13,572 matches
-
nu fie surprinsă de părinți, iar seducătorului o și mai mare excitație, dată de culegerea fructului interzis și bine păzit? Dar atunci de ce gestul de ospitalitate al mamei? Și este ea la curent sau nu cu ce se întâmplă sub acoperișul propriei case? Există un poet, printre cei mai dragi inimii mele, care ne-a lăsat un cutremurător Elogiu fetei tinere. El ne spune așa: "Acesta este rezervat Fetei Tinere. Căreia toți soții din lume îi sunt promiși dar care nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
deplină: imaginea precedă conceptul, imaginația vine înaintea gândirii. În acest decor primar al umanității-copil, întâlnim, sub forma componentelor de bază prin combinarea cărora se ajunge la a se putea "desena", practic orice concept: câteva obiecte care trimit la ocupațiile principale (acoperișul, vasul cu orez, arma în variante suliță, sabie, săgeată -, fierul, sfoara etc.), fenomene naturale (vântul, ploaia), plante și animale (soare, ploaie, vita, pasărea etc.), părți ale corpului (mâna, piciorul, capul, inima, ochi etc.) și acțiuni fundamentale (a apuca, a mânca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
A trebuit să ies, învinsă. Am ieșit, deci, cu capul plecat, în tăcerea pe care doar țipătul de uimire, ascuțit și firav, al lui Reiko, a curmat-o brusc. Reiko s-a repezit acum ea, stăpâna, gazda sub al cărei acoperiș nu putea fi tolerată o asemenea calamitate, pe ușa pe care mâna mea continua să o țină, timid, întredeschisă. Oricum, știam deja ce va urma. Iată-ne strânse în cerc, toate trei, cu fețele palide, concentrate, ca și cum am fi asistat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la perdelele de la fereastră care te determină să înțelegi dacă acolo locuiește cineva, sau nu. Când constați că în acea casă locuiește cineva, cauți cu privirea să găsești ușa. După aceea te informezi asupră elementelor secundare care compun locuința respectivă, acoperiș, hogeag, prispă, trunchiul pentru spart lemne, dacă este ogradă, cât este de mare, o eventuală fântână, poiată pentru păsări, coteț pentru porci, car sau căruță, șură pentru animale și alte acareturi care mai sunt necesare într-o gospodărie ... L-am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
timp starea sănătății ei s-a degradat. Mai tot timpul anului era singură, cu excepția păsărilor cerului care o mai vizitau atunci când căutau ceva de mâncare sau se deplasau dintre un loc în altul și făceau o mică pauză pe vârful acoperișului casei ei. Și stătea femeia în căsuța ei așa, urmărind ticăitul unui ceas vechi, așteptând să treacă timpul în speranța că cineva sau ceva, un miracol o va salva de la acea boală gravă, numită singurătate. Spre dezamăgirea ei, nu s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
câștige pâinea cu sudoarea frunții, într-adevăr iar în multe țări din Asia sau Africa aceste persoane sunt numeroase -, viața are un sens imediat: scopul vieții reprezintă o serie de obiective de scurtă durată, adică procurarea hranei, îmbrăcămintea și un acoperiș. Aceste persoane nu suferă de crize de pierdere a sensului existenței. În epoca imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, în centrul vieții persoanelor era, cum e și de înțeles, munca: în primul rând pentru a supraviețui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se dă, o perfecțiune analogă cu aceia care procură corpului exercițiul și că practica unei virtuți perfecte, face sufletul nemuritor. CEREMONII LA MOARTE. Când vreun bolnav trage să moară, una din rudele lui îi ia haina și suindu-se pe acoperișul casei, strigă în gura mare sufletului, stând cu fața spre miazănoapte. După ce moare, așează un altar pe care se pune un portret al mortului, lângă care stau copiii lui. I se pune în gură orez, grâu sau aur. Convoiul se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
suflet și dintr-un corp; corpul este alcătuit din pământ și se va întoarce într-însul, pentru că tot ce este compus se dizolvă cu timpul. Departe de a crede că acest corp este omul, căci el nu este decât un acoperiș al lui și instrumentul lui, pentru a împlini voința sufletului, care singur are principiul mișcării, al simțirii, al inteligenței și al concepțiunii și numai el singur constituie "EUL" nostru sau "NOI". Sufletul este simplu și necompus și prin urmare în afară de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
capă veche Împrumutată de la don Francisco de Quevedo, Diego Alatriste se opri lângă zăplaz și privi cu Încordare. Un felinar, spusese Saldaña. Într-adevăr, un mic felinar aprins lumina golul unei portițe, iar dincolo de zăplaz se ghicea, printre ramurile copacilor, acoperișul negru al unei case. Era ceasul rău din preajma miezului de noapte, când locatarii de prin case strigau agua va și aruncau murdării și conținutul țucalelor pe fereastră, iar ucigașii plătiți și tâlharii Își pândeau victimele În bezna străzilor neluminate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe o potecă șerpuind printre copacii unei livezi. Toată proprietatea i se păru căpitanului veche și părăsită. Deși nu cunoștea prea bine zona aceea a Madridului, din preajma drumului Hortaleza, făcu niște legături În minte și crezu că recunoaște zidurile și acoperișul unei clădiri mari pe care o mai văzuse cândva, În treacăt. Aveți amabilitatea de a aștepta aici până veți fi chemat. Tocmai intraseră Într-o cămăruță goală, fără mobile, În care lumânările unui candelabru pus direct pe jos luminau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
i le cunoșteam bine: senine și prelungite, la fel de elocvente ca toate acele cuvinte pe care mă obișnuisem să i le citesc pe buze, deși nu le pronunța niciodată. Îmi amintesc că soarele, Încă nehotărât dacă să strălucească ori ba peste acoperișurile străzii Toledo, lumină cu o rază oblică restul foilor din poala mea și ochii deschiși la culoare, aproape transparenți, ai căpitanului, care mă aținteau; uscând mai repede cerneala Încă proaspătă a versurilor pe care Diego Alatriste le ținea În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mine, că tocmai făcusem cunoștință cu cea mai dulce, mai primejdioasă și mai mortală vrăjmașă a mea. Ambuscada În martie, noaptea se lasă devreme. Mai dăinuia o spuză de lumină sus pe cer; dar străzile strâmte, sub streșinile Întunecate ale acoperișurilor, erau negre ca gura lupului. Căpitanul Alatriste și colegul lui aleseseră un drumeag Îngust, Întunecos și pustiu, pe unde cei doi englezi urmau să treacă obligatoriu ca să ajungă la Casa cu Șapte Hornuri. Un mesager le transmisese ora și itinerarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pistoalele de pe masă și spada atârnată În cui și, Învelindu-le pe toate În capă, am luat bocceaua sub braț și am tulit-o după ei. Se Înserase bine; abia dacă mai dăinuia o lumină difuză pe care se profilau acoperișuri și clopotnițe, Înspre malurile râului Manzanares și Palatul Regal. Și iac-așa, pe când se Îngâna ziua cu noaptea și umbrele se Înstăpâneau Încet-Încet pe străzi, am mers urmărind de departe careta, Închisă și trasă de patru catâri, În care Martín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
acele zile, că a rămâne În viață este mult mai obositor decât a te lăsa ucis și că Îți solicită toate cele cinci simțuri. Căpitanul dormea mai mult ziua decât noaptea și, la cel mai ușor zgomot, o pisică pe acoperiș sau o treaptă de lemn a scării scârțâind, eu mă deșteptam În culcușul meu și Îl vedeam șezând În capul oaselor pe patul lui, În cămașă, cu spada sau cu pistolul În mână. După Înfruntarea de la Portița Sufletelor Încercase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
treptele de la San Felipe, tema conversației generale era principele de Wales. Și infanta. Pălăvrăgeala curtenească era pigmentată cu știrile referitoare la războiul care reizbucnise În Flandra. Îmi amintesc că soarele strălucea pe un cer foarte albastru și foarte curat deasupra acoperișurilor caselor dimprejur, iar locul de taifas fremăta de mulțime. Căpitanul Alatriste, care continua să se arate În public, aparent netemător de consecințe - mâna, bandajată după Înfruntarea de la Portița Sufletelor, era ca și vindecată -, purta cizme Înalte, pantaloni cenușii și pieptar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Stăteam sprijinit de balustrada treptelor, ceva mai la o parte, ascultându-i pe oamenii mari. Iar privirea pe care am Întâlnit-o acolo jos, fixându-mă, părea să reflecte culoarea cerului ce se deschidea larg peste capetele noastre și peste acoperișurile maronii ale Madridului, Într-atât Încât tot ce mă Înconjura, În afară de culoarea aceea, sau de cerul acela, sau de privirea aceea, a dispărut de sub ochii mei. Era ca o dulce agonie de albastru și lumină, căreia nu i te puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
era posibil? Ultimele lor luni de conviețuire conjugală fuseseră penibile și chinuitoare pentru amândoi. Dormeau în camere separate și nu își mai vorbeau decât ca să-și dea bună ziua când plecau sau se întorceau acasă; ajunseseră practic doi străini sub același acoperiș și fiecare își vedea de viața lui, care nu mai era și viața celuilalt, așa că într-o bună zi, când el se întorsese mai devreme acasă și o găsise pe Irina în patul lor conjugal cu un bărbat oarecare, nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ea se gândea deja la un post important în firmă. Și pentru că era un părinte responsabil, de comun acord cu Arm, deschiseseră deja două conturi pe numele fetelor, pentru studii și pentru a le construi mai târziu fiecăreia câte un acoperiș deasupra capului. Liviu privi poza de pe noptieră, poza pe care o lua cu el întotdeauna în călătoriile sale de afaceri. Arm, cu pletele de abanos revărsate pe umeri, cu una dintre fustele ei lungi și crețe și cu nelipsita brățară
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cel mai tare. O asemenea spargere este făcută de cel puțin doi inși. Ceasornicarul nu a participat, sigur; era nevoie de oameni în putere... Ditai lacătele și grilajele nu puteau fi tăiate de un bătrân slăbănog. Și nici cățăratul pe acoperiș nu era la îndemâna lui. Se pare însă că a știut, măcar în parte, fără ca făptașii să prindă de veste. Nu a făcut nimic pentru a preveni jaful, chiar s-a folosit de prilej. Cât despre chestia cu fiarele, se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
după ei, totdeauna îi urmărise cu sufletul la gură, așa că zborul acela, fără rostogolirile știute, îl mirase. Ținea totul minte; nu păcălea pe nimeni, zicea, întărind spusele cu câte un „zău!” hotărât. A mai spus că porumbeii, în loc să coboare pe acoperișul atelierului, cum era firesc, s-au îndreptat, zoriți, strânși unul în altul, spre miazănoapte. Niciodată nu se depărtaseră de casă, doar se roteau deasupra, la înălțime, însă în ziua aceea parcă îi mâna ceva din urmă! Nici n-au privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
scamatoriile? Cât o să mai scoateți panglici din jobene și iepuri din sân? Teorii din mâneci și adevăruri pe nas? Bastoane? Zâmbete pe urechi?...” Și tot așa. Până vei răguși. Vei gesticula. Vei scrie cu vopsea. Pe ziduri, pe caldarâm, pe acoperișuri. Pe tramvaie și pe autocarele vilegiaturiștilor. Pe tomberoanele Salubrității. Pe smogul orașului. Ai înnebunit! Lumea vrea să fie înșelată, de ce te opui? Femeii urâte îi face o deosebită plăcere să-i spui că e frumoasă, prostului că e deștept, hoțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și teribilismul unui „copil” trecut de 40 de ani, iată o poveste de viață a unui bucureștean, care la un moment dat viața părea că i-a surâs. De Ce News vă prezintă o poveste despre destinul unui om a cărui acoperiș a devenit cerul, iar banca este pe post de pat. Autor: Cristina Răduță Are 54 de ani, dar pe ultimii 12 i-a petrecut dormind prin ghene de bloc, răbdând de foame zile întregi și încercând să se obișnuiască cu
Destinul tragic al unui om care a avut totul la picioare. Reportaj De Ce News () [Corola-journal/Journalistic/80524_a_81849]
-
lor. Lumea era bine alcătuită, astfel că durerea urma după fericire, iar după fericire venea durerea, tot astfel cum ziua venea după noapte, iar căldura primăverii și a verii urma după frigul ăsta albastru-verzui de sub viaduct și după albul de pe acoperișuri și după liniște. Iar dacă Dumnezeu făcuse toate astea, așa cum zicea poemul lui John, atunci și Dumnezeu era frumos, cum frumoși erau și copacii ăștia desfrunziți și bunica și Mama și trupul Katiei dezbrăcându-se în fiecare noapte lângă ea
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
printr-o minune cerească, se prefăcu în blîndul și cuviosul episcop și apostol al Ardenelor creștinate"... Rezemat de balustrada unei terase, în răgazul unei vizite la Bruxelles, ascultam zvonul neistovit al orașului, profund și tulbure ca murmurul mării, în vreme ce vechile acoperișuri tremurau sub ușoara pînză de cețuri. Spre sud, dincolo de inelul compact al foburgurilor, vedeam pata de verdeață a pădurii Soignes, ultima rămășiță a marelui lanț forestier ce se întindea odinioară de la Sambre pînă la Escaut. într-o poiană a codrului
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
suplimentare în mobilarea și dotarea spațiului. La rândul său, vechea școală a comunei - care a funcționat între 1905 și 2005 - a intrat în proces de reabilitare în noiembrie 2011, interval în care structura clădirii a fost in totalitate consolidată, iar acoperișul și interioarele au fost refăcute în întregime. Lucrările vor continua cu finisajele exterioare și reabilitarea tâmplăriei existente. De asemenea, vor urma lucrări de compartimentare, de montare a instalațiilor, tâmplăriei interioare, lucrări de finisaj interior/exterior, echipare, mobilare, precum și lucrări de
Roșia Montană, restaurată după modelul Erzberg, Austria by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/78497_a_79822]