2,048 matches
-
cealaltă. Vreo cinci minute se plimbă pe diverse canale. Când nu găsi nimic interesant, se lăsă pe spate pe perne și Închise ochii. La scurtă vreme după aceea ațipi cu CNN mergând În fundal. Probabil că fusese doar pe jumătate adormită pentru că era vag conștientă că o voce spunea ceva despre un proces penal. Un nume era repetat de multe ori. Chiar și În starea de semi-veghe În care era, Își dădu seama că numele acela părea cunoscut. Dintr-odată ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
guri înfometate. Mama ta a ales casa aceea de vacanță, spunea că îi amintea de un cort din deșert, mai ales la apusul soarelui, când reflexele mării păreau să miște zidurile. A ales-o și din cauza unei pisici. Pe jumătate adormită, s-a lăsat prinsă de Elsa și a rămas în brațele ei tot timpul cât fata de la agenția imobiliară deschidea obloanele camerelor în care plutea mirosul de mucegai al caselor închise pe tot timpul iernii. Mama ta era îmbrăcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
oprit într-unul din primele sate de la porțile orașului, în nord, unde peisajul se schimbă, devine mai sălbatic. Zona este încă urbană, dar se simte deja respirația pădurilor, a munților fără creste care se întind la orizont ca niște bizoni adormiți. Am intrat într-un cinematograf. Una din acele săli de provincie care deschid numai sâmbăta și duminica. La primul spectacol nu era aproape nimeni, ne-am așezat la mijloc, pe scaunele de lemn. Era frig și acolo. Italia și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
el însuși. Ce voi putea să-ți dau, fetițo? Te-ai întors dincolo, în leagănul pe rotile din nursery, pentru că mama ta trebuie să se odihnească. A lăsat tava cu cina la capătul patului și acum se uită, cu ochi adormiți, la un televizor dat prea încet. Ce voi putea să te învăț, eu, care nu cred în bucurie, eu, care pedepsesc frumusețea, eu, care iubesc o femeiușcă cu șoldurile slabe, eu, care despic trupuri fără să tresar, eu, care fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
înapoi. Da, acum exista, în plus, și gândul acela... Am privit în jur, tânărul cu fața trapezoidală mă fixa înspăimântat, iar asistenta, pătată de sânge pe frunte, avea o expresie îngrozită. Am privit apoi fața mică a Italiei, palidă și adormită, pe care se reflecta verdele cearșafurilor cu care era învelită. Acela a fost momentul în care i-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute. Am întins brațele înainte cu pumnii strânși în mănușile însângerate. Aș fi luptat, n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
visului este de altminteri dominantă în gândirea lui Unamuno, care, chiar în Ceață, după multe referiri la sueño, formulează întrebarea capitală pusă cândva, aproape în aceiași termeni și de un Calderón de la Barca în Viața e vis: „Când un om adormit și inert în patul său visează ceva, ce există oare în mai mare măsură: el în calitate de conștiință care visează sau visul lui?“ (cap. XXXI). Reperele lui, de la „visul unei umbre“, al lui Pindar, la „viața e vis“ a lui Calderón
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vreau să trăiesc și să fiu eu“. Nivelul oniric suprem este cel metafizic: divinitatea. Unamuno în speță nu e decât un vis al lui Dumnezeu și va dispărea când El va înceta să-l viseze. Lumea e visul lui Dumnezeu adormit, și religiile, cu ritualurile lor complicate, nu sunt pesemne decât încercări de-a întreține somnul lui Dumnezeu în speranța de a ne menține și pe noi, oamenii, în viață, în lumea visată de Supremul Visător. Omul, ca autor, are temporar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
don Augusto... — Augusto, Augusto... — Păi eu, Augusto... — Bine, taci, destul - și el își închise ochii -; nu spune nimic, lasă-mă să vorbesc doar eu, cu mine. Așa am trăit de când a murit mama, cu mine însumi, doar cu mine însumi, adormit. N-am știut ce înseamnă să dormi împreună cu altcineva, să dormi un singur somn în doi. Să dormi împreună cu cineva! Să nu fie doi care-și dorm fiecare propriul somn, nu, ci să dormi împreună cu altcineva, să doarmă amândoi același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să spună mult mai mult decât spunea, cu ochii albaștri, blânzi, blânzi, blânzi, de păreau adormiți și se trezeau doar când și când, și-atunci ca să arunce văpăi. Și toată era așa. Inima, tot sufletul, tot trupul, de obicei aparent adormite, i se trezeau pe neașteptate, ca într-un zvâcnet, ca să readoarmă însă la scurt timp după aceea, odată trecut fulgerul vieții, și încă ce viață!, și-apoi ca și cum nimic n-ar fi fost, ca și cum ar fi dat uitării tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tu nu ești viu! — Cum adică nu sunt viu? Ce, am murit? - și începu, fără a-și da seama ce face, să se pipăie. Nu, omule, nu! - i-am replicat -. Ți-am spus înainte că nu ești nici treaz, nici adormit, iar acum îți spun că nu ești nici mort, nici viu. — Explicați-vă odată, pentru numele Domnului! Explicați-vă odată! - mă imploră el consternat -. Căci văd și aud asemenea lucruri în după-amiaza asta, încât mă tem să nu înnebunesc. — Bine-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ci de multe ori, că Don Quijote și Sancho sunt nu numai la fel de reali, ci mai reali decât Cervantes? — Nu o pot nega, dar o spuneam în sensul că... — Bun, să lăsăm sensurile și să trecem la altceva. Când un om adormit și inert în patul său visează ceva, ce există oare în mai mare măsură: el în calitate de conștiință care visează sau visul lui? — Și dacă visează că există el însuși, visătorul? - i-am replicat la rându-mi. În cazul ăsta, prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mult, e o imposibilitate. — Imposibilitate? - i-am spus eu; desigur, toate astea în vis. — Da, o imposibilitate! În după-amiaza când ne-am văzut și-am stat de vorbă în biroul dumneavoastră, vă amintiți?, dumneavoastră fiind treaz, și nu, ca acum, adormit și visând, v-am spus că noi, ființele fictive, potrivit dumneavoastră, avem propria noastră logică și nu-i cu putință ca plăsmuitorul nostru să facă din noi ce dorește, vă amintiți? — Da, îmi amintesc. — Și acum cu siguranță că, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acum este. A scos o batistă din buzunar și și-a suflat năsucul dulce și îmbunătățit chirurgical. —Hitler m-a făcut evreică. Ce coincidență, am vrut să strig în noapte și să îi trezesc pe toți vecinii ăia înfumurați și adormiți. Același lucru mi-l făcuse și mie. 7 ianuarie 1941: Evreii nu au voie să meargă la cinema. 15 aprilie 1941: Evreii trebuie să predea radiourile. 31 mai 1941: Evreii nu au voie să folosească piscinele și parcurile publice. 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
castron, la sticla banchetului meu obscen de îmbelșugat și apoi la mine. —Ești bine? mă întrebă cu blândețe. Îmi era doar puțin foame. Ochii ei se deschiseră larg la vederea borcanului cu mâncare pentru bebeluși. Cred că eram pe jumătate adormit. M-am ridicat și am dus mâncarea pentru bebeluși înapoi în frigider. — Am crezut că era sirop de mere. Încă se mai uita la mine când m-am întors de la frigider, chipul ei frumos și plin de iubire având o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
conținutul frigiderului și le pusesem pe toate pe masă. Madeleine m-a urmat puțin mai târziu. Parcă îi văd expresia când a deschis ușile cu jaluzele de la bucătărie. A clipit în lumina puternică. Și-a dus o mână la fața adormită ca să își acopere ochii. S-a încruntat când a văzut festinul acela absurd. Privirea ei a coborât spre masă. S-a oprit când a ajuns la borcanul cu mâncare pentru bebeluși. Am spus ceva despre cum crezusem că era sirop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fiecare teanc după ce îl număram. Terminasem trei teancuri de câte 20 și unul de 50 când se deschise ușa de la camera fetelor. Abigail stătea în prag. Întunericul din spatele ei îi scotea în evidență cămașa de noapte albă și fața palidă, adormită. Era un negativ fotografic al propriei persoane. Clipi în lumină și își frecă un ochi cu pumnul. —Apă, spuse ea, și cuvântul se transformă într-un căscat. M-am ridicat și ne-am dus împreună la baie, părul ei răvășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
vârful spre capul lui Fima, ca pe un deget acuzator. Până când Fima Închise ochii și-și spuse brusc: — Ce rost are toată vorbăria asta? Oricum zarurile au fost aruncate și ce s-a făcut nu se mai poate desface. Aproape adormit, simți că Ted Îl Învelea cu o pătură moale de lână. Mormăi nedeslușit: —Adevărul, Teddy? Doar Între noi doi? Arabii au Înțeles deja că nu ne pot arunca În mare. Problema e Însă că evreii nu pot trăi fără cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de el. Și amândoi navigaseră fără el prin ținuturile cu baze și acizi pe care Fima le ura din cauza arsurilor sale gastrice. Lumina sărută culmile dealurilor, se revărsă În văi, trezind În fiecare copac și În fiecare piatră esența sa adormită, strălucitoare, esența Îngropată tot timpul sub straturi de rutină cenușii și somnoroase. De parcă aici, În Ierusalim, pământul Își pierduse de mii de ani puterea de-a se reînnoi dinăuntru. De parcă doar atingerea acestei lumini binecuvântate le putea reda lucrurilor, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Bisericii Catolice față de călătoriile lui Magellan și lui Columb, ca un individ care sortează nasturii unor haine ce s-au transformat de mult În zdrențe. Sau de Uri Gefen, care aleargă din iubire În iubire, perfect treaz, dar cu inima adormită. În acest punct, Fima decise să renunțe la contemplarea pasivă de la fereastră. Să Înceapă să pregătească apartamentul pentru renovarea de săptămâna viitoare. Trebuiau date jos tablourile de pe pereți. De asemenea harta țării, pe care trasase cândva cu creionul niște granițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
iubire pentru haimanaua de treisprezece ani, pentru nepăsătorul de optsprezece și mai târziu pentru nefericitul semiconștient de douăzeci de ani, cu toate drumurile închise. Azi încă, două decenii de când m-am împotrivit cu încăpățânare să-i privesc chipul pentru totdeauna adormit, surâsul său rar și cu atât mai singular și prețios, mai stăruie să-mi ardă inima. Cuget iar la zilele copilăriei, când teama de el mă făcea să-l doresc plecat departe în lungă și nesfârșită călătorie. Mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
larg deschisă, veneau pe aripi de soare, sonate cântate pe un pian vechi de către tânărul locotenent, putătorul unui nume ilustru. Avea sânge albastru și mult talent camaradul acesta atât de drag mie, care desigur nu-și mai duce aminte de „adormitul” cu biblioteca în sacul de merinde. Căram pretutindeni, printre galeții sfărâmați, pe Wilde, gigantul reîntors din Reading la Paris să-și negocieze dantura pentru o coajă de pâine, pe care desigur nu a mai putut-o mesteca între gingiile stâlcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lui, scâncea că vrea să moară în timpul coitului. Atunci am auzit cum îi pârâie coastele și cum sărută țeasta rasă a marinarului cu brațe și cu umeri uriași. Herma, sora mea, se trezi pe la șapte dimineața, surâzând și pe jumătate adormită încă”, zise cu indiferență Nora. - „Unde e omul meu?” mă întrebă Herma, alintându-se. - „S-a dus”, răspunsei furioasă, că n-am fost lăsată să dorm. - „S-a dus?”, făcu Herma, speriată, încercând ca de obicei să-și pocnească degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
om din sală nu putea să prindă vreun cuvânt. Se vedea doar mișcarea buzelor sale, mâna cu care întorcea paginile manuscrisului și brațul stâng cu cotul rezemat de catedră și cu pumnul în care își sprijinea capul, un cap aproape adormit, ascuns pe jumătate sub borul pălăriei negre. Se credea, pesemne, singur și citea numai pentru el. ...Azi e mort. Sufletul său a rămas însă într-un capitol din cartea despre vin, ca o chiparoasă neagră, păstrată proaspătă și parfumată. Imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aer, înainte de a fi scoasă în curte, unde convoiul familiar nu a mai urmat-o de rușinea vecinilor. A doua zi, moșul Isidor, pe când juca domino la cafenea, a fost lovit de boala somnului. L-au dus acasă mut și adormit. După două săptămâni de la această întâmplare, el fu internat la balamuc. Cerea mereu struguri și scormonea cu degetele însângerate molozul de pe cărămizi. „Strugăr, - ați adus strugăr?” își cânta el pe nas singura lui întrebare, și nefericit, cerceta vizitatorii ce intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
case, pe partea cealaltă a fluviului! Acolo e o clădire scundă, cenușie și urâtă, În care stau opt mese Înclinate de alamă, toate la rând, ca paturile dintr-un internat școlar, iar Într-o zi ai să stai și tu, adormită, pe una dintre mesele astea - tu, Drilby, care nu vrei să asculți de Svengali și de aceea ai să-l pierzi!... Și o să ai mijlocul acoperit cu un șorțuleț de piele și un mic robinet de alamă la cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]