3,016 matches
-
timpul cearcăne- n priviri. Nimeni nu știe, ce ascunzi în sine, și câte patimi ai trăit pe ascuns, câte speranțe nu mai vin la tine, și câte inimi naive ai fi străpuns. Plecând, redevenim copacul obosit, spălat de viață-n adieri de vânt, Ne desfrunzim singurătatea, spășit, fără să să cerem cuiva legământ. Ne vor înlocui alți puieți de viață, cu rădăcinile profunde în viitor, iar noi vom adormi, fără speranță, ca elefanții care știu când mor! Citește mai mult Copacul
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
timpul cearcăne- n priviri.Nimeni nu știe, ce ascunzi în sine,și câte patimi ai trăit pe ascuns,câte speranțe nu mai vin la tine,și câte inimi naive ai fi străpuns.Plecând, redevenim copacul obosit,spălat de viață-n adieri de vânt, Ne desfrunzim singurătatea, spășit,fără să să cerem cuiva legământ.Ne vor înlocui alți puieți de viață,cu rădăcinile profunde în viitor,iar noi vom adormi, fără speranță,ca elefanții care știu când mor!... XXVII. COLIVIA ORAȘELOR UITATE
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
Publicat în: Ediția nr. 1720 din 16 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului E numai pace între noi Când sorbi din razele de soare, Cu trupul tău strivind trifoi, Sub a căldurii apăsare. Chiar gâzele par curioase Linchind sudorile prelinse, O adiere blandă coase Privirile-mi pe tine ninse. Mă înfiori, Evă vorace Cu reliefurile-ți line. În mine ispitirea tace, Te simt a mea și-mi este bine. Deodată, inima-mi tresare. E un moment de nebunie. Mă strâmb la razele
GELOZIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381884_a_383213]
-
2015 Toate Articolele Autorului albastru, roșu, stele senin, apus și noapte, miros de fructe coapte și frământări de iele tăcut se înfășoară sub aplecări de ciuturi și zborul lin de fluturi acordul de vioară ademeniri de gene și valț, și adiere; rotire în tăcere zbor lin către sprâncene e-al soarelui salutul în zori desprins din vise; descătușări promise ademenesc sărutul *** Referință Bibliografică: albastru, roșu, noapte / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1710, Anul V, 06 septembrie 2015
ALBASTRU, ROŞU, NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381911_a_383240]
-
Cerul tainic iar tandru șoptește Versuri de iubire pentru a ne trezi. Cluj Napoca 26 aprilie 2016 Alai Mâinile vântului mângâie duios Pletele lungi ale câmpului, Fredonând tandru și melodios Simfonia de iubire a începutului. Pleopele ierbii-s unduitoare Sub palmele adierii seninului... Bat timid la porțile de soare, Pline de lumină ale răsăritului. S-au înfrățit florile-n tăcere, S-aducă în privire colț de rai... Să-nmiresmeze lumea în simțire Cu-al vieții veșnice sublim alai. Cluj Napoca 26 aprilie 2016
ECOU ETERN DE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381918_a_383247]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > UN MINUT DE PRIMĂVĂRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului pajiști întregi de ierburi aplecate se sfătuiau în murmur de foșniri împrăștiau arome ridicate de adieri de vânt și unduiri se-ndestulau albine cu prinosul nectarului din florile de-april își defineau cireșii toți frumosul culorii, sub al păsărilor tril departe pe cer un nor se ivește pătează umbra-i frumosul decor o vrăbiuță din ramuri
UN MINUT DE PRIMĂVĂRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381969_a_383298]
-
culori astfel încât tabloul final să fie o mărturie a iubirii pentru natură. “ toamna are culoarea copacilor./ ochii ei privesc spre nuanța/ albastră a lacului./ lacrimile cerului,/ căzute-n grădina de turcoaz/ părul despletit al copacilor spală/ surâsul lor,/ la fiecare adiere de vânt/ se reflectă-n ochii mei,/ inundând cuvinte abia născute./ încă o pasăre- / se oprește în grădina mea,/ lângă celelalte păsări tăcute-/ ca-n uleiurile nepictate./ toate acestea sunt pierdute/ în expoziția mea/ de verde, de brun, de albastru
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
frumos preia forme distinctive prin puritatea naturii. Poeta valsează în dansul sublim al culorilor ascultând menirea naturii și înălțându-se tainic spre sferele idealității: “frumoasă și pură natură/ te privesc ca pe un sfânt./ cu pădurea ta cea mare/ și-adierile de vânt./ cu apele pastelate/ clătinându-și valu-n mal/ lotca, rătăcită-n stuful/ al bătrânului pescar,/ din domeniul fără margini/ și al dragostei hotar./ frumoasă și sfântă natură,/ de tine, sufletu-mi este legat./ ascultând a ta menire, sublimând a
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
aceasta doar pentru că nimeni nu a reușit vreodată să descopere unde se termină imensa întindere de apă de la capătul pământului. Oamenii se fereau să ajungă la țărmul stâncos, nu numai de teama de a nu dispare la cea mai mică adiere care sufla dinspre ocean, ci și din pricina regelui Algus, stăpânul apelor misterioase, un tiran după spusele celor mai mulți, care stârnea din senin furtuni cumplite, cu valuri mai înalte decât cei mai înalți copaci, măturând țărmurile până departe pe uscat. Se mai
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
glasul mut prin ani lumină, Văzduhul să-mi fie-acoperământul Cu sufletul curat de Cătălină. Aș vrea să râd...să mă audă zarea. Dar glasul mi se 'neacă în tăcere Când un amurg își scutură-nstelarea Iar vântu-și plimbă-n plete-o adiere. Aș vrea să plâng...dar plâns să-mi fie marea Mărgăritare-n stropi mărunți de rouă, Valurile ce-mi sfâșie-ntristarea Din plânsul nopților cu lună nouă. Aș vrea să dorm...cu-n vis în nemurire Cu o trecere senină
AȘ VREA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382005_a_383334]
-
Nu cunoșteam dolarii și nici cenții. Și astăzi se mai strâng în parc puștanii, Dar nu te văd deloc ei, neatenții, Poate că sunt timizii sau prudenții Și nu aud, când treci, foșnind castanii. Și nici nu simt când umblă adierea, Cu aripi de răcoare, deloc calde, Prin aurul din părul tău ca mierea, Pe verdele din ochii-ți de smaralde. Doar în adâncul lor găsesc puterea, Din valurile care să mă scalde. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: MIERE
MIERE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382082_a_383411]
-
DE VINĂ CÂND LUNA APUNE Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului CINE-I DE VINĂ CÂND LUNA APUNE Cine-i de vină când primăvara-n tine înmugurește? Să fie vântul cu-adierea ori fiorul iubirii care crește, Cine-i de vină oare când cucul strigă prin câmpii, Să fie soarele care-și trimite razele- blânde-aurii? Cine-i de vină oare, când lumina -n fereastră bate? Și cresc umbre speriate pe sub streșinile crenelate
CINE-I DE VINĂ CÂND LUNA APUNE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380353_a_381682]
-
și-n suflet, Să-mi las pe drum aducerile aminte, S-o pot lua pe urmă de la capăt. Mama s-aud chemând la asfințit, Când valea e învăluită în mistere Iar pe dealuri răsună glasuri răzlețit, Aduse unduios de blânda adiere. La pieptul mamei să-mi miroase a vară, A mere, a sărbători și-a fân cosit, Și adăpost să-mi dea când plouă afară, Iar mâna-i caldă-n părul meu să simt. Să plâng doar când la joacă m-
TĂRÂM PIERDUT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380373_a_381702]
-
Acasa > Versuri > Visare > DORINTA Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017 Toate Articolele Autorului Dorință Măcar o singură dată, să apuc să privesc soarele și să simt cum adierea brizei, îmi va umple plămânii cu oxigen. Voi lupta pentru această himeră apărută din spuma mării, numită iubire și-ți promit că nu voi cădea răpus, chiar dacă voi fi tentat să mă las pradă acestei pasiuni. Numai atingerea buzelor tale
DORINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380396_a_381725]
-
Când plec spre zările senine... Ecoul ei s-aducă pace Și bucurie-n cel ce zace, În suferință și durere, Să lupte și mereu să spere, Pe drumul veții de pribeag , Să-i fiu un sprijin, un toiag Și-n adierile de vânt, S-audă-al cerului Cuvânt, Șoptind duios: "Eu sunt cu tine!" Mai am un dor, un singur dor, De om pribeag și muritor, Dar ca un fiu de Cer, să las, Acelui ce nu are glas, Cântări de laudaă, să
MAI AM UN SINGUR DOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380412_a_381741]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ILUZIA DE PE CER Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cerul suspină, burnița e groasă lumea aleargă, pământul vibrează, în somn am avut un vis: parcă așteptam o adiere priveam spre o stea, cuprins de stele și la un moment dat, parcă a alunecat peste pânza întinsă de brocart. Eu m-am speriat. Vai ce cădere! Cerul plângea în adiere soarele sclipea mister peste iluzia de pe cer. Referință Bibliografică
ILUZIA DE PE CER de PETRU JIPA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380506_a_381835]
-
în somn am avut un vis: parcă așteptam o adiere priveam spre o stea, cuprins de stele și la un moment dat, parcă a alunecat peste pânza întinsă de brocart. Eu m-am speriat. Vai ce cădere! Cerul plângea în adiere soarele sclipea mister peste iluzia de pe cer. Referință Bibliografică: Iluzia de pe cer / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942, Anul VI, 25 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ILUZIA DE PE CER de PETRU JIPA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380506_a_381835]
-
lumină Corabia cu timpul scufundat... Atâtea flăcări ard în paraclis, Iar tu și nava mea sunteți doar vis... FLOAREA DE LOTUS După ani de secetă îndelungată, Ploaia se revarsă ca din senin, Nebănuită, neașteptată... Niciun semn nu prevestea furtuna, Nicio adiere de briză Pe țărmul de la marginea zării, Niciun val care să încrețească Întinderea liniștită de apă, Împăcată cu sine, Sub dogoarea pustiitoare a amurgului! Ca o vrajă, s-au răsucit norii, Și trupul subțire al tornadei A început să danseze
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
căii dumnezeiești ai urmat și norului duhovnicesc, iar pe noi, cei aflați la vremuri de strâmtoare, neîncetat ne-ai izbăvit. Pentru aceasta, sufletele noastre se bucură, când îți cântă ție unele ca acestea: Bucură-te, cărare a bucuriei; Bucură-te, adiere a veșniciei; Bucură-te, cel ce izvorăști apele harului; Bucură-te, cel ce ai pecetluit gura balaurului; Bucură-te, primăvara sfințeniei, ce alungi iarna din gând; Bucură-te, strălucire ce luminezi întunericul cel adânc; Bucură-te, cel ce încurci gândurile
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
a unei inimi ore trecute, minute fugare, clipe furate viața... iluzie sau vis scrum de nisip într-un deșert încins urme de praf pierdute într-un ocean agitat bătaia fugară a unei inimi rătăcită în clipe furate minute trecute în adierea unui timp relativ viața... iluzie optică într-un univers paralel ... Camelia Constantin iunie 2016 Referință Bibliografică: Iluzie sau vis / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1987, Anul VI, 09 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Constantin
ILUZIE SAU VIS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379330_a_380659]
-
de încântare, au adus prinosul dragostei Lor pentru Fiica cea mai frumoasă a Cosmosului creat. Toate frumusețile Pământului, de la necuvântătoare la cuvântătoare, de la lucruri la ființe, de la toate stările firești, la toate mișcările mirifice miraculoase, de la flori la miresme, de la adiere la fior, de la fâlfâiri și înălțări, de la surâs la încântare, de la rugă la îmbrățișare, de la Dor la Iubire au preamărit-o pe cea Aleasă de Dumnezeu pentru Nașterea Fiului lui Dumnezeu-Mântuitorul lumii și pentru renașterea spirituală și mistică a Omenirii
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
Acasă > Strofe > Atașament > CORABIA TĂCERII Autor: Căprar Florin Publicat în: Ediția nr. 1677 din 04 august 2015 Toate Articolele Autorului Navigam pe corabia tăcerii, Iar matelot e doar inima mea Și ascultăm în vraja adierii Un cântec trist venit de pe o stea. Privirii mele din ceruri îi răspund Magice sclipiri ce vin din infinit, Sau ochii tăi în taină îmi ascund Strălucitoare amăgiri fără sfârșit? Citesc în ei iubirile promise Demult pierdute, departe-n univers
CORABIA TĂCERII de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379373_a_380702]
-
din 08 decembrie 2016. Să nu m-atingi când mă trezesc în rouă, cu gând de iarbă, și-n brațele amândouă vei zări, străine, o stea alunecând. Să nu mă strigi când zorii se îngână c-un sunet alb și adieri de vânt, iar eu mă sting, lăsând lumină acolo unde tu ademenești mereu... aceeași umbră. Să nu m-atingi când sufletu-mi de rouă se-nchide într-un suspin. Eu voi fi iarba culcată-ntr-o privire; tu să te
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
XVI. ÎN LUMINA TOAMNEI, de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016. În lumina toamnei un copil o floare povârnișuri și pietre un ochi lunecos - ca o tremurare de ape - un cântec săltând pe aproape... În adierea toamnei două mâini fluturând o batistă în vale, o pasăre cu aripa frântă un trandafir rătăcit o potcoavă uitată și-un legământ pângărit... În lumina toamnei dragoste și vânt un cerșetor o bucată de pâine uscată și-un hohot de
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
lumina toamnei dragoste și vânt un cerșetor o bucată de pâine uscată și-un hohot de râs ... Citește mai mult În lumina toamneiun copilo floare povârnișuri și pietreun ochi lunecos- ca o tremurare de ape -un cântec săltândpe aproape...În adierea toamneidouă mâinifluturând o batistăîn vale,o pasăre cu aripafrântăun trandafir rătăcito potcoavă uitatăși-un legământ pângărit...În lumina toamneidragoste și vântun cerșetoro bucată de pâineuscatăși-un hohot de râs... XVII. RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA., de Valentina Becart , publicat în
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]