251,896 matches
-
mine dacă i-ați trântit ușa în nas acestei lumi- zice- eu vin să vă fac treburile murdare voi spăla smogul și mâzga din case din inimi voi cauteriza răni de topor de cuvinte de dragoste voi desfunda mințile voi aduce ninsoarea caustică să ascundă urâtul să-l ardă" apoi mi-a telefonat dintr-un bistrou de pe autostradă când luna se tăvălea în praful drumului cu bețivii și târfele excitată la culme da da îl voi aduna și acum ca de
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
se uită să te fotografieze cînd îi bagi ăleia mîna între buci. - O să găsesc eu una să se preteze la chestia asta? - Una!? Sute! Mii! Că doar o plătești. Sînt sute de fufe leșinate de foame, vrei să ți le aduc eu? Ia-o p-asta din ziar, că tocmai a părăsit-o fotbalistul ăla. - Mă vezi pe mine c-o amantă de fundaș...? - Mie mi-e indiferent. Să te vadă lumea, presa, asta contează. De cînd ești ministru, o dată nu
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
care să cutremure lumea, o poveste despre fraierii care începeau să îngenuncheze mai degrabă în fața pietroiului din răscruce decât în biserica lui Pantelimon. De Joimari se adunase atâta hârtie că s-ar fi putut scrie un roman. Mâni întreprinzătoare au adus cărămizi și apoi pietre și scânduri, sub care stăteau tescuite bilețelele locuitorilor din tot cartierul. Iar în Vinerea Patimilor au început să curgă și din alte zone. Căci vineri seara, când părintele cânta Prohodul, în intersecția monumentului, pe care acum
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
în albie îți spune "Ninucika, apa e totul". Tu știi, apa e mâna dreaptă, apa e oracolul, apa e rugăciunea de seară pe care o învățăm de mici, de mici ne învață preoții cu odăjdiile ude. Îmbrățișând milesianul îi spui: "Adu-mi biberonul cu lapte pentru copil și nu mai sta cu picioarele goale pe ciment!" Ninucika, tu îi pui ciorapi de lână, cimentul e rece, el te îmbracă în cămașa de noapte, îți pune șalul pe umeri și nemurirea în
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
se absoarbă repede. Câinii beți de vâsc Câinii mei. Copite nepotcovite în fugile lui decembrie. Părinții mei au cântat despre vâsc. O să-i găsesc mormântul după crucile proaspete. Câinele alb adulmecă mâinile tatălui nostru pe numele ei. Părinții mei au adus în casă un vâsc. E un dud imens în sus. E intuiția celor rechemați, în sus. În procesiunea vulpilor, cizmele rămân în urmă. Părinții mei au mâncat din vâsc. Sunt urme pentru câinii care duc spre casă. Mai sunt urme
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
pură baltă De pe-un peron cu semafor, cișmeaua, Mama-n capot, ascunsă de perdeaua De la etaj, pîndind, în coate, trenul, Fără chiloții roz, fără sutienul Ce-mi fascinau copilăria dulce În dup-amiezele eterne și năuce? Ce-mi va aduce Moș Crăciun, ce-mi va aduce???
Ce-o să-mi aducă oare Moș Crăciun? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7754_a_9079]
-
cu semafor, cișmeaua, Mama-n capot, ascunsă de perdeaua De la etaj, pîndind, în coate, trenul, Fără chiloții roz, fără sutienul Ce-mi fascinau copilăria dulce În dup-amiezele eterne și năuce? Ce-mi va aduce Moș Crăciun, ce-mi va aduce???
Ce-o să-mi aducă oare Moș Crăciun? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7754_a_9079]
-
La ce-a mai rămas din cuget Ni-i urechea tot mai surdă. Unde să găsești glagorie Într-o lume fără glavă, Și să-i dai un dram de glorie Celui de-i poți spune "Avvă"? Cadra, mai sub ochi adu-o Și te uită cum, pe pietre, Suie gînditorul duo: Domnul Noica are ghetre? Liiceanu poartă ginși Albi... Cît o fi ceasul, oare? Cel din stînga, cu alți inși, A zăcut în închisoare. Unii-i strigă Wozu Denker, Alții, nu
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
-ți măsori fericirea în cuvinte străine. Să înveți vicleșugul de-a rosti cu glas tare doar mulțumirea știută din rugă. Doar dorul de casă să-l traduci în tăcere și să-l încui în propria limbă, ca pe-un sipet adus de departe scrijelit fără știre de un scris de copil. 2. Cine face totdeauna dreptate și cuminecă somnul celor duși dintre noi? Cine alege care gesturi din urmă se vor cerne în firea copiilor noștri, care gânduri vor trece în
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
lumea petrecîndu-se fără de mine și totuși în mine n-a fost și nu există început doar răsfrîngerea unui alean într-un golde vale: atunci, cînd umbrele tot mai lungi înlesnesc o altă vedere rotunjind în auz înserarea rămîne doar ce aduce vîntul dinspre cîmpie în răsucirea adierii ochii tăi în sclipirea depărtată a apelor * adevăratul poet, un echilibrist pe un fir de lumină, suspendat între cer și pămînt: deasupra, Abisul dedesubt Valea cale de întoarcere, nu există. nici început, nici capăt
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
dea jos pantalonii inutil. Trupul nu spune chiar totul. Nu e puțin lucru să te simți bine oriunde pe lumea asta și în propriul tău trup. La Buenos Aires o cunoșteau toți, și mama ei trăia doar cu gîndul s-o aducă pe Kiki acasă. Ofta din greu după ea. Sigur că-i ducea dorul, Dona Carmen Ruiz Onetti. Kiki, iubito, de ce nu vii acasă ? Dar Kiki se obișnuise să trăiască la Paris. De ce să plec din Paris, mamă? Ce să fac
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
de bani și relații, o păstrează ca pe o camee la care nu are voie să privească și să o admire decît el. Să mori de rîs, nici la Buenos Airea nu am pomenit asemenea accese de gelozie. Cu toate că îmi aduc bine aminte ce figuri făcea Don Fernando cînd schimbai și tu bezele și îi făceai ochi dulci lui Dr. Allende. Franța e Franța, și Parisul, Paris, nu am ce face. Poate într-o bună zi să te iau pe aici
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
surîs elegant și eu ca o adevărată doamnă din Buenos Aires, cu spatele drept și capul dat trufaș pe spate, așa cum stă bine unei femei frumoase și tinere să fie și puțin arogantă. Aste e părerea lui Romero, dar mi-a adus mai multe necazuri decît bucurii. Nu au intrat zilele în sac, mi-am zis.Urma să cinăm la restaurantul de la "Hotel Hermitage", unde albanezul rezervase o masă pentru toți trei. "De fiecare dată cînd vin la Paris sau în Franța
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
pământ. Ochii corbului se făceau tot mai mari, tot mai mari și deodată mi-am amintit... * ...într-o vară, cu mulți ani în urmă, eram copil, stăteam pe malul râului umflat de o ploaie torențială și priveam apa învolburată care aducea cu ea cotețe cu găini, porci, ba chiar și mobilier prădat de prin colnițele oamenilor. Deasupra capului meu se învârtea agitat un stol de corbi. Aveau cuiburile aproape de pădure, într-un fag înalt. De câteva ori am tot încercat să
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
Emil Brumaru E îngerul de marți care-mi aduce Copilăria ca pe-o turtă dulce, Ca pe-un susan și ca pe o halviță. E îngerul de marți, printre șuvițe De păr cîrlionțat, suflate-n vînt, Ale iubitelor cu trupul sfînt, Ce-au locuit cîndva și pe pămînt Și-
E îngerul de marți care-mi aduce... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7951_a_9276]
-
de mă sting în el și nu-mi pot crede trupul greu lăsat inert de tot și cu gîndul dus prin altă lume lenevind și-acolo - nu mai pot nici din gură să mai spun vreo vorbă apă să-mi aducă-ntr-un pahar cineva ce umblă prin odaie ca o umbră fără de habar fie treacă de la mine setea foamea ducă-se în lume unde vor numai să mă lase să mai dorm cînd trezit în somn iar să cobor înc
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
ridici praful ascunzi focul peșterii/ unde se acoperă cu aripi unii și alții/ pentru rugăciune din buzunarele Orfanului curg apele ostenite de culoare ruginie însîngerate tu/ strîngătorule de vieți ale Tigrului ai umplut țarinile/ ai înmulțit întrebările fîntînile risipesc seceta/ aduc groaza prin ferestrele reci ale Lunii ce-și spală fața/ aici/ în plină amiază pînă zeul își ia armura/ mînă quadriga stelară cu o lungime de cunoaștere tu/ care însămînțezi viitorul Tigrului/ numeri oasele lasă grîul să-și numere fulgii
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
de la noi. O ființă generoasă, prietenă și soră, greu de egalat. Ea este sigur, În Rai, acum. DAR de Beatrice Silvia Sorescu Noru-acela brun și rău S-a oprit În dreptul meu Și mi-a spus, În gura mare, Că n-aduce supărare. O să vină-n curtea mea Să-mi aducă altceva ! Poate un strop de alinare De la sora mea mai mare, Care e acolo, sus, Lângă El, Domnul Iisus. Îl primesc, că nu e rău, E dar de la Dumnezeu ! Aprilie, 2011
Adio, sora mea scumpă!. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Julia Deaconu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1540]
-
de egalat. Ea este sigur, În Rai, acum. DAR de Beatrice Silvia Sorescu Noru-acela brun și rău S-a oprit În dreptul meu Și mi-a spus, În gura mare, Că n-aduce supărare. O să vină-n curtea mea Să-mi aducă altceva ! Poate un strop de alinare De la sora mea mai mare, Care e acolo, sus, Lângă El, Domnul Iisus. Îl primesc, că nu e rău, E dar de la Dumnezeu ! Aprilie, 2011
Adio, sora mea scumpă!. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Julia Deaconu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1540]
-
miezul alveolat și... Și iată că Memoria, această Mumă a pădurii neuronilor, simți o perversă plăcere să-i pună piedici, să-i încurce cărările, să-l rătăcească. Să-l abată de la gândurile frumoase, de la sfântul gust al pâinii. Să-i aducă aminte că, în adolescența lui utecistă, i s-a spus că el, imberbul comunist, e "frământat din alt aluat"... Și, din păcate, a crezut.
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
pe care n-o s-o taie nici o coasă, nici un hrisov și nici o vamă, Atotușor, când Dumnezeu îl cheamă. Fericiți Cum a putut să schimbe aceste fiare în miei și aceste lăcuste înfometate să le întoarcă din pustiire? cum mi-a adus mie scrânciob și rândunici și puii de bibilică uscați în chimire? Pepenii cu miezul și cocoșul roșu împușcați de semințele de tăciune, râul ca o armură de Crăciun, stratul cu măciulii de mac, decapitate anume pentru un ospăț pe frunziș
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
se micșorase, nopțile păreau tot mai lungi, bântuite de spirite, noaptea îi era frică, noaptea tânjea după amantul arab, plecat cu afaceri, dar care își lăsase în casă mirosurile, angajații și rudele, care n-o întrebau niciodată nimic. Hafa îi aducea sucul de portocale și se retrăgea tropăind cu spatele către ușă, în timp ce ochii lui de cărbune îi fixau sfârcurile, sub bluză. Raouf curăța grădina, iar la prânz devenea ospătar pentru mâncarea pe care o găteau femeile toată dimineața, în bucătăria
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
lui: "Leî, leî...", lăsân-du-l să creadă că mușcătura nu era mare lucru. "Mulțumesc" și "nu" erau singurele cuvinte pe care le învățase și care îi foloseau aproape tot timpul. Când Zaouf, doica octogenară a amantului ei, intra dimineața să-i aducă prosoape, ea se trăgea înapoi, sub cearșafuri, murmurând acest nu răstit, până când îi schimbau șalurile de cânepă cu prosoape adevărate. Când pleca cu Zaouf în souk, femeile berbere care stăteau pe pământ, lângă dunele de curmale, aproape îi puneau piedică
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
Emil Brumaru Îngerul de miercuri e un înger Ce mă așteaptă să-i aduc moi plîngeri Că mi-a lovit privirea cu răsfrîngeri Si nu mai văd decît femei frumoase Împleticite-n plete și-n mătase De rochii grele, deodată scoase; Dar cînd le-ating cu degetul dispar, Sau se prefac în stane de
îngerul de miercuri... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7908_a_9233]
-
anii cei mai crunți ai dictaturii ceaușiste, dar și ai alegerii apelor de uscat, în sensul rezistenței sau defecțiunii caracterelor intelighenției noastre. Ca să revenim totuși la întrebarea pe care singuri ne-am pus-o, răspundem ajutați de citatul din Cioran adus în cauză de Virgil Podoabă: "Les seuls événements notables d'une vie sont les ruptures". Teritorii ar reprezenta în opinia distinsului critic o astfel de ruptură producătoare de evenimente notabile. De ce ultimul latin? Datorită stilului tacitian al prozatorului Mircea Zaciu
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]