3,948 matches
-
în cazul psihodiagnosticului, personalitatea este luată ca parte, ca o componentă, se zice, de natură noncognitivă, alături de alte părți și componente - cognitivă, verbală, prosexică, mnezică, numerică etc.; or, în cadrul psihologiei teoretice, personalitatea este luată ca întreg, ca organizare globală supraordonată. Accepțiunea admisă cel mai frecvent astăzi a noțiunii de personalitate, aceea de „unitate bio-psiho-socială elaborată în procesul adaptării la mediu și care determină modul caracteristic de comportare a individului în diferite situații”, ne arată că actuala grupare a testelor în teste
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
cu eficiență, siguranță și precizie activități determinate; b) deprinderi mentale sau psihomotrice, caracterizate de un înalt nivel de automatizare, rapiditate și/sau eficiență; c) procese mentale complexe cum ar fi înțelegerea în contextul rezolvării unor sarcini. În oricare dintre aceste accepțiuni, spre deosebire de aptitudini și chiar în condițiile în care pot necesita preexistența unor asemenea caracteristici, achiziționarea abilităților necesită interacțiuni în context social, foarte frecvent expunerea indivizilor umani la influențele unor situații, contexte, materiale de instruire. Spre deosebire de competențe, abilitățile nu sunt direct
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
cadrelor date de statutul socioprofesional și material al respondenților. Concret, am imaginat o prezentare în maniera „față în față” a rezultatelor obținute prin utilizarea unor chestionare la cele două loturi de angajați ai Ministerului Afacerilor Externe în ideea oferirii unor accepțiuni, concluzii, idei-țintă necesare activității diplomatice românești - parte integrantă a sistemului european de securitate și prevenție a terorismului. Menționăm că studiul din 1994-1995 a cuprins un lot de 100 de persoane de ambele sexe cu vârste cuprinse între 33 și 62
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
siguranței naționale. În acest sens, psihologia militară nu poate și nu trebuie să rămână în afara procesului de integrare conceptuală și acțională. În condițiile demilitarizării unor structuri din domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, conceptul de psihologie militară în actuala accepțiune devine oarecum perimat atât în denumire, cât și în conținut. Situația dilematică poate fi depășită prin două modalități: armonizarea denumirii acestei ramuri a psihologiei cu noile realități de conținut, prin crearea unui nou concept integrator; desprinderea din psihologia militară a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
între comunitate și donatori sau comunitate și ONG-uri cu funcție comunitară (Sandu, 2006, p. 53) - se poate implica mai mult în procesul de organizare comunitară (Wolf, 1955, p. 74) 2. Facilitarea ca proces destinat sprijinirii celor „foarte săraci”. Este accepțiunea care se regăsește, de pildă, în cadrul fondurilor sociale. Oarecum paradoxal, multe texte sau analize despre facilitare - precum World Learning (1999), ARDC (2000), RuralNet (2006) etc. - nu fac nici o referire la „sărăcie”. „Inventarea” etichetei de „cei mai săraci” (the poorest of
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
a sărăciei vs cultură a dezvoltării. Sensul conferit culturii sărăciei reprezintă o variantă simplificată a noțiunii dezvoltate de Oscar Lewis (1967): „ansamblu de norme, valori, credințe, atitudini care perpetuează sărăcia și degradarea comunității”. Atributele esențiale ale culturii sărăciei sunt, în accepțiunea ARDC, pasivitatea, paternalismul, apatia, indiferența, individualismul, un sentiment puternic al neputinței și lipsa perspectivelor de viitor. Astfel de comunități nedezvoltate ar fi „condamnate să rămână la mila celorlalți, pentru că nu au mecanisme interne de dezvoltare”. Cât despre cultura dezvoltării, aceasta
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
supervizorul, instructorul. Această structură, ce reflecta funcțiile ce urmau să fie îndeplinite, situa deja noua organizație într-un context internațional, promotoare a noului, pe picior de egalitate cu marile organizații internaționale finanțatoare de proiecte. Pe de altă parte, însă, în accepțiunea organizației, termenul de consultanți excludea de la început ideea de consultanți externi, ca urmare a caracterului muncii acestora, definit de lucrul cu oameni simpli de la sate, și de necesitatea de a elabora materiale cu caracter complex, dar în formate simplificate, pe
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
ca un efort depus pentru găsirea unor soluții sau rezolvări corespunzătoare (ex. elevul care dorește mult să practice o anumită profesiune începe să învețe temeinic, planificându-și timpul și formându-i un stil mai eficient de muncă intelectuală) Într-o accepțiune mai simplă a termenului, procesul de acomodare constă în contextul de acțiuni sau activități realizate în sensul satisfacerii motivelor, tendințelor sau trebuințelor proprii. Dar, conceptul de „acomodare” nu implică numai activitatea intelectuală de soluționare a problemelor apărute, sau a celor
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
comportamentului motivant intervine un obstacol, organismul recurge la reacții adverse, mai mult sau mai puțin directe, mai mult sau mai puțin ocolite, pentru a se adapta la situația creată și a atinge scopul propus. Conceptul de frustrație semnifică, într-o accepțiune mai largă, tocmai acest gen de situație în care un obstacol modifică conduita subiectului. Acestei accepțiuni largi a termenului de frustrație îi corespunde, de exemplu, definiția Annei Freud: „Se numește frustrație ansamblul de factori și procese prin care satisfacerea unei
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai mult sau mai puțin ocolite, pentru a se adapta la situația creată și a atinge scopul propus. Conceptul de frustrație semnifică, într-o accepțiune mai largă, tocmai acest gen de situație în care un obstacol modifică conduita subiectului. Acestei accepțiuni largi a termenului de frustrație îi corespunde, de exemplu, definiția Annei Freud: „Se numește frustrație ansamblul de factori și procese prin care satisfacerea unei nevoi sau a unei motivații este împiedicată din cauza prezenței unui obstacol sau a unei bariere”. Într-
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Mecanismele de rezolvare a conflictelor sunt numeroase și de valoare adaptativă inegală. Alegerea lor va depide de tipul conflictului în cauză și de particularitățile personalității individului aflat în conflict. Asemenea conceptului de frustrație, conceptul de „stres” a primit mai multe accepțiuni. În mod exclusivist, unii cercetători îl definesc numai în termeni de „stimulus” („stres stimulus”), iar alții limitează înțelesul termenului de stres la răspunsurile sau reacțiile pesoanei („stres reaction”), ignorând situația care le produce. În sfârși în unele cazuri sunt relevate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nevoi de natură biologică în schimb „frustrația secundară” este mult mai complexă și mai diferențiată prin contextul său psiho-social (al relațiilor interpersonale și integrarea personalității în sistemul de valori și norme etico-sociale). Uneori, conceptul de „frustrație” este folosit într-o accepțiune prea restrânsă, pentru a desemna fie numai „situația” frustrantă, fie numai „stările psiho-fiziologice” specifice trăite de subiectul frustrat, sau numai „reacțiile comportamentale” ale acestuia; alteori, conceptul de „frustrație” este folosit într-un sens prea general, ca denumire doar a unei
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
precizat. Așadar „frica” este considerată ca o formă specializată de „anxietate”, care are ca obiect particular, bine precizat, pe când „anxietatea” ar desemna mai mult o formă de frică nedefinită, îndreptată spre viitor și spre siguranța propriului eu. Indiferent însă de ce accepțiune ar primi, „anxietatea”, prin faptul că polarizează registrul de trăiri afective ale omului, facilitează interpretările de tip subiectivist și, implicit, îngustează alternativele și alegerile de răspuns la provocările mediului de existență. Altfel spus, „anxietatea” exprimă o stare de rigiditate afectivă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
actuale, percepția supravegherii e diferită, dar niciodată complet diferită: va persista întotdeauna un sâmbure de neliniște, un anume disconfort, o suspiciune. Căci memoria funcționează, ea se constituie într-un depozit de amintiri ce nu dispar la prima schimbare tehnologică. În accepțiunea clasică, supravegherea începe prin a mina limitele spațiului privat, liniile lui împrejmuitoare, menite să-l protejeze. Zidurile au urechi, dinapoia unor draperii stau la pândă confrații lui Polonius, pe pervazul ferestrelor se cațără mercenari ai supravegherii, prin gaura cheii se
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
desfășoară Între 1953 și 1989. Ambele etape evidențiază faptul că societatea comunistă s-a construit și apoi s-a manifestat pe un latent casus belli, În condițiile În care comunismul, este știut, s-a manifestat ca o „societate punitivă”, În accepțiunea dată de M. Foucault, o societate În care dușmanul de clasă e obiectul unui rasism de stat12. Societatea comunistă ca societate ordonată este expresia unei bioputeri În care anularea adversarului era cuvântul ei de ordine, era rațiunea ei de a
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
familiaritatea lui Ceaușescu cu epoca medievală este una intermediată de vulgatele mitologico-naționaliste de uz didactic 5. Deși Ceaușescu nu devine conștient de această influență, ea nu trece neobservată, de exemplu, de către un scriitor precum Eugen Barbu. - De asemenea, am analizat accepțiunea nouă conferită unor termeni-cheie, investiți simbolic, precum arhitect, ctitor, indicație, care fac apel atât la vulgata naționalistă, cât și la o serie de discursuri specifice - cel al arhitecturii, cel politic-ideologic etc. Ponderea acestor termeni În discursul de legitimare a autorității
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
O viață de Erou pentru Partid, Popor și Țară constituie un panegiric impresionant unde sunt enumerate ctitoriile președintelui 22. În afara termenului ctitor, un altul foarte des Întâlnit În producțiile encomiastice este arhitect/constructor. În opinia lui Adrian Cioroianu, există trei accepțiuni ale acestui termen: 1) arhitect În sens figurativ este cel care a trasat liniile de dezvoltare, de modernizare a țării; 2) arhitect În sens propriu este cel care dă indicații pentru edificarea unor proiecte și participă la luarea deciziilor pe parcursul
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
inițiator-strateg al unei politici externe 24. O carte din seria omagiilor va purta chiar acest titlu: Arhitect și constructor de țară, omagiu Tovarășului Nicolae Ceaușescu 25. Indicațiile 26 constituie cel de-al treilea termen-cheie al discursului fondator. Putem decela patru accepțiuni ale termenului: a) exortativă, de recomandare directă, prin viu grai: Ceaușescu spune chiar la fața locului ceea ce trebuie făcut, recomandarea este menită să camufleze un ordin, nu o simplă opinie și de altfel elimină orice opinie concurentă; b) mitologic-estetică de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
au Început să se ivească din schițele de pe planșetele proiectanților și arhitecților.47 9. În primul volum, cutremurul durează 45 de secunde 48; În cel de-al doilea, seismul s-a prelungit până la cifra exactă de 70 de secunde 49. Accepțiunea pe care i-o dă Raoul Girardet mitului Salvatorului ca erou providențial În Mituri și mitologii politice este pe deplin justificată. Acest mit politic reunește de altfel toate semnificațiile puse În joc de complexul fondator care ia naștere În jurul momentului
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
specificul condițiilor social-politice. Prima se referă la delimitarea între organizare și organizație, iar cea de-a doua dificultate are în vedere diferențele în definire între specialiștii din țările est-europene și cei din țările occidentale. Autorul se oprește asupra a doua accepțiuni ale conceptului de organizare: una lingvistică și alta psihoorganizațională. În sens lingvistic, organizarea este o acțiune metodica, ordonată, chibzuita, ce presupune repartizare, coordonare și este îndreptată spre realizarea obiectivelor. Din punct de vedere psihoorganizațional, organizarea are trei note definitorii: exprimă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
încheie cu perspectivă ameliorativa și tratează rolul psihologului în optimizarea structurilor organizatorice anterioare. În capitolul XII este abordată conducere, un aspect vital pentru funcționarea unei organizații. Datorită polisemiei noțiunii, subcapitolul 1 începe cu o serie de delimitări conceptuale, urmată de accepțiunile psihologice ale termenului. Subcapitolul 2 se ocupă de teoriile și modele conducerii, sistematizate astfel: teorii personologice, teorii comportamentiste, teoriile situaționale primare, teoriile contingentei, teoriile cognitive și teoriile interacțiunii sociale, fiecare fiind abordată din perspectiva ideilor de bază și a specificului
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
tata (3); autoritate (2); bine dispus (2); bunăvoință (2); cere (2); chef (2); consimțămînt (2); de (2); independență (2); interdicție (2); îngăduință (2); lăsa (2); părinte (2); pedeapsă (2); a putea (2); stare (2); voie (2); a vrea (2); -; acceptare; accepțiune; accesibilitate; de acord; act; acum; admis; aici; alege; alergat; amăgi; ambiție; ambițios; amintire; apărare; apreciere; aprobă; aprobat; ascultător; atmosferă; autorizație; avere; aviz; la baie; bancă; bine dispunere; binefacere; binețe; bun; bună dispoziție; bunăstare; bunătate; bunăvoie; bunul plac; cal; capacitate; cer
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
și Paul Ababei, care au manifestat multă înțelegere, sacrificând din timpul lor liber pentru a realiza volumul mare de imagini necesar acestei lucrări. Editurii Polirom din Iași, pentru condițiile oferite pentru ca această lucrare să vadălumina tiparului. Autorii Prefațătc "Prefață" În accepțiunea sa cea mai largă, kinetoterapia aduce în discuție mișcarea, sistematizată sub formă de exerciții fizice, având ca obiectiv un scop terapeutic. Sfera de cuprindere a specialităților medicale care beneficiază de aportul kinetoterapiei, vizând restabilirea sau menținerea stării de sănătate, este
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
realizarea obiectivelor organizației. Succesul unei organizații, gradul de competitivitate a acesteia pornesc de la premisa că oamenii sunt bunul cel mai de preț al organizației. Dacă în teoriile tradiționale angajații erau priviți prin prisma modului în care îndeplineau anumite activități, în accepțiunea modernă, din perspectiva managementului resurselor umane, oamenii nu sunt angajați doar pentru a ocupa anumite posturi vacante, ci, fiecare în parte, pentru rolul important pe care îl poate avea în cadrul organizației. Acest fapt este cu atât mai evident cu cât
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
cu un minim de resurse consumate; poate fi definită și din perspectiva instituției școlare în sensul realizării misiunii acesteia cu un consum mic de resurse materiale, umane, financiare etc. Se poate vorbi de eficiență școlară în cea de-a doua accepțiune numai în cazul unei rate confortabile de eficiență școlară în prima accepțiune; • economicitatea - reprezintă măsura în care acțiunea sau activitatea a consumat resursele disponibile (fizice și psihice ale agentului, resursele materiale, financiare etc.); • efectivitatea - este un termen ce desemnează relația
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]