2,088 matches
-
drumul care este parcurs de osteneala întru bine cu priceperea sistemului său de cunoaștere. Dacă situația morală ia aspectul stabil al unei sarcini, tot ea poate, în virtutea deschiderii sale către teritoriul ipotezelor, oferi orizont de potențialitate insului angajat în efortul adaptativ, legându-l pe acesta de principiul unei relativități finaliste care admite toate trăsăturile de înaltă exigență axiologică ale normei morale. Mai mult, această relativitate îngăduie în chip esențial apariția opțiunii, corelând în virtutea unui izomorfism reprezentațional al reflexiei conștiente două lumi
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de norma morală și transformat în cerință situațională în aceeași măsură în care poate fi integrat unei metodologii de adaptare ca atribut aplicabil oricărui caz particular (ca universal regăsibil la nivelul unei definiții-corolar legate de corespondenta ei esențială). Un sens adaptativ secund (deși la fel de înalt) se desprinde din faptul întrupării valorilor morale pe de o parte pentru că îmbogățește conștiința ("atingerea valorilor morale se însoțește în conștiință cu o extindere a limitelor ei, cu o întărire...a acesteia"55), pe de altă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
conștiință cu o extindere a limitelor ei, cu o întărire...a acesteia"55), pe de altă parte pentru că înzestrează instrumentarul subiectiv în fața unei realități solicitante. Natura etică este mai pregătită pragmatic în virtutea dotației sale dianoetice și mai capabilă de salt adaptativ în virtutea celei noetice, confirmând adagiul idealului clasic după care eficiența este întemeiată reciproc în virtute, iar îndemânările curente sunt semne ale unei înzestrări individuale generaliste dobândite pe linie spirituală în tensiunea permanent reîncărcată a țintirii unei nobile finalități. Grația practicantului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de creștere și de modelare autointegrare dinamică a personalității morale; pe de altă parte, este un factor reglator de optimă integrare... în sfera unui etos colectiv pe care îl alimentează, și la optimizarea căruia contribuie"56. Prin mijlocirea unui proces adaptativ care presupune o lectură interpretativă a unei ecuații obiective, ea urmează acest dublu sens de evoluție și alternează cele două ramuri în funcție de o prescripție programatică sau de un barometru pragmatic. Ele indică gradul optim de evoluție care trebuie atins și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
întreaga menire a intervențiilor conștiinței, așa cum în plenitudinea actului se poate citi destoinicia preparativelor care îl preced. Acest proiect al actului, care capătă alternativ valențe aplicative concrete și determinări strategice generale, are nevoie de forul reflexiv pentru o justă adecvare adaptativă, adică pentru simetrizarea profilului individual cu imperativele care se degajă din examinarea exterioară a condițiilor de act. Dacă reușita depinde pe jumătate de proiect și în "furtuna" imediateții actului nu prea e timp de calmă reflectare, atunci cu siguranță conștiința
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
tocmai de liderul aptitudinal și de pachetul condițional al acestuia. Chiar în cea mai egalitară și neutră metodologie a actului, inteligența își face vizibilă influența și se identifică în realitate cu postura motorului universal generator de eficiență și de adecvare adaptativă, oferind soluții sau participând pas cu pas la derularea acestuia. Însumabile în atitudini generale și apoi în definiția traseului destinal, acțiunile omului sunt întâi supravegheate și apoi motivate prin intermediul conștiinței de sine, care asumă rolul de rațiune suficientă a actului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
concepție a participării plenare a fiecărui individ. Aici suportul actului este persoana (cu figura ei proprie) și de la ea se revendică și responsabilitatea ca imagine a asumării avizate a unui sine "lansat" în implicări practice. Apoi, dexteritatea neutră a întreprinderilor adaptative trebuie îmbogățită spiritual, iar această dublare a aptitudinilor nu poate veni decât de la forul reflexiv și de la știința sa suprastructurală. Evaluându-se și cunoscându-se cu acuratețe, persoana efectuează oarecum de la sine primul pas ascensional care adeverește strânsa intercondiționare ontologică
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
poate deveni un bun comun, poate fi preluat de la un membru la altul al grupului, într-un proces de înrâurire reciprocă ce completează cu deplin succes sistemul educațional instituționalizat. Este frumos și în esența sa moral ca segmente de îndemânare adaptativă de tip cognitiv ale unei persoane să treacă în posesia semenului aflat în nevoie, construcția unui sistem al progresului comunitar bazându-se pe asemenea împărtășiri de experiență care, generalizate, dau tonul general al coeziunii conduitei sociale. Cunoașterea de sine reprezintă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
personal poate fi interpretat și structurat pe scheletul unui lanț de încercări, iar acest lanț sfârșește prin a întruchipa reflexul mundan perfect în oglinda conștiinței de sine individuale. Reflexivitatea se detașează astfel în factor eficient al celor mai înalte investiri adaptative, legându-se de mediu și de dinamica sa prin intermedierea cognitivă a schemelor de investigare. Ca o consecință, există tot atâtea tipuri de personalitate câte modalități de cunoaștere, iar, în ciuda succesului epistemic al câtorva scheme structurale, se pot impune în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
semenului exemplar. Ierarhia este chemată aici să ratifice "cuantumul de excelență" al fiecăruia și să vizualizeze un fel de sistem de testare al schemelor teoretice în câmpul pragmatic individual. De la acest tip de personalitate și până la condiția comună a aventurii adaptative există un set descrescător de stadii intermediare în care transferul teoretico-pragmatic este ilustrat cu mijloacele exploziei multicolore a autenticității specific omenești. Și aici este posibilă diversitatea, și aici este bine-venit schimbul informațional, și aici ne putem dublu regăsi în modelul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cu sine o viziune a scheletului formal potențial al progresului subiectiv, este firească o raportare permanentă la modele conceptual- cognitive și de aici garanția unei libertăți de preluare aplicativă. Înaintarea pe scara socială este și o validare a unei îndemânări adaptative constant dublate reflexiv, iar desăvârșirea în hotarele propriei condiții este o prelungire întregitoare a unor eforturi care au la bază faptul cogniției. In extremis, limitele cunoașterii determină întinderea și ponderea în cadrul întregului ale unor trăsături ale profilului spiritual. Totul revine
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
coboare în cotidianul reflectărilor individuale și să capete statutul unei comune îndeletniciri. Aerul unei prea depărtate determinări se risipește îndată ce tărâmul aplicativ concret cere aproape o dată cu fiecare angajament major pliere aptitudinală pe sarcina pe care o conține. Iar imaginea omogenității adaptative sociale care definește stadiul de civilizație actual confirmă universalitatea implicării aptitudinale ca definiție psihologică a demnității statutului omului contemporan. Conceptul limitativ personal poate fi invocat de ambele părți ale "contractului" micro-social (și de partea configurantă și donatoare de oportunități vitale
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
găsește căile teoretice cele mai scurte și cele mai concordante atunci oglindirea sa practică se va menține la înălțimea exemplului originar. Această dependență benefică ușurează infinit sarcina subiectivității angajate pe cale, întrucât ceea ce la nivelul insistențelor aplicative poate părea prelungită încordare adaptativă, la nivelul șirului secvențial teoretic se poate rezolva prin simple completări sau înlocuiri neutre. Este binecunoscut principiul facilitant al abținerii înțelepte de la act (pomenit anterior) care schimbă mental configurația realului interior pentru a institui apoi o altă stare de fapt
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de pildă, cunoscutul psiholog francez Maurice Reuchlin. Aceasta a eliminat pur și simplu din Psihologia sa termenul însuși de "sentiment", căruia i-a substituit pe acela de atitudine", considerată "mai curînd, o stare de pregătire", o emoție și "o procedură adaptativă". Cultivarea acestui domeniu, recunoscut îndeobște de "limbajul obișnuit", M.Reuchlin o pune și o lasă pe seama "creației artistice", întrucît "nu putem deloc să diferențiem științific situațiile caracteristice care provoacă emoțiile ce se deosebesc"121. Tendința excesivă a unei asemenea atitudini
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să spunem că o instituție este "legitimă" dacă a fost creată printr-un mecanism care garantează raționalitatea. Dacă ne folosim de o perspectivă contractualistă, atunci mecanismul este consensual, iar dacă ne folosim de o perspectivă evoluționistă, mecanismul este de selectare adaptativă. În ambele cazuri, termenul "legitim" înseamnă "produs printr-un mecanism care garantează că este preferabilă o soluție instituțională în comparație cu celelalte opțiuni posibile" (Magri, 1994). Această premisă teoretică a influențat mare parte a literaturii occidentale asupra constituționalismului și asupra democrației. Din
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
etajele inferioare ale encefalului încadrându-se aici: reflexele rotuliene, idiomusculare, secretorii, reacția pupilară etc. Ființa nu are conștiință de execuția lor, cu atât mai puțin scopul executării lor, care în felul acesta este complet ignorat. Ele sunt de fapt reacții adaptative și ajută la integrarea ființei în mediul său. În categoria fenomenelor de relație conștiente între 2 categorii de manifestări vitale: actele instinctive (instinctele) și actele voluntare. Actele instinctive au la bază impresiile conștiente și senzațiile produse de acestea, la rândul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în salturi, între care există perioade lungi în care nu se înregistrează modificări evolutive. Și această teorie care merge pe principiul salturilor calitative ca urmare a acumulărilor cantitative, nu satisface, mai mult paleontologia prin studiul fosilelor nu arată decât modificări adaptative în cadrul speciei și nu transformarea unei specii în alta. O altă modalitate prin care se încearcă susținerea transformismului darwinist este omologia organelor, ceea ce ca interpretare simplistă ar însemna că toate speciile care au organe asemănătoare derivă unele din altele. Argumentele
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
digestiv în alcătuirea căruia intră organe special adaptate acestui scop, structuri care să nu se regăsească mai mult sau mai puțin asemănătoare în lumea animală. Elementele evolutive țin de specia la care ne referim și numai în cadrul ei există variații adaptative funcție de exigențele mediului de viață. Atât morfologia vitală cât și fenomologia vitală presupune structuri și mai ales mecanisme ce se întâlnesc la întreaga scară a lumii viețuitoare. Legat de același aspect, ca modalitate optimă în îndeplinirea unui scop, darwiniștii supralicitează
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
amigdalele, ganglionii limfatici etc. denumite organe limfoide. În organizarea sistemului imunitar, organismul animalelor superioare dispune de o componentă de rezistență nespecifică și neadaptativă, înnăscută, care este înscrisă în programul său genetic și o componentă cu capacitate de răspuns specific și adaptativ, programată tot genetic, dar a cărei activare este indusă de un anumit antigen. În realizarea răspunsului imun, sistemul imunitar se bazează pe procese duale. Caracterul dual al sistemului imunitar implică, mai întâi, prezența a două tipuri de imunități interdependente: imunitatea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
apărarea organismului față de agresori externi și interni. Din punct de vedere structural și funcțional, sistemul de apărare al organismelor superioare prezintă numeroase dualități:- existența unui compartiment al rezistenței nespecifice și neadaptative (înnăscută) și a unui compartiment cu acțiune specifică și adaptativă (sistemul imunitar „clasic”);- prezența a două populații de limfocite (T și B), care mediază imunitatea celulară și respectiv umorală;- activitatea limfocitelor este modulată fie stimulator, fie inhibitor, sub acțiunea unor celule și a unor factori umorali;- existența organelor limfoide centrale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Un mecanism imunitar-cheie, înnăscut care există atât la om cât și la drosofilă implică semnalizări prin intermediul receptorilor familiei Toll. La om, după infecția microbiană, receptorii Toll-like (TLR) activează sinteza unor citokine precum și a altor molecule care stimulează inducția sistemului imunitar adaptativ (Akira și colaboratorii, 2006). În drosofilă, Toll activează sinteza unor peptide antimicrobiene (AMP) de către corpii grași, care reprezintă echivalentul funcțional al ficatului de la om și al țesutului adipos (Lemaitre și colaboratorii,1996). Întrucât AMP este sintetizată de către corpii grași și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la substanțe organice intrate în descompunere, factori cu care nu vin în contact alte nevertebrate și alte specii de vertebrate, incluzând specia umană. La om, imunitatea înnăscută este bariera prin care gazda se apără și care acționează înaintea sistemului imunitar adaptativ. Deși sistemul imunitar adaptativ poate fi programat să recunoască un număr aproape infinit de antigene specifice, sistemul imunitar înnăscut poate recunoaște numai un număr limitat de determinanți comuni care se găsesc în agenții infecțioși. Cu toate acestea, sistemul imunitar înnăscut
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în descompunere, factori cu care nu vin în contact alte nevertebrate și alte specii de vertebrate, incluzând specia umană. La om, imunitatea înnăscută este bariera prin care gazda se apără și care acționează înaintea sistemului imunitar adaptativ. Deși sistemul imunitar adaptativ poate fi programat să recunoască un număr aproape infinit de antigene specifice, sistemul imunitar înnăscut poate recunoaște numai un număr limitat de determinanți comuni care se găsesc în agenții infecțioși. Cu toate acestea, sistemul imunitar înnăscut implică un repertoriu sofisticat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ale altor gene umane, deoarece fiecare individ uman trebuie să producă un număr enorm (aproximativ 2,5 107 tipuri diferite) de Ig și de TCR, în limfocitele B, respectiv în limfocitele T, acestea fiind componentele celulare majore ale sistemului imun adaptativ (Strachan și Read, 2004) și ele trebuie să recunoască miliardele de antigene străine, spre a da un răspuns de apărare față de numeroșii patogeni cu care organismul uman se confruntă. Celulele B și celulele T, luate individual, produc un singur tip
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
grea IgM. După schimbarea clasei unitatea V-D-J este reunită cu un nou segment genic pentru catena grea (în cazul de față Cγ2b). Toate Capitolul 7 GENETICA EVOLUTIVĂ A IMUNOGLOBULINELOR ȘI A COMPLEMENTULUI 7.1. INTRODUCERE Evoluția unui sistem de imunitate adaptativă este o caracteristică a vertebratelor. Caracteristicile răspunsului imun adaptativ sunt specificitatea, amplificarea și memoria. Imunoglobulinele mamiferelor sunt printre cele mai studiate proteine, cele mai puține date fiind cele referitoare la complement și la imunoglobulinele primitive. La peștii elasmobranhi se găsesc
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]