93,376 matches
-
o carte de poezie pentru toate anotimpurile, care poate, la o primă privire, descuraja nu numai pe cititor, ci și pe comentator. Căci ce e prea mult, spune proverbul, strică: dar atunci când acest mult este și bun, lucrurile se schimbă. Adevărul e că poezia lui Miron Kiropol este unsă cu toate ingredientele poeziei române și universale de la origini și până astăzi, ceea ce explică multitudinea de măști și stiluri sub care Miron Kiropol performează mai mereu, emoționant și provocator. Tentat de magnificența
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
o repetă cineva în urechi, apoi șterge, scrie și iar șterge, pînă ce fixează cuvintele și înțelesul frazei". Cu toată naivitatea exprimării, profesorul Eduard Gruber pare a se fi achitat meritoriu de dificila lui sarcină. Că Ion Creangă este, într-adevăr, "un puternic tip senzual", nu încape discuție. Și încă în ambele sensuri ale cuvîntului. Povestitorul se dovedește "sensibil" la toate cele dulci și amare ale lumii acesteia de care, ca și lui Ivan Turbincă, "i-s roase urechile". Latura lui
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
la cunoscuta identitate flaubertiană. Euforia verbală extremă, verva personajelor în întregul lor (lucruri, animale, oameni), traduce fidel imensa "plăcere pentru cuvinte" a povestitorului însuși. Felul lui atît de special de a hohoti interior exprimă fără greș "o voluptate strict intelectuală", adevărul că "plăcerea vine din gratuitate" (N. Manolescu). Ca și Budai-Deleanu, Creangă scrie în primul rînd pentru sine, își face din literatură "jucărea", apoi se fălește cu ea cititorului, în fața căruia se prezintă într-o stare de totală dezinhibare. Arzătoarea lui
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
e cu putință, neavând încotro... Un hiperinteligent trăind comod din ura publică... Les gens sont de feu pour le mensonge et de glace pour la vérité...Uitat autorul. (Oamenii sunt de foc, la minciună, și de gheață fiind vorba de adevăr.) T la 91 de ani, zis Gândac, La Gândac, băcănia lui veche de pe vremea întâiului război mondial din cartierul de țigani. Duminicile uneori își închiriază prăvălia câte unei nunți țigănești... E ramolit. Arată ca un pahidern scofâlcit. Ratatinat, preferă să
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
de refacerea unei armate improvizate cu care un general a pierdut. (mă rog, a pierdut și gata!) și să auzi la un moment dat întrebarea grijulie a cuiva 1) dacă noului selecționer nu îi e frig la picioare în pantofi. Adevărul e că și nouă ne era frică să nu răcească, iar realizatorii rubricilor sportive de la mai toate televiziunile știind bine aceasta, au dat secvența de câteva ori, cu asigurarea antrenorului că îi e bine, că nu are de gând să
Fermecătoarele transmisii în direct by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12197_a_13522]
-
un fals mai mult sau mai puțin grosolan. Pentru Corneliu Vadim Tudor și Cristian Tudor Popescu boicotarea celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale are motivații diferite. Tribunul a incriminat fraudarea alegerilor de către PSD, în vreme ce jurnalistul de la "Adevărul" a reclamat neconcedierea președintelui BEC - incompetent profesional, dar, în schimb, partizan politic -, judecătorul Emil Gherguț. Aparent ambii își motivează gestul ca pe un protest la adresa actualei puteri. Răspunsul la clasica întrebare "cui prodest?" îi aduce însă pe amîndoi la un
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
Popescu de a se situa într-o poziție excentrică față de gustul comun nu se manifestă doar la nivel politic. În plan estetic lucrurile sînt chiar mai complicate pentru că jurnalistul ajunge să își ia gustul propriu și raționamente foarte subiective drept adevăruri universale care ar trebui împărtășite de toată lumea. Intrigat de succesul de critică și de casă al cărții lui Andrei Pleșu, Despre îngeri, Cristian Tudor Popescu scrie cu năduf, fără să clipească: "Departe de a se afla în zona de vîrf
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
verdicte foarte drastice este, în primul rînd, lipsa de îndoieli a autorului. Scrisul lui Cristian Tudor Popescu nu are nici o nuanță dubitativă. Autorul știe nu doar unde se află binele și răul, cum arată frumosul și urîtul, unde se sfîrșește adevărul și unde începe minciuna, dar și ce gîndesc oamenii. Toți oamenii. El știe chiar și care este percepția propriei sale persoane la nivelul societății românești: Există destui care mă urăsc. În Ťlumea bunăť, politico-gazetărească, nu printre simpli cetățeni - acolo cei mai mulți
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
da, găsesc că este extraordinar ca truc romanesc, fiindcă dă impresia că povestea poate fi citită din nou, altfel.. O.L. La amintirile vagi și fluctuante ale bătrânului Fiodor se opune precizia de bisturiu a oamenilor administrației de unde aflăm, într-adevăr, că prima soție a infirmului se numea Iulia. Coincidență? Punere în lumină a legăturii care face din Fedka și din bătrânul Fiodor unul și același personaj? Acest mic detaliu este aici mai ales pentru a arăta că toate interpretările sunt
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
iau situații tragice pe care le dezvoltă contorsionând regulile melodramei. Iar subiectul lui Coixet ar fi tocmai bun pentru un gen storcător de lacrimi: o tânără de douăzeci-și-trei de ani, Ann (Sarah Polley) află că va muri în curând. Ascunde adevărul de mamă, soț și copii și-și face o listă de lucruri pe care vrea să le facă înainte de a muri. Ceea ce reușește, de unde finalul "pozitiv" al filmului. Sfârșitul e fidel titlului, nu vezi moartea eroinei, ci doar cum ceilalți
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
astăzi, reflectată de oglinzile de deasupra capului, și având dinaintea ochilor propriile dubluri, ne cufundăm în acest spectacol care îmi amintește o frumoasă definiție a lui Lucian Raicu: "poezia este gândire concentrată". În sensul acesta, Visul lui Andersen este într-adevăr poezie, acea poezie care iese din strânsoarea determinismelor logice și care "pune în libertate cuvintele", cum spunea Octavio Paz, acea poezie care face obiectele să călătorească și imaginile să ardă, acea poezie în care acordurile muzicii evocă sărbători străvechi, iar
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
Mac Gill, plecau unul alături de altul, pășind cu pas egal spre automobilul care îi aștepta. Mac Gill deschise portiera și îi făcu loc celuilalt să urce. Nu trebuia să acționezi prea repede, ca locotenentul Lewis. Nu trebuia să alergi spre adevărurile pe care doreai să le descoperi, ci, pur și simplu, să te lași impregnat de adevăr. Iată de ce Maigret se îndrepta, cu mîinile în buzunare, spre un cartier pe care nu-l cunoștea. Dar nu avea importanță. Se ținea, în
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
Gill deschise portiera și îi făcu loc celuilalt să urce. Nu trebuia să acționezi prea repede, ca locotenentul Lewis. Nu trebuia să alergi spre adevărurile pe care doreai să le descoperi, ci, pur și simplu, să te lași impregnat de adevăr. Iată de ce Maigret se îndrepta, cu mîinile în buzunare, spre un cartier pe care nu-l cunoștea. Dar nu avea importanță. Se ținea, în gînd, după Jessie și Joseph în subway. Oare exista subway pe vremea lor? Probabil că da
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
realistă mereu confruntată cu incantații lirice - tendință existentă și în proza slovacă din anii de după război. Începând din 1953, politica editorială se orientează mai ales spre valori clasice, încercându-se crearea unui "fond de aur" din literatura țărilor socialiste. Într-adevăr, din anii cincizeci și șaizeci datează majoritatea traducerilor (în limba slovacă, dar la fel și în limba cehă) din I. L. Caragiale, I. Creangă, M. Eminescu și M. Sadoveanu. În cursul deceniului al șaptelea, atmosfera culturală din Cehoslovacia începe să dea
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
amenința să transforme țara într-o nouă Ucraină înseamnă două lucruri. Mai întâi, asta arată că n-aveai habar de ceea ce se petrecea acolo. Sau că erai atât de orbit de ură împotriva ideii de democrație, încât merita sacrificat și adevărul, numai să-ți iasă ție pasiențele. }ie, adică stăpânilor tăi. Hotărârea Curții Supreme de Justiței din Ucraina confirmă nu doar că în Ucraina funcționează statul de drept, dar confirmă și demnitatea unui popor care s-a săturat să fie prostită
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
fost, că schimbările nu-i vor afecta și că nu-i va obliga nimeni să lucreze pe rupte, așa cum se întâmplă în societățile normale. Da, din acest punct de vedere, Iliescu a mințit prin omisiune. Adică n-a spus tot adevărul. Pe de o parte, a păstrat societatea românească în starea de încremenire, sărăcie și dezolare din vremea comunismului. Pe de alta, nu s-a opus atât cât i-ar fi stat în puteri la înaintarea României spre un alt fel
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
LACAT NEGRU tristețea României stă Închisă Într-o oglindă, șerpuiește după lumină unei raze de soare... care se preface că vine! adevărul României stă pedepsit... Într-un tablou demonic, dublat de trucuri ieftine, În Zambaccian -H stă smintit, piperat, lăcrimând! sărăcia României sta-n poalele unei fuste țipătoare, de gitana părăsita... Învârtindu-se În jurul focului, blestemat! și eu ma-nchin, Îmi vine
Poezii. In: Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_287]
-
între ele două poezii populare provine din incidența unor mitologii surori, implicînd ceea ce am putea numi o anume idee despre întemeiere: cele două nuclee - moartea știută, pe de o parte, și seninătatea acceptării ei, pe de altă parte - conferă, într-adevăr, celor două balade un sens mai adînc, oportun de pus în lumină în actul comparației relevante" (p. 13). Nu mai puțin relevante sînt însemnările eseistului despre tînărul laic Vladimir Ghika și acțiunile sale diplomatice purtate la începutul secolului XX. În timpul
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
în actualitate. Pescărușul, Unchiul Vania, Livada cu vișini sau Trei surori nu lipsesc niciodată de pe scenele teatrelor, constituind aproape întotdeauna pietre de încercare pentru actori și regizori, iar personaje din schițele și nuvelele sale întîlnim la tot pasul pentru că, într-adevăr, se numără printre cele care ,fac concurență stării civile". Rămîne atunci plăcuta ocazie de a ne aminti că, indiferent dacă sîntem de partea lui Sainte-Beuve sau împotriva lui, imposibil să nu ne fi întrebat vreodată ce fel de om era
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
mînie. Îi iubea în felul lui și credea că purtîndu-se sever, era spre folosul lor. Adept al unor principii sănătoase, nu despărțea morala de bîtă. După părerea lui, trebuia să urli și să lovești cu nădejde pentru a băga sfintele adevăruri în căpățîna unor puști fără minte. ș...ț Mai tîrziu, Cehov va spune cu melancolie: "Bunicul nostru a fost bătut de stăpîni, cel din urmă dintre slujbași putea să-l snopească în bătaie. Tata a fost bătut de bunicul, iar
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
se reproducă, fără nici un alt scop în viață. Oriunde te-ai uita, doar ouă, vin de Santorini și copii de țîță. Nici un ziar, nici o carte. Nu întîlnești nici patrioți, nici oameni de afaceri, nici poeți, nici măcar un brutar cumsecade." Într-adevăr, Taganrogul, pe coasta de nord-est a Mării de Azov, era pe atunci un oraș muribund. Portul, întemeiat de Petru cel Mare, cunoscuse totuși pînă nu de mult o oarecare prosperitate. Numeroși negustori, mai cu seamă greci, veniseră să se stabilească
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
însemnat nimic în lipsa unui limbaj, a stilului adecvat. În primul rând, aici găsesc calitatea esențială a scrisului lui Nicolae Strâmbeanu. În extrem de succinta prezentare a autorului, ni se spune că a muncit la această carte ani în șir. Și, într-adevăr, Nicolae Strâmbeanu s-a familiarizat cu onomastica și toponimia epocii și locurilor pe unde călătorește eroul său, inclusiv cu datele istorice și geografice (maritime mai ales) esențiale unei asemenea odisei picarești. Lexicul păstrează cât mai fidel amprenta istorică a epocii
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
chiar conceptul de exil lipsește). În sfârșit, să mai semnalez marea lacună a tuturor instrumentelor noastre de lucru: neglijarea Basarabiei literare. Dintre toți scriitorii basarabeni de astăzi numai Ion Druță este înregistrat. Mircea Anghelescu, în articolul dedicat acestei bibliografii în "Adevărul literar și artistic" nr. 702 din 3 februarie 2004, observa foarte bine o altă particularitate: marea proporție de critici și eseiști, adică 92, față de 74 de prozatori, 77 de poeți și 13 dramaturgi. Greu de explicat această înclinare a balanței
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
298), ci Victor Papilian; prenumele lui Bogdan-Duică nu e tot Bogdan (p. 59), ci Gheorghe; Blecher nu e Mihai, ca la p. 259, ci M.(ax), ca la p. 59; C. Mahonu (p. 34) e, desigur, C. Mohanu; nu există "Adevărul literar și științific" (ca la p. 258), săptămânal de cultură și atitudine al ziarului "Adevărul". Ce-i trebuia acestei Bibliografii esențiale... pentru a avea mai puține defecte de informare? Un referent de la Iași (Dan Mănucă, de pildă) sau de la Cluj
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
Blecher nu e Mihai, ca la p. 259, ci M.(ax), ca la p. 59; C. Mahonu (p. 34) e, desigur, C. Mohanu; nu există "Adevărul literar și științific" (ca la p. 258), săptămânal de cultură și atitudine al ziarului "Adevărul". Ce-i trebuia acestei Bibliografii esențiale... pentru a avea mai puține defecte de informare? Un referent de la Iași (Dan Mănucă, de pildă) sau de la Cluj (Aurel Sasu, Mircea Popa sau Ion Istrate), care să-i fi sesizat înainte de tipar lacunele
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]