform, începînd cu 1890 va îmbrăca masca unui spectacol al renașterii politice și economice a țării. Se stabilește un compromis prin care
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cum ar fi Franța, Belgia, Țările de Jos sau Norvegia. Are loc o reîntoarcere la origini. Pe de o parte reapare sentimentul clasic față de un dușman odios. Pe de altă parte, acesta este contextul în care reînvie sensul național în accepția sa cea mai onorabilă, anume aceea a unui sentiment împărtășit de un corp politic sudat pe baza principiului suveranității populare, în conformitate cu logica naționalismului liberal. Sensul național "primordialist" al unui general de Gaulle se poate concilia de acum înainte cu acela
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și stat, națiune, popor și cetățenie, pe de altă parte. Statul, așa cum s-a dezvoltat el în Europa începînd în secolul al XIV-lea, n-a încetat a se confunda, în limbajul cu-rent, cu ideea de posesiune teritorială; țara, în accepția sa geografică, a devenit sinonimă cu noțiunea de aparat de conducere. Pe de o parte, autoritatea suverană a acestui stat s-a fondat pe baza afirmării puterii sale ultime, a preeminenței sale admise ca indiscutabilă, înaintea oricărei autorității civile sau
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fără a fi beneficiat de un studiu temeinic și imparțial. Definirea situării umaniste a spiritualismului pe care-l cultiva n-a fost proclamată manifest de redacție, care a pledat numai la modul general pentru reabilitarea noțiunii de spiritualitate, bruiată de accepții divergente, Astăzi însă, argumentată, precizarea se impune, pentru a detensiona un contencios ideologic persistent, generat de excesele naționaliste, ortodoxiste sau mistice ale spiritualismului. Astfel, poziția neoumanistă e semnalată începând chiar cu articolul inaugural, aparținând lui Petru Comarnescu, dar ea reiese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
refuză din capul locului ideologizarea și mânuiește un limbaj suplu și radicalizat (uneori excesiv căutat și voit complicat), care pune un deosebit preț pe neologism, dar și pe metafora fulgurantă, pe paradox, dar și pe expresia sagace, bine aleasă. În accepția lui C., una dintre funcțiile fundamentale ale criticii este aceea de a stimula creația adevărată și de a promova valorile spirituale durabile. De aici, străduința vie de a da criticii o formă constructivă, creatoare. Aplicarea acestor principii i-a ferit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
3). Întrucât la 5 și 6 nu se poate folosi un sens pentru a-l defini pe celălalt, e vorba mai degrabă de o pluralitate de sensuri; doar în cazul primelor patru tipuri se poate vorbi de polisemie adevărată, de accepții ale aceluiași cuvânt. La primele două tipuri există o relație de implicare (sinecdoca), arhisememul lor constituind o invarianta. În cazul metonimiei și al metaforei, arhisememele sunt diferite. E vorba aici de o relație de explicare 35. În cazul verbului și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
verbului și al adjectivului, Martin vorbește de polisemie internă, la nivelul sememului, si de polisemie externă, la nivelul actanților. Tipurile de polisemie internă sunt, în mare, aceleași că la substantiv. Pe de o parte, e vorba de o polisemie de accepții, ce presupune înlăturarea sau adăugarea unuia sau mai multor seme; în acest caz, relația polisemica este fie de natură implicativă (același arhisemem), fie explicativa (arhisememe diferite), aceasta din urmă putând fi metonimica (ex. „a tremura”) sau analogica (metaforica). Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o metodă, un cititor, o privire, o lucrare. Sensul nu se modifică: în acest caz, relația metonimica privește substantivul calificat și nu adjectivul. Tipologia e comparabilă cu cea a polisemiei interne. Va fi vorba deci de: a. Polisemie externă de accepții: 1. Restrângeri sau extensii privind subiectul sau unul dintre obiecte. Ex. brasser - despre bere și apoi, despre orice substanță sau amestec care se agită la temperatura înaltă. 2. Metonimii privind subiectul sau unul dintre obiecte. Ex. cambrioler qqn. - cambrioler qqc
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care trebuie să-l plătească cel care o efectuează. Ea consemnează doar efectul acțiunii acestuia asupra beneficiarului: izbăvirea lui, dar nu și nuanță de solidaritate familială și sacrificiul pe care îl face agentul de dragul beneficiarului. Numele de go’el, în accepția din Vechiul Testament, nu este așadar transparent pentru cei care nu cunosc regulile ce reglementau relațiile de familie la evreii din vechime. O notă de subsol este binevenită pentru salvarea acestei metafore. Iar soluția „răscumpărător” ni se pare totuși mai apropiată
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
primul dintre atributele lui Hristos-Marele Preot: archiereùs hósios, ákakos, amíantos: „un Mare Preot drept, nevinovat, neprihănit...” (t.n.) Când este nume hristic, este sinonim cu numele precedent, ho díkaios, si poate fi tradus fie cu „drept”, fie cu „sfânt” în accepția de „desăvârșit din punct de vedere moral”. 3.2.2.8. Stăpân 3.2.2.8.1. basileús: „Împărat” (toate traducerile românești citate); „Rex” (Vg); „Roi” (BJ); „King” (RSV). Descrierea Celui Credincios și Adevărat, călare pe un cal alb și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
atât de „generoase”, Încât pot fi aplicate și simbolului, poeziei, artei, ritualului. Un prim pas În simplificarea acestei dezbateri constă În stabilirea unor granițe și, implicit a unor câmpuri, conceptuale clare. Astfel, după H. Morier (1961, pp. 264-265), există patru accepții importante ale termenului mit: a) sensul generic: povestire de origine etnică având o valoare alegorică - spre exemplu, mitul răpirii focului; b) sensul particular: același tip de povestire, ancorat Însă Într-un sistem religios și poetic - spre exemplu, mitul lui Prometeu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
substanța sau forma mitului nu pot fi considerate unicul factor generator de diferențe. În această ecuație trebuie introdusă și poziția socială a mitului: contextul performării, atitudinea colectivității, comportamentele audienței. Rolul social și atitudinea față de mit Încă de la Platon, mitul, În accepția sa de povestire fictivă, a fost Învestit cu funcții sociale. Niciunul dintre interpreții mitului, fie ei teologi, istorici ai religiilor, literați, folcloriști sau sociologi și antropologi nu a negat vreodată legătura dintre mit și corpusul social. Mitul servește afirmării relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mituri vorbesc despre strămoșii totemici, legende mitologice despre originea lumii, a aștrilor cerești și altor fenomene ale naturii, despre originea omului, despre potop, despre șarpele-curcubeu și alte ființe fantastice. „Nu vom găsi la aborigenii australieni mituri cosmogonice sau transcendentale În accepția obișnuită a acestor termeni, deși legendele răspândite pe Întreg teritoriu al continentului conțin 268 Ibidem, p. 402. 129 unele elemente din afara acestor mituri; crearea omului și a pământului, a unor elemente ca focul, eroul totemic. Mitologia aborigenă australiană, constituită Într-
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
este o carte care demonstrează puterea autoarei de a vedea, de a intui, de a Înțelege detalii ce oferă o imagine grandioasă a lumilor prezentate, o carte care contrazice eticheta facilă de literatură feministă, autoarea fiind „une famme Ăcrivain”, În accepția lui Marcel Proust sau a lui Camil Petrescu. După ce a prezentat atâtea minuni create de natură și de mâna omului, Nemurirea Mogulului sfârșește apoteotic Într-un imn Închinat Omului: din mintea, inima și mâna lui apar mereu 682 minuni ale
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
administrative, cheltuieli de management, alte cheltuieli. Rezervele au menirea de a suplini efortul depus pentru Întreținerea și repararea anumitor părți componente ale clădirii. Acestea pot fi stabilite ca procent din valoarea totală a lucrărilor de Întreținere și reparații ( În unele accepții acestea sunt cuprinse Între 10 și 15% din valoarea cheltuielilor de Întreținere și reparații). Totuși nivelul acestora va ține cont printre altele de vechimea construcțiilor și dimensiunea acestora. Cash flow-ul reprezintă suma de bani care va rămâne după deducerea tuturor
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
În același timp ceva mai complex de identificat și mai ales de controlat. Din cele mai vechi timpuri, riscurile au constituit una dintre cele mai mari și fascinante provocări pentru umanitate datorită omniprezenței acestuia În toate domeniile de activitate. În accepția teoriei clasice a deciziei, acesta este identificat drept un element incert, dar posibil, care apare permanent În procesul activităților socioumane, ale cărui efecte sunt păgubitoare și ireversibile. Pentru o anumită entitate riscul reprezintă expunerea la posibilitatea pierderii sau pagubei, iar
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
câmpul semantic al jocului pe care le-am considerat reprezentative pentru fiecare perioadă pe care o fixează. Literatura suferă un lung și continuu proces de schimbare pe parcursul timpului, cu anumite constante în cadrul unor perioade. Există o interdependență funcțională între toate accepțiile literaturii, multe sensuri și elemente se repetă, revenind cu o forță mai mare și îmbogățite, circularitatea este una din marile realități ale ideii de literatură. Observând acest „mecanism” al dezvoltării sale, Harold Bloom, în Canonul occidental, postulează o ciclicitate în cadrul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]