14,708 matches
-
de recifele de corali valurile n-ar fi avut niciodata suficientă forță încât să-l afecteze în vreun fel, la cinci metri adâncime. După ce se văzură pe uscat, ridicară canoea și o ascunseră într-un desiș, într-o groapă puțin adâncă, unde aceasta să fie protejată de uragan și, odată sfârșita această treabă, isi căutară adăpost în minusculă peșteră în care Roonuí-Roonuí și cu iscoadele lui se ascunseseră în cele două zile anterioare. —Bine! semnala atunci Căpetenia Războinicilor, care preluase conducerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
treabă, grăbindu-se mai mult ca niciodată. Traseră catamaranul pe plajă insuliței, unde dulgherul și ajutoarele lui separară cele două carene de puntea comună care le unea. Între timp, ceilalți oameni săpaseră două tranșee mari, lațe de patru metri și adânci de doi, astfel că, atunci când așezară carenele în ele, abia dacă mai rămâneau cam un metru și jumătate deasupra nisipului. Apoi săpară o altă groapă și mai mare, pe care o acoperiră cu platformă punții, si camuflară totul cu nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
chestii. O lumânare în sculă sau capul într-un laț, e clar că o-ncurci. Eu am încurcat-o din cauza unei afaceri căreia-i ziceam Pescuit de Perle. Adică făcutul labei sub apă, stând pe fundul bazinului în partea mai adâncă a piscinei alor mei. Inspirând adânc, mă duceam la fund și-mi scoteam costumul de baie. Stăteam acolo vreo două, trei, patru minute. Doar de la labă, aveam o capacitate pulmonară uriașă. Dacă eram singur acasă, asta făceam toată după-amiaza. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spătarele sculptate ale scaunelor, Lady Zdreanță ne-a arătat praful. — Uite, i-a spus diamantului baban din palmă, și a adăugat: Packer? Packer, așa ceva e inacceptabil. În prima săptămână de izolare domnișoara Hapciu a tot tușit, respirația ei scoțând notele adânci, leneșe ale unei orgi cu tuburi. Miss America a tot zgâlțâit uși zăvorâte. A tras la o parte domnișoara periile de catifea verde din salonul în stilul Renașterii italiene, doar ca să descopere ferestre zidite. Cu mânerul roții ei din plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mult decât plictisit. Directorul îmi spune că publicul nu dorește o poveste despre cineva care-a fost drăgălaș și talentat cât era mic, a primit o grămadă de bani ca să apară la televizor, și care apoi a trăit fericit până la adânci bătrânețe. Nu, oamenii nu vor un sfârșit fericit. Oamenii vor să citească despre Rusty Hamer, puștiul din Faceți-i loc lui tati, care s-a împușcat. Sau despre Trent Lehman, băiețelul drăguț din Bona și profesorul, care s-a spânzurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dacă poate fi el ăla care se îndrăgostește. Orice poveste are nevoie de un subiect secundar romantic, spune el, ținându-și pantalonii cu o mână. Ca să acoperim toate segmentele de marketing, avem nevoie de doi tineri prinși într-o domnișoaragoste adâncă și deznădăjduită, ținuți departe unul de altul de un personaj crud și rău. Sfântul Fără-Mațe stă de vorbă cu domnișoara Hapciu în salonul italian cu scaunele lui brodate și fâșii de mătase verde între ferestrele înalte cu geam oglindă: e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Păr pubian nu aveau. Păpușa de gen masculin avea un prepuț opțional care putea fi rulat peste gland. Cea de gen feminin avea un himen de plastic înlocuibil, care putea fi comandat. Ambele păpuși, spunea broșura, aveau gâturi și recturi adânci, potrivite pentru o penetrare orală și anală viguroasă. Siliconul avea memoria formei și se întorcea la ea, orice ai fi făcut. Sfârcurile puteau fi întinse până la de cinci ori lungimea lor fără să se rupă. Labiile, scrotul, rectul puteau fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
albastră. Amfiteatrul egiptean de mohair negru. Salonul Renaștere italiană de satin verde. Fumoarul gotic de piele galbenă. Galeria celor O mie și una de nopți, de culoare violet. Foaierul maiaș portocaliu. Promenada chinezească roșie. Fiecare încăpere într-o altă culoare adâncă, dar cu aceleași note aurii. Nu camere, ar spune domnul Whittier, ci scenografii. Purtăm cadavrul împachetat prin cutiile astea mari și răsunătoare în care oamenii devin regi, împărați sau ducese pentru prețul unui bilet la film. Încuiate în biroul din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
avea chef să-l sugi. Peruca ei pudomnișoarată cu alb e înclinată într-o parte. Gâtul îi e ațos și împânzit de tendoane. Iată Veriga Lipsă, cu pădurea întunecată care i-a crescut pe obraji, cu țepii scufundați în canioanele adânci care-i traversează fața pornind de sub ochi. Ceva trebuie să se întâmple. Ceva groaznic trebuie să se întâmple. Și trosc. O piersică a alunecat și s-a spart pe podea. Arată ca un cuib din ace de sticlă. O grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dă cheia generală a imaginii, fiind, în general, o lumină difuză ce provine de la o sursă de lumină puternică la care se atașează un soft box sau un ecran reflectorizant. Chiar dacă este o lumină difuză, datorită puterii, ea conferă umbre adânci subiectului, care trebuie atenuate prin folosirea luminilor de umplere (figura 5.4). Fig. 5.4. Construcția graduală a luminii pentru portret În imaginea din stânga avem o singură sursă de lumină care dă umbre puternice (1). Acestea sunt atenuate prin includerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
se trezi răsturnat de pe scaun. În noaptea aceea Luana adormi greu, măcinată de nenumărate gânduri, planuri de răzbunare amestecate cu o dorință arzătoare ca tatăl ei să învie, pentru a mai dansa, o noapte, cu soția sa. Frământarea cea mai adâncă însă i-o provoca întrebarea a-l cărei răspuns nu reușea să-l găsească: de ce unchii ei n-o invitaseră pe mama la dans? CAPITOLUL II "Nu există Moș Crăciun!" Prima zi de școală a fost, mai degrabă, un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trează pe tot timpul operației. Simțea o apăsare puternică în trup dar nici un fel de durere. Fără nici un avertisment fu săltată pe sus, așezată pe o masă cu roți și dusă în salon. La scurt timp începu calvarul. O durere adâncă i se cuibări în trup, sfârtecând-o, făcând-o să urle. Pacientele din salon se răstiră la ea, cerându-i să tacă. Începu să plângă și se rugă de ele să cheme asistenta. Nici una nu catadicsi să coboare din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ai nevoie de bani să-mi spui. Am să te ajut. Bani? Pentru ce? Gata, Luana, încetează! strigă. Știi foarte bine ce vreau să spun. Vei face întrerupere de sarcină și eu o voi plăti... Și vom trăi, fericiți, până la adânci bătrâneți. În clipa aceea, o cățea albă, zgribulită, cu țâțele atârnând, trecu pe lângă ei urmată de câțiva cățeluși. Luana îl privi în ochi și zise: Nu ești cu nimic mai presus de animalul care i-a făcut puii acestei cățele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe drumuri. Pleoapele i se lăsară peste ochii obosiți și adormi, visând la prețurile pe care avea să le afișeze a doua zi la depozit. Fata îl privea neputincioasă, cu atâtea dureri nespuse, cu sufletul încărcat de resentimente și o adâncă suferință. Se așeză lângă bărbatul adormit, plecat în cine știe ce clipă a căsniciei lor tare departe de ea. Nu mă cunoști, Ștefan. Într-o zi îmi voi strânge lucrurile și te voi părăsi. Să nu plângi după mine... În ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trupul inert al Luanei în goană nebună pe holurile spitalului, își făcu loc printre medicii aplecați asupra ei, strigând-o necontenit pe nume. Când o văzu culcată în așternutul alb, absentă la tot ce era în jur, pradă unui somn adânc din care doctorii se îndoiau că va mai ieși vreodată, el i se așeză alături, hotărât să nu plece de acolo decât împreună cu ea. Ce ți-au făcut, iubito? Cu ce te-au supărat atât de tare? Sanda și Iuliana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca în fața unui catafalc. Îl trecură fiorii. Vorbiți tare. Trebuie să ne audă, să se trezească. De data asta n-am să mai fac ce vrea ea. Nu accept să se mai joace cu mine. Sanda simți pentru el o adâncă compasiune, atâta milă cât și pentru trupul subțire născut din ființa ei care zăcea inert, aruncându-i într-o neagră disperare. Îl privi cu ochi pierduți și el, impresionat de durerea acestei mame nefericite, îi promise cu o fermitate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bine ce urmau să facă, el frământat de gândul întâmplării ce putea să vină, obsedat de grija că trebuia s-o facă atent și cu o nemăsurată delicatețe. Dar ea nu păruse speriată. Mai ții minte, Luana? Ai afișat o adâncă uimire, făcându-mă să mă simt rușinat de calitățile trupului meu. Deși fusesem obsedat de gândul să nu-ți fac rău, m-ai surprins încă o dată cu dorința ta de-a cunoaște, cu aviditatea de-a iubi, de-a trăi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lăsa privirea în jos. Când, dimpotrivă, suferea, își încrunta sprâncenele iar Ștefan se aștepta să-i ceară, mânioasă, să se oprească. Dar Luana voia să știe. O dată ce soțul ei își încheiase spovedania păcătoasă de la telefon, ea căzuse într-un somn adânc, ce-i amintise toată viața de până atunci. Marcată de suferință și dorința de răzbunare, completase visul cu o pedepsire a vinovatului care n-avea nimic în comun cu realitatea. Revenită la activitățile zilnice, nu mai știu ce e adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o zi în birourile elegante ale agenției din Iași. Luana nu participă la ședința de lucru dar citi pe fețele celor care ieșiră din sală că fuseseră bine săpuniți. În drum spre lift, Nost se opri în dreptul ei. O privire adâncă i se înfipse în irisul negru și ea simți că se pierde. Doamna inovație, nu? Bariu se repezi s-o prezinte. Președintele companiei, de o eleganță covârșitoare în costumul Versace, întinse mâna spre ea și Luana se rugă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acea atingere pe care numai el o cunoștea. Luana și-a lăsat pradă frumuseții și priceperii lui trupul, sufletul și mintea. A întins-o peste așternut și s-a lipit de acel întreg al ei abandonat, privind-o cu dăruirea adâncă de atunci, când ea îi aparținea. Conștiința că nu se aflau "atunci", ci în alte vremuri, a trezit-o. Atingerea desăvârșirii lui puternice și extaziate a făcut-o să-l împingă cu toată forța și să strige: Nu pot! Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe alegători. Au bătut palma "bărbătește". Bărbații și-au permis să bea un pahar de vin dar nici unul n-a remarcat strângerea de inimă a Luanei. Radak nu-și putea opri privirile să nu alerge după ea, producându-i o adâncă impresie la reîntâlnirea acelor ochi unici, tăiați sub arcadă, în timp ce Bariu, extaziat la gândul că-i va duce șefului o veste atât de bună, își freca palmele, fără să-i treacă prin minte că o rupea de casă și copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care viitorul om politic lipsea. Spre miezul nopții, profitând de un moment de singurătate, se retrase pe terasă și căută să descâlcească tâlcul sentimentelor pe care le încerca. Își aminti că în copilărie văzuse un film care-i provocase o adâncă impresie. Visase, ani la rând, ca într-o zi să-l revadă. Dorința i se împlinise într-una din zilele goale în care îl aștepta pe Ștefan să se întoarcă acasă. Se așezase încântată în fața televizorului, tremurând la gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să renunți. Nu, pentru unul ca mine nu-i nici o șansă. A fost o mare naivitate să-mi Închipui că aș putea să duc la bun sfârșit așa ceva, ca un occidental. Vorbea fără amărăciune, dar cu o deznădejde atât de adâncă, Încât părea aproape indiferent. Nu poate fi urnit din atitudinea asta, s-a gândit Margaret profund nemulțumită. — De ce vorbești așa, a exclamat ea, Încercând să nu pară pretențioasă. Poți să faci tot ce-ți pui În minte. Nu zic c-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așa se Întâmplă mereu cu emigranții ăștia, nu s-au născut aici, așa că de ce să rămână? Adam a continuat să meargă la școală, dar zilele nu mai erau aceleași fără Neng. Nopțile lui, care o vreme fuseseră liniștite, cu somn adânc, au redevenit tulburi. Senzația de absență care l bântuia a revenit, mult mai adesea și mult mai intens. Când dormea, se simțea suspendat În gol, s-ar fi smuls din somn zvârcolindu-și picioarele nebunește. Dacă se trezea În Întuneric
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dat din umeri. S-a făcut, de ce nu?! Încetinise, Îndată ce au părăsit luminile șoselei largi, asfaltate, și au intrat pe o alee Îngustă. De acolo au cotit pe alta, apoi pe un drum lung și drept care Însoțea râul nu prea adânc și noroios, de fapt nici nu prea arăta a râu, era mai degrabă o gârlă nămoloasă care abia se scurgea Între două maluri Înalte de mâl. Stinge farurile, Johan, stinge-le iute! Mercedesul Înainta agale, fără zgomot, abia dacă se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]