7,379 matches
-
ne îndreptăm către un jeep ce ne aștepta. Un gând nebun îmi trecu prin minte: mă conduc la aeroport, unde desigur mă aștepta avionul meu, eram, deci, liber. Inima-mi aproape nu mai are loc în piept. Odată ajuns la aerodrom, voi căuta să intru în legătură cu Alice Văitoianu. Căci nu mai știam nici în ce zi sunt. Ce importanță? Totul se va lămuri, și o să le aduc la cunoștință adevărul, neînțelegerea, abuzul total nejustificat, ofensa ce mi s-a adus. În
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
veți îndrepta către ei și veți fi condus unde s-a decis. Și acest locotenent îmi vorbea în franceză, la fel de stricat ca și celălalt. Imediat am răspuns: "Dar de ce atâtea complicații, când este așa de simplu să mă conduceți la aerodromul Schwechat, unde îmi iau avionul și plec imediat acasă." Am remarcat un zâmbet ironic pe figura lui și-mi răspunse sec: "Aceasta e decizia comandamentului. De altfel, nu puteți pleca cu avionul pentru că imediat sovieticii vă vor intercepta și în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
vreo două săptămâni. Între timp, oamenii să-și găsească posibilitatea să-și vândă căruțele și caii, pentru a fi gata de îmbarcare. Mi-am dat seama că e inutil să-i întreb ce se întâmplă cu avionul meu rămas pe aerodromul Schwechat. Desigur, nu știau nimic, fiind niște simpli executanți, care primiseră dispoziții precise în ce ne privește. Ceea ce mi se întâmpla, de aproape trei luni, de când plecasem din țară plin de entuziasm, pentru o misiune umanitară era atât de neînțeles
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
depins de mine. Și apoi aș considera ca o ingratitudine să nu mărturisesc că în toți acești ani am avut și câteva mari satisfacții, bucurii și chiar momente de fericire. Deci după aproape trei luni de când începuse epopeea mea pe aerodromul Schwechat, lângă Viena, mă aflam în Austria, Carintia, Weissenstein, aproape de granița cu Italia, pe o culme de munte, într-un fel de adunătură de bordeie, care nu se putea numi lagăr, și unde, în sfârșit, aveam un rol, chiar o
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
comandat Jagdgeschwader 27 Afrika (10 iunie 1942-22 aprilie 1943), apoi Jagdabschnittsführer Rumänien (februarie 1944-august 1944), și Jagdfliegerf(hrer Oberitalien (decembrie 1944-ianuarie 1945) (n. trad.). 6 De la 23 aug. 1944, Dan Vizanty a comandat unitățile grupurilor aviației de vânătoare adunate pe aerodromurile din București și și-a asumat răspunderea unor misiuni importante, timp de 10 zile, până la reluarea legăturilor cu comandamentele superioare și reorganizarea aviației (n.trad.). 7 La Foggia, în Italia, se afla comandamentul militar al Aliaților (al cărui comandant suprem
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
al Aerului este preluat de către generalul de aviație Gh. Jienescu. România aderă la Pactul Tripartit, și în iunie 1941 intră în război contra URSS pentru recuperarea provinciilor pierdute cu un an în urmă. Escadrila Albă se mută mai întâi pe aerodromul de la Focșani, apoi pe cel de la Tecuci, și mai târziu pe aerodromul de la Tighina, până la căderea Odessei (octombrie 1941). Micile avioane sanitare preluau răniți din anumite puncte din spatele frontului și îi transportau, pe cei grav răniți, direct la București4A. Primele
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
la Pactul Tripartit, și în iunie 1941 intră în război contra URSS pentru recuperarea provinciilor pierdute cu un an în urmă. Escadrila Albă se mută mai întâi pe aerodromul de la Focșani, apoi pe cel de la Tecuci, și mai târziu pe aerodromul de la Tighina, până la căderea Odessei (octombrie 1941). Micile avioane sanitare preluau răniți din anumite puncte din spatele frontului și îi transportau, pe cei grav răniți, direct la București4A. Primele imagini macabre adevărata față a războiului apar în campania Odessei; Mariana Drăgescu
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
anticar, alte cadavre, proaspete, aruncate claie peste grămadă. O imagine sinistră care îi persistă Marianei în memorie, de peste 60 de ani. În august 1942, Escadrila Sanitară numită acum Escadrila 108 Transport Ușor este deplasată în sectorul Stalingrad, mai întâi pe aerodromul de la Kotelnikovo, apoi pe cel de la Plodovitoje. În această campanie, escadrila primește noi aviatoare: Victoria Pokol, Maria Nicolae și celebra Smaranda Brăescu. Aceasta din urmă avea să facă și zboruri din proprie inițiativă ca pasageră la bordul unor avioane de
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
apropiere, și care insistă ca Mariana să rămână acolo până a doua zi, evitând pericolul unui zbor de noapte. Cum, însă, reușise să repare motorul, ea s-a hotărât până la urmă să decoleze, împreună cu cei doi răniți. Era așteptată pe aerodrom. În această campanie, aviatoarele Escadrilei Sanitare au avut parte de cele mai variate întâmplări, de la moartea răniților pe care-i transportau, până la refuzul hazliu al unora de a se lăsa pe mâna tinerelor femei. O dată, Nadia Russo trebuia să ducă
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Crimeea, a fost maiorul de cavalerie Ioan Tobă7, cunoscut mai mult ca "Tobă Hatmanul", comandant al Escadronului 4 Vânători Călări (vânători de partizani). Acesta acționa împotriva partizanilor sovietici din Crimeea. Într-o duminică, Mariana Drăgescu se pomenește cu el la aerodrom, sosit într-o mașină militară, de teren. Hatmanul îi lansează, ei și Stelei Huțan, o invitație neobișnuită: să meargă în ziua aceea cu el și să viziteze baza vânătorilor de partizani. Personajul era îmbrăcat cât se poate de original, cu
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Tronul / Vom despica mări și zări / Căci noi suntem Escadronul / Patru, Vânători Călări. Să trăiască escadronul / Care-a dat atâți eroi / Să trăiască și Hatmanul / Cel mai mândru dintre noi". În cele din urmă, cele două aviatoare se întorc la aerodrom. "Comandantul spune Mariana zâmbind n-a aflat nici până în ziua de azi!". Următoarea întâlnire cu Hatmanul Tobă avea să se petreacă în cu totul alt decor: pe strada Gheorghe Manu din București. Ofițerul era îmbrăcat civil, cu un loden de
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
arma și l-au bruscat chiar pe comandant. A fost o scenă îngrozitoare, pe frontul de Vest, în Slovacia. Am avut chiar eu o întâmplare cu ei, tot în Cehoslovacia. Din cauza unei pene de motor, am aterizat forțat pe un aerodrom sovietic. Nu puteai să aterizezi la ei, decât dacă te chemau sau dacă era ceva urgent și anunțai dinainte ora și minutul când te duci pe terenul lor. Am stat cât timp mecanicul a pus la punct motorul. Nu era
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
un telefon, era cam încurcat, dădea telefoane și întreba ce să facă cu noi, cât să ne mai țină. Au vrut de fapt să ne pedepsească pe urmă am aflat pentru că nu anunțasem exact momentul când aveam să aterizăm pe aerodromul lor. Asta a fost, a trebuit să fim pedepsiți!". Mariana Drăgescu este prima româncă ajunsă la Viena în 1945, la scurt timp după ocuparea ei de către sovietici. Tabloul care i s-a înfățișat atunci era dramatic: "Cea mai lungă stradă
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Când s-a întors de pe front, Nadia l-a adus cu ea la București, în apartamentul său din Piața Romană, unde cățelul obișnuia să iasă pe terasă și să latre la avioanele care treceau pe cer! Își păstrase obiceiurile de pe aerodrom... Apartamentul Nadiei Russo a fost scena unor întâlniri secrete, imediat după război, între personaje importante, ceea ce îi va aduce proprietarei, în cele din urmă, ani grei de închisoare sub regimul comunist. S-a întâmplat că a venit în vizită la
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Revăd Prutul și inima îmi bate puternic. <...> apoi agentului sanitar ce mă însoțea, în prada unei bucurii <...>. Suntem iarăși în țara noastră. Revăd Hâncești ars. Razmotez șoselele și salut trupele ce înaintează spre Chișinău; sbor deasupra ruinelor, mă îndrept spre aerodrom și aterizez ferind două bombe neexplodate încă. Cu câteva minute înainte aterizase un avion Lares ce aruncase manifeste, pilotat de Max Manolescu. Primul și al doilea avion pe aeroportul Chișinău ce se întâlneau! Ne îmbrățișem <sic> cu emoție. Max mă
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
mă gândeam, eram nedumerită de ce se plimbă în zona noastră atât de jos. Ce este cu vânătoarea sau cu antiaeriana de nu-l semnalează? Sau poate am ajuns eu la bolșevici? Dar iată Bălți! O grămadă de ruine. Sunt deasupra aerodromului plin cu avioane germane. Observ o mulțime de găuri de bombe și un trimotor incendiat. Aterizez; în timp ce rulam întorc capul la stânga și, culmea obrăzniciei, Rata ateriza exact în coada mea. Întreb ofițerii germani despre existența lui Rata. Îmi spun că
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Jienescu, după câte știu, înainte de a face școala de pilotaj fusese învățător. Păstrase ceva din asta, era mai degrabă cazon, genul de plutonier major... Nu avea suflet de aviator". * Nadia participă, în continuare, la campania Odessei, până în noiembrie, zburând de pe aerodromul Tighina până aproape de linia frontului, la punctele de unde prelua răniții pentru a-i transporta înapoi la spitalele militare de la Tighina sau direct la București6A. Din august până în octombrie 1942, tânăra aviatoare va lua parte la campania Stalingradului, în cadrul Escadrilei Sanitare
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
răniții pentru a-i transporta înapoi la spitalele militare de la Tighina sau direct la București6A. Din august până în octombrie 1942, tânăra aviatoare va lua parte la campania Stalingradului, în cadrul Escadrilei Sanitare, denumită acum Escadrila 108 Transport Ușor. Avioanele acționau de pe aerodromul de la Kotelnikovo, la 60 km de Stalingrad. Din cauza condițiilor deosebit de grele în care locuia, Nadia s-a îmbolnăvit și a plecat la un moment dat la spitalul de la Nicolaev. Revenită în zona frontului, se mută cu întreaga escadrilă la Plodovitoje
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Kotelnikovo, la 60 km de Stalingrad. Din cauza condițiilor deosebit de grele în care locuia, Nadia s-a îmbolnăvit și a plecat la un moment dat la spitalul de la Nicolaev. Revenită în zona frontului, se mută cu întreaga escadrilă la Plodovitoje, unde aerodromul este sistematic vizat de sovietici. Astfel, în noaptea de 3 octombrie avioanele sovietice mitraliază la sol terenul de zbor, iar pe 6 octombrie bombardierele inamice aruncă douăsprezece bombe. Trei zile mai târziu, generalul Jienescu vizitează aerodromul și le cere aviatoarelor
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
escadrilă la Plodovitoje, unde aerodromul este sistematic vizat de sovietici. Astfel, în noaptea de 3 octombrie avioanele sovietice mitraliază la sol terenul de zbor, iar pe 6 octombrie bombardierele inamice aruncă douăsprezece bombe. Trei zile mai târziu, generalul Jienescu vizitează aerodromul și le cere aviatoarelor să execute și zboruri pentru transportul corespondenței la Rostov, Tacinskaja, Bucovskaja, Proletarskaja. Nesfârșitele întinderi prafuite, purtând amprenta dezolantului pustiu asiatic, înconjurau micul aerodrom de la Plodovitoje. "La câțiva kilometri de Plodovitoje își amintește Mariana Drăgescu era un
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
octombrie bombardierele inamice aruncă douăsprezece bombe. Trei zile mai târziu, generalul Jienescu vizitează aerodromul și le cere aviatoarelor să execute și zboruri pentru transportul corespondenței la Rostov, Tacinskaja, Bucovskaja, Proletarskaja. Nesfârșitele întinderi prafuite, purtând amprenta dezolantului pustiu asiatic, înconjurau micul aerodrom de la Plodovitoje. "La câțiva kilometri de Plodovitoje își amintește Mariana Drăgescu era un sat locuit de calmuci, o rasă mongolă, blânzi și prietenoși; nu cunoșteau limba rusă. Trăiau foarte primitiv; se hrăneau cu lapte de iapă, și creșteau câteva capre
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
23 august 1944 acest lucru a devenit imposibil. Câteva fragmente au fost publicate în revista "România aeriană" (an XVII, nr. 1 / ianuarie 1943, pp 5 6). Restul se pare că s-a pierdut... * Războiul se încheiase. În august 1945, pe aerodromul de la Clinceni au avut loc repetițiile pentru marele meeting aviatic proiectat să aibă loc pe 23 septembrie în același an, în onoarea Regelui Mihai și a victoriei contra Germaniei. O fotografie le înfățișează pe câteva dintre membrele Escadrilei Albe (Mariana
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Sosirea trenurilor în gara Tighina este evenimentul stagiunii. 10 Sept. <1941>. Escadrila Albă e silită de împrejurări să îmbrace culoarea verde-cenușie. Inamicul devine îndrăzneț. Într-o incursiune nocturnă ajunge la terenul de bază al escadrilei, lansând bombe <...>. Nu au atins aerodromul plin de avioane, nici gara, ci satul învecinat, făcând câteva victime nevinovate. 18 Sept. <1941>. Escadrila Sanitară <scris inițial: " Escadrila Albă ", apoi modificat> primește vizita unui avion trimotor italian pilotat de prințul Ruspoli din Ministerul Propagandei italian, venit în mod
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
aclamă trupele noastre pe marile bulevarde și salută avioanele noastre care trec la 10 m<etri> peste case. În port zăresc 4 nave de război înecate, iar pe cheiuri, mormane de mașini, rezultatul bombardamentului în picaj al IAR 80. Câteva aerodroame cu avioane false și adevărate incendiate și pământul răscolit de bombe. Trecem pe litoral și admirăm <greu descifrabil> și alte câteva drăguțe localități balneare, apoi ne reîntoarcem pe la Dalnik. Aici, pământul este negru de găuri de obuze. Nu există metru
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
bucură toți că-și vor revedea casa și pe cei dragi, dar se și îngrozesc de viața monotonă și banală ce va urma de aci înainte. Le va lipsi jocul cu moartea! 3 Nov. <1941>. Am rămas singure, pe un aerodrom pustiu în care înotăm în noroiu până la genunchi. 6 Noembrie <1941>. Ordinul de întoarcere a escadrilei noastre a sosit. E ultima escadrilă ce părăsește baza sa de pe front. Către prânz cerul se limpezește. Ne luăm sborul <deasupra, scris: "drumul"> către
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]