9,793 matches
-
tranziției reprezintă un program structurat de schimbări în vederea realizării unui model de societate diferit de cel existent. Implementarea unei structuri sociale noi și a sistemului instituțional complementar ei sunt stabilite ca obiectiv al construcției sociale. Configurația realității existente nu este acceptată, ci e o realitate de schimbat. Căderea comunismului a pus sociologia în fața unei combinații de trei tipuri distincte de realitate socială: 1. realitatea virtuală, considerată a fi realitatea „adevărată”, „normală”, foarte dezirabilă și care este realitatea existentă în societățile capitaliste
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de autoritate. Conducerea instituțiilor decide obiectivele de atins și direcțiile de acțiune. Strategia elaborată în cadrul instituției este adoptată prin mecanisme de decizie instituțională și devine orientarea oficială a instituției. Sunt utilizate mijloace de putere/autoritate/persuasiune și pentru a face acceptate strategiile de către beneficiari. În fine, în al treilea rând, cunoașterea instituțională nu este produsul comunității oamenilor de știință, deși, indiscutabil, mulți oameni de știință (economiști, sociologi, antropologi etc.) contribuie la constituirea ei atât din afară (prin teoriile și opiniile lor
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
3. Schema explicației combinate structurală/interacționistă în perspectiva epistemologiei problemelor cu soluții multiple Decizia C.P., ilustrată în figura 4.4, este aleasă printr-o interacțiune socială dintr-un set de alternative evaluate obiectiv (cunoaștere) și pe baza unei valori comun acceptate (parteneriatul). În acest model de decizie, realitatea X existentă și care ar trebui explicată este doar una dintr-un pachet de realități alternative posibile, explicabile prin structura Y. Structura Y indică doar că oricare dintre realitățile X pot să se
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
avut rolul dominant. Este, „din acest motiv”, important să se înceapă cu aceștia. Occidentul a adoptat de la început rolul central în elaborarea și adoptarea opțiunilor strategice fundamentale. Complexul strategic care a modelat tranziția exprimă atât logica atingerii obiectivelor globale general acceptate, cât și obiectivele/interesele/concepțiile Occidentului referitoare la evoluția postcomunistă a lumii. Implicarea activă a Occidentului în tranziția țărilor europene foste socialiste a redus substanțial diversitatea opțiunilor strategice de la țară la țară, comunalitatea fiind în mod special accentuată datorită acestui
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
stat a devenit o cale tentantă pentru tehnocrație. Pentru aceasta, ea a încercat să construiască o coaliție cu muncitorii, rezervându-și, desigur, partea leului. Perioada directorilor-eroi ai întreprinderilor de stat a dispărut în tranziție fără urmă; b) privatizarea economiei, deși acceptată ca parte a modelului occidental și ca posibilitate de relansare economică prin infuzia de capital, nu era neapărat elementul central al politicii tehnocrației. Șansele de participare la privatizare erau reduse din cauza lipsei lor de resurse financiare - cu atât mai mult
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
produci partidele politice?tc " Prima problemă a noii democrații\: cum să produci partidele politice?" În primele zile de după căderea regimului comunist nu exista o viziune asupra modului în care mecanismul democratic urma să fie constituit. Singura idee conturată și unanim acceptată era cea a alegerilor ca instrument de producere a instituțiilor politice legitime. Nu era clar însă cum vor arăta alegerile în condițiile în care nu existau partide politice. Modelul occidental de democrație era bazat pe pluripartitism, mecanisme alternative neexistând nicăieri
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
social-economic și politic foarte clar, mizând mai mult pe competența sa probată de a administra un sistem social-economic complex. Este adevărat că într-o perioadă foarte scurtă de timp care a urmat Revoluției (februarie-aprilie 1990) s-a formulat un program-direcție acceptat de marea majoritate a populației și în mod special de tehnocrație: tranziția la economia de piață și la democrație, pe fondul unei puternice orientări spre Occident. În timp ce nimeni nu se mai gândea la o reîntoarcere la comunism, suspiciunea prezenței unei
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
deși s-au produs unele îmbunătățiri: creșterea cheltuielilor publice în acest domeniu a fost modestă în raport cu subfinanțarea masivă moștenită. Sărăcirea populației a fost considerată din momentul când a început să fie recunoscută oficial ca un cost social inevitabil, care trebuie acceptat ca atare. În loc de a-i susține social pe cei sărăciți, s-a încercat mai degrabă a-i convinge că situația lor este o parte a strategiei tranziției: acceptarea de către ei a „strângerii curelei”. Singura îngrijorare a politicii tranziției se referea
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
strictețe a drepturilor salariaților, ca, de exemplu, plata orelor suplimentare; reducerea săptămânii de lucru; dreptul de circulație a tuturor cetățenilor în afara granițelor, restricții de mutare între localitățile țării. Unele măsuri s-au plasat la limita populismului, dar au fost larg acceptate: angajarea în 1990 în întreprinderile de stat a tuturor celor care nu aveau loc de muncă; vânzarea către populație, în condiții chiar excesiv de avantajoase, a locuințelor proprietate de stat; restituirea faimoaselor „părți sociale” (contribuții forțate ale salariaților la capitalizarea întreprinderilor
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
autoritatea unor anumiți conducători e însoțită de o teroare cotidiană. Ea cere sacrificarea a milioane de indivizi, din rațiuni de clasă sau de rasă, și la o scară nemaiîntîlnită pînă acum. Iar puterea acestor conducători emană din voința populară, fapt acceptat ca atare de toată lumea. În ciuda acestei cruzimi, ei au fost înconjurați și sînt în continuare înconjurați de venerație, de o nemărginită adorație. Nu în puține cazuri adorația și venerația merg mînă-n mînă cu teroarea, laolaltă ajungînd în final la paroxism
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cel puțin, mulțimea este alcătuită din indivizi pentru care capitală este afecțiunea semenilor lor, faptul de a se simți la fel de iubiți pe cît ei înșiși iubesc. De fapt, ei se admiră și se acceptă în măsura în care ei înșiși sînt admirați și acceptați. Ei depind în permanență de manifestările libidoului erotic care le este comun. Dacă ar fi să împingem contrastul la extremă, am spune că liderii se iubesc pe ei înșiși fără a-i iubi pe ceilalți, iar indivizii-masă îi iubesc pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
naștere unor teorii proprii universului maselor. Să nu ne lăsăm prea tare impresionați de imaginea vulgară și oficială a științei (adesea este vorba de una și aceeași). În numeroase ramuri ale sale originea vieții, preistorie, paleontologie, etologie, economie etc. ipotezele acceptate nu se deosebesc deloc, din punct de vedere logic, de cele utilizate de mine de-a lungul demersului meu. De altfel, nu prea avem de ales: între obscuritatea fără idei generale, adică ignoranța și cea cu idei generale, adică protoștiință
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în calitatea lui de Adunare Constituantă Derivată, să nu se supună regulilor constituționale privitoare la adoptarea unei legi de revizuire a Constituției. Mai mult, în faza derulării procedurii parlamentare de adoptare a unei legi constituționale, este posibil ca, prin amendamentele acceptate, să fie încălcate diferite dispoziții ale Legii fundamentale, fără să existe un control de constituționalitate asupra acestora. Pe baza acestor constatări, în urma revizuirii Constituției, Legea nr. 47/1992 a fost modificată și alături de controlul anterior declanșării procedurii parlamentare de adoptare
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
aceste convenții de 43%. Concluzia este aceea că dreptul pozitiv dreptul internațional al drepturilor omului, ca ansamblu de principii și norme ce guvernează cooperarea statelor în ceea ce privește promovarea drepturilor omului nu reflectă un consens "universal", un model unitar și imuabil, general acceptat. În funcție de dezvoltarea normativă a dreptului internațional, drepturile omului au fost considerate, la un moment dat, o instituție a dreptului internațional, în prezent, însă, se poate afirma că există deja o ramură distinctă a dreptului internațional dreptul internațional al drepturilor omului
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
mod liber să fie tratată sau nu ca membru al unei minorități naționale și nici un dezavantaj nu va decurge din această alegere sau din exercitarea drepturilor legate de această alegere. Acest principiu este legat și de absența unei definiții general acceptate a conceptului de minoritate. Reținem, pentru început, două aspecte: primul, Convenția-cadru nu conține o definiție, ea se referă în diferitele prevederi la limba maternă, cultură și tradiții proprii, religia proprie, accesul la informație în limba maternă sub diferitele sale forme
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
comise, refugiindu-se în alte țări. Adeseori procedurile interne sunt extrem de complexe și îndelungate, făcând imposibilă pedepsirea celor vinovați de terorism. Reprimarea terorismului ridică, de asemenea, probleme serioase în ceea ce privește azilul. Comunitatea internațională se străduie să ajungă la o definiție general acceptată a terorismului, iar numeroși experți în materie își pun problema dacă dreptul internațional este în masură să facă față provocărilor teroriste. Combaterea terorismului ridică, din acest punct de vedere, o serie de probleme cruciale: trebuie oare combătut terorismul prin teroare
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
teroriste drept infracțiuni supuse pedepselor legale și extrădarea celor vinovați; abrogarea textelor de lege care stipulează derogări pe motive politice, filosofice, ideologice, rasiale, etnice, religioase etc. Exista convingerea că se va ajunge, cu acest prilej, și la o definiție general acceptată a terorismului. În cadrul Adunării generale a ONU, statele s-au angajat să-și coordoneze mai bine inițiativele antiteroriste. La rândul său, Consiliul de Securitate a adoptat mai multe rezoluții pentru crearea unor organe subsidiare însărcinate să se ocupe de aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de Drept Internațional, deplina congruență a celor două declarații, documente adoptate, la 27 august 1991, cu un entuziasm ce amintește de Alba-Iulia anului 1918, gradul lor impresionant de convergență juridică, deplina lor concordanță nu numai cu principiile și normele unanim acceptate ale Dreptului Internațional, ci și cu cele ale cursului nou al gândirii politice europene eliberate de o lume clădită pe alianța fricii, pe bipolaritate! În realitate, complementaritatea prevederilor celor două documente, ce par a conduce la gândul unui spirit colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
la Uniunea Europeană) este una specifică, care decurge din faptul că un stat admis în cadrul unei entități internaționale suprastatale și când solicitantul trebuie să se supună unor cerințe prestabilite de către statele membre ale acesteia, având loc deci o aderare la Uniunea Europeană acceptată și de aceasta, confirmată apoi de către statele membre prin ratificare. Obligațiile părților nu sunt absolut identice, ca în cazul unui tratat bilateral, iar rațiunea acestei asimetrii nu este greu de stabilit, pentru că alăturarea la un sistem social politic existent pe
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
privind securitatea europeană, întruniți până atunci într-un forum informal. În ajunul plecării spre capitala Finlandei, delegația era primită de Nicolae Ceaușescu. Acesta a citit proiectul de mandat și a fost de acord cu prevederile sale, subliniind că nu trebuie acceptată nicio derogare de la consens în adoptarea oricărei decizii. El a continuat, spunând apoi că delegația trebuie să obțină acordul celorlalte delegații participante la convorbiri și pentru alte câteva prevederi. Astfel, să se consfințească faptul că reuniunea ce urma să înceapă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
educativ (ex.învoirile pentru completarea studiilor sau alte stagii de formare profesională ori ca recompensă pentru unele realizări ale deținuților în penitenciare). 3. Cadrul general al condițiilor și criteriilor avute în vedere la acordarea liberării condiționate. Plecând de la teza unanim acceptată, că liberarea condiționată este un instrument legal de individualizare a constrângerii penale în faza executării pedepsei, este firesc și necesar ca în lege să fie prezentate condițiile în care liberarea condiționată poate fi acordată, respectiv obținută și criteriile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
similare (a se vedea Philip Kotler, op. cit., 2008, p. 209). footnote>. În literatura de specialitate se consideră că așteptările consumatorului, au două niveluri diferite de exprimare: nivelul dorit (este cel pe care consumatorul s ar bucura să-l atingă); nivelul acceptat (nivelul minim - se referă la ceea ce consumatorul consideră a fi satisfăcător). Între aceste două niveluri se formează zona de toleranță a consumatorului care, diferă de la un subiect la altul (în funcție de nevoile și motivațiile acestuia, de personalitatea sa, de vârsta, sexul
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
similare (a se vedea Philip Kotler, op. cit., 2008, p. 209). footnote>. În literatura de specialitate se consideră că așteptările consumatorului, au două niveluri diferite de exprimare: nivelul dorit (este cel pe care consumatorul s ar bucura să-l atingă); nivelul acceptat (nivelul minim - se referă la ceea ce consumatorul consideră a fi satisfăcător). Între aceste două niveluri se formează zona de toleranță a consumatorului care, diferă de la un subiect la altul (în funcție de nevoile și motivațiile acestuia, de personalitatea sa, de vârsta, sexul
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
Închisoare?”. Miturile motivației De ce fac oamenii lucrurile pe care le fac este unul dintre cele mai puțin Înțelese aspecte ale comportamentului uman. Există nenumărate teorii, dar lipsește o Înțelegere adevărată. Zi de zi, managerii iau decizii bazate pe prejudecăți general acceptate, În speranța de a crea performanțe. Efectele sunt deseori negative În ceea ce privește motivația, așa cum am descoperit și la Închisoare. Iată câteva dintre cele mai Întâlnite mituri ale motivației. Mitul nr. 1: Motivația este o acțiune pe care o putem exercita unul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
sutele de pagini de-a lungul cărora s-a putut desfășura în toată complexitatea ei gândirea lui Henry - nu mai poate fi la rându-i rezumat pentru a-i oferi cititorului o idee suficient de clară ca să fie înțeleasă și acceptată și, în același timp, suficient de complexă pentru a nu lăsa pe dinafară nici una dintre trăsăturile definitorii: - nici a „ceea ce” apare; - nici (mai ales) a impalpabilului (și neobiectivabilului) „fapt că” (ceva) poate (este susceptibil de a) apărea. Această impalpabilă diferență
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]