65,754 matches
-
viață, căci: cine știe carte, are patru ochi și tot acel care are carte are și parte. Când citesc o carte, un sentiment de dragoste se naște în inima mea. Cartea cea dragă îmi trezește sentimente de veselie și de afecțiune pentru ea și pentru cei care scriu, cărora le mulțumesc din suflet pentru toate plăcerile oferite. Alina-Georgiana Dumitriu, clasa a IV-a C Prietena mea, cartea Ce poate fi mai frumos decât cartea? Nimic. Este o plăcere să citești o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
gingaș și duios, plin de puritate și sensibilitate, mama este pieptul pe care îți sprijini capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care stă de veghe pentru tine. Ea este consolarea la tristețe, speranța la deznădejde, forța la neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul Mama, evocă ființa iubită ce se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței? Vis tainic de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
toate aceste schimbări în bine, au avut loc însă și multe schimbări neplăcute. Cele mai multe dintre ele au avut loc în cadrul familiei. De fapt, acum nu mai poate fi vorba despre o familie, între membrii căreia să existe sentimente de dragoste, afecțiune și respect. Părinții nu-și mai iubesc copiii și îi lasă în voia sorții. Pământul este mult mai frumos, dar lumea a devenit îngrozitoare și viața nu mai are nici un sens. Puțin speriată, l-am întrebat atunci pe spiriduș de ce
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
culinar” la care el visa un an: un viol deghizat În fapt pe care Marta Îl suporta Într-o muțenie absentă, În timp ce laudele lui Coriolan la adresa calităților ei de gospodină nu mai conteneau. Excesive, compensau În parte lipsa lui de afecțiune și, de la o vreme, și alte lipsuri. Seara se arăta calmă, cina bogată și rezerva de „Triferment” liniștitoare. Domnul Moduna culese o măslină de pe salata de boeuf cu speranța că doamna Moduna va Înțelege semnalul și se va așeza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
neașteptată de a o atrage pe Iolanda Într-o aventură pe care firea ei curioasă nu o va putea respinge. Cu atât mai mult cu cât era vorba de a face un serviciu doamnei Ster pentru care Iolanda avea o afecțiune specială. Ar fi putut trece la treabă chiar de a doua zi, dacă n-ar fi fost Revelionul. Revelionul? Care Revelion? El nu avea nici un Revelion. Decât dacă... Decât dacă... Ia stai. Într-un colț al bucătăriei era un sul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Spune-mi de cine ești iubit, ca să Îți spun cine ești! Își iubea părinții și era iubit de ei, dar aici nu era vorba de o alegere. În plus, certificatul său de naștere era ca un contract: obliga părțile la afecțiune. Își iubea orașul, dar acest lucru nu interesează pe nimeni, iar orașul avea atâția fii și fiice, Încât se Îndoia că ar mai avea sentimente și pentru el. De țară, ce să mai vorbim? Ar fi chiar indecent. În RIS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În caz că treci prin Paris, fais-moi signe, mai scria În Încheiere. Urma un număr de telefon cu multe cifre. Și cam atât. Îi promise În gând o vizită, când va sosi momentul. O invitație rece, mai degrabă politicoasă, fără urmă de afecțiune, sau cu o afecțiune diluată pe distanța celor două mii de kilometri care Îi despărțeau și pe care i-ar fi străbătut mai ușor decât cei câțiva metri de iarbă care se Întindeau acum Între ei Într-o tăcere Încordată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fais-moi signe, mai scria În Încheiere. Urma un număr de telefon cu multe cifre. Și cam atât. Îi promise În gând o vizită, când va sosi momentul. O invitație rece, mai degrabă politicoasă, fără urmă de afecțiune, sau cu o afecțiune diluată pe distanța celor două mii de kilometri care Îi despărțeau și pe care i-ar fi străbătut mai ușor decât cei câțiva metri de iarbă care se Întindeau acum Între ei Într-o tăcere Încordată care făcea parcă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu nimic. Știu că în momentul ăsta lucrurile par să stea cu totul altfel, Eric, dar trebuie să te gândești neîncetat că nici una din amintirile tale nu e pierdută cu adevărat. Oricare ar fi ciudățeniile cazului tău, suferi de o afecțiune psihologică pură. E un fel de suprimare a memoriei. Nu e vorba de traume adevărate. Totul se află încă în capul tău, undeva, și, într-un fel sau altul, amintirile vor începe să revină de acolo de unde le-ai ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Frigiderul era bine aprovizionat cu toate cele necesare unui englez sadea. Am aprins grătarul, am găsit câteva farfurii, am descoperit sertarul cu tacâmuri din a treia încercare. Apoi m-a izbit ca un gol mic în stomac: Sufăr de-o afecțiune. De-o tulburare. Ce mai însemna și asta? Randle spusese că nu trebuia să port grija zilei de mâine și că aveam un cont bancar „destul de gras“. Dădusem peste ceea ce probabil era codul meu PIN, scris pe-o foicică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Sanderson de-a face asta, m-am hotărât să revin la normal. Aveam să-i găsesc agenda cu adrese și să iau legătura cu mama sau cu tata sau cu oricine trecea drept important în viața mea. Sufăr de-o afecțiune. Am scos două felii de șuncă și le-am aruncat pe barele cromate ale grătarului, repetând lucrul ăsta de câteva ori în gând și încercând să-l asimilez. Sufăr de-o afecțiune. Am o tulburare psihologică. Era o chestie mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
drept important în viața mea. Sufăr de-o afecțiune. Am scos două felii de șuncă și le-am aruncat pe barele cromate ale grătarului, repetând lucrul ăsta de câteva ori în gând și încercând să-l asimilez. Sufăr de-o afecțiune. Am o tulburare psihologică. Era o chestie mult prea importantă, prea covârșitoare pentru ca o persoană singură aflată într-o casă pustie și necunoscută să-i poată face față. Aveam să găsesc o agendă cu adrese, numere de contact. Până la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
moment. Lucrul ăsta mi se părea esențial pentru situația prezentă, de-a dreptul crucial. Aveam să urmez partea importantă a indicațiilor doctoriței fără să-i dau însă scrisorile. Știam că scrisorile ar putea-o ajuta pe Randle să-mi trateze afecțiunea, dar. Dar dar dar. Cum să explic asta? Era pur și simplu prea repede - nu mă aflam pe lume de destul timp ca să mă simt în largul meu cu atâta încredere oarbă câtă aveam în diagnosticul stabilit de ea. Scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apropiații nici chiar după ce starea lui începuse să se agraveze, păstrându-și convingerea că, dacă era să înfrunte vreodată întâmplarea din Grecia, trebuia să facă tabula rasa. Aveam impresia că asta o uimise pe Randle. Mai vorbi o vreme despre afecțiuni rare și despre fuga disociativă, spunând că hotărârea lui Eric de-a rupe toate legăturile cu vechea sa viață fusese o foarte interesantă prevestire. Am întrebat-o dacă nu crezuse de cuviință că familia trebuia contactată atunci când starea lui Eric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
numere de contact și că tot ce aveam de făcut era să forțez intrarea și s-o iau. Dar pe de altă parte, poate că nu era bine să deschid acea ușă. Poate că acolo era încuiat și ceea ce declanșase afecțiunea mea. Ce s-ar întâmpla dacă, data viitoare când m-aș trezi pe podea, nu mi-aș aminti cum să vorbesc, sau cum să merg? Sau cum să respir? Poate că în plicul nedeschis pe care scria RYAN MITCHELL, trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
iluzie creată de mintea în descompunere a primului Eric. Linia dintre vânătoarea de fantome și lupta cu morile de vânt era atât de subțire și neclară, încât aproape că nici nu era o linie. Poate că era într-adevăr o afecțiune. Poate că sufeream de fuga descrisă de Randle și trebuia să mă întorc din drum, să merg acasă și să-i mărturisesc totul ei sau unui doctor adevărat dintr-un spital, care să pună în sfârșit ordine în toată tărășenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
manifestă toate semnele grăitoare ale unor repetate răni provocate de un ludovician, puteți găsi rechinul. — Așa m-ați găsit și pe mine? — Angajatorul meu e foarte atent la tot ce mișcă. Doctorul dumneavoastră se gândește să scrie un studiu despre „afecțiunea“ de care suferiți. I-a arătat unui coleg câteva ciorne. Randle. N-am spus nimic. Nimeni își împinse ochelarii în sus pe nas. Studiul ludovicienilor mai prezintă o problemă. Chiar dacă reușiți să găsiți un adult de-o dimensiune respectabilă, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
profesor a susținut din nou că acțiunile sale au fost întotdeauna „întru totul cuvenite“. În lumina morții lui Sanderson, se așteaptă ca poliția să-i solicite lui Randle un nou interogatoriu. Se crede că domnul Sanderson a suferit de-o afecțiune mentală rară, cunoscută sub numele de fugă psihotropă. Fuga psihotropă se spune că deformează, încurcă, elimină și remodelează amintirile și faptele în mintea suferindului. „E greu de imaginat prin ce-a putut trece“, a declarat psihologul poliției, doctorul Ryan Mitchell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ceasul rău. Pamfletarul a fost amuțit. Și-i mai transmisese lui A. Toma că volumul (în piele de căprioară, pe hîrtie cretată) îi pare o batistă cu muci uscați. "Coane Victorache, rîdea Iordan de tata se ironizau civilizat, cordial, cu afecțiune; mi-e dor de felul cum se tachinau, de ironia blîndă a tatei; Iordan era mai tranșant, avea replica mai tăioasă coane Victorache, mata ai fost la tinerețe sensibilizat de Weltschmerz. Le-ai plîns de milă vitelor de povară". "Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vorbit despre asta, cu lupul de pază lîngă noi, cu ochii pe noi, cum stă și-acuma. Tano intră imediat în relații de complicitate cu musafirii. Ca musafir, e nesociabil, arțăgos și ostil. Mă simte un fel de prizonieră a afecțiunii lui Rusalin? Cînd am ajuns la Dorobanț, în urmă cu trei săptămîni, lada de gunoi de lîngă gard era plină cu pensoane, cu spatule, cu schițe rupte, cu tuburi de vopsele neîncepute. Rusalin ne-a întîmpinat cu un bandaj pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
reapărut deloc". Supraveghetorii erau răi, nervoși, dar hainele erau schimbate o dată pe lună. Avea și caiete pentru școală. Luase sub ocrotire o fetiță și mai necăjită decît ea. Fără mîini, i le mîncase porcul. "N-am avut nici rîie, nici afecțiune!" Și aripioarele delicate ale năsucului i-au tremurat. Lui Rusalin Pop, venit la orfelinat de Crăciunul lui '88, i-a spus tată. "Era un truc. Alegeam pe cîte cineva dintre vizitatori și mă prefăceam că-l recunosc, că-i părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bun, ca Șloim de pe strada Lăpușneanu, care-mi întorcea paltoanele și să mă dau la întors? Cum să fi stopat tăieturile de buzunare, de butoniere, cusăturile ajustate din foarfece? Te-ai mulțumi cu o ruptură de cord prost cîrpită? Cu afecțiune în loc de pasiune? Tare-aș fi vrut să concurez cu viii, nu cu morții. Cristoase, cîte decenii a rezistat înverșunarea asta erotică a lui? Trebuiau mai puține cuvinte. Rusalin, distantul, reticentul, taciturnul, vorbea cînd avea ceva de spus. Sau, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
etern mică, sub oblăduirea bunicii și, eventual, a îngerului ei.) Cu toate că incanta rugăciunea cu regularitate, fără prea mare convingere, Pulcheria, în modestia ei, nu cerea niciodată nimic. Totuși, într-o zi, când era foarte supărată de duritatea și lipsa de afecțiune a mamei, ce o disprețuia pentru slăbiciunea și nehotărârea ei, i-a cerut totuși îngerului un frate mai mare sau un prieten, care s-o protejeze, să-i poarte de-a pururi de grijă și s-o iubească. Și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lui puternică și atletică și, mai ales, felul lui atent și prevenitor cu care i se adresa au convins-o în scurt timp să proiecteze în el pe fratele protector și să compenseze tot prin el apropierea și lipsa de afecțiune a mamei. Pentru că Maurizio a îndrăgit-o pe loc pe Pulcheria, din prima zi când a văzut-o evoluând grațios la bârnă. Și ar fi făcut pentru ea aproape orice i-ar fi cerut, în măsura în care aceasta nu i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
uitat în lume din specia sa. El a trăit într-o perfectă solitudine, supraviețuind printr-un miracol, departe de orice exemplar asemănător lui, până la vârsta de șaizeci de ani, când a fost descoperit de oameni. Acum este înconjurat cu multă afecțiune de două femele, foarte apropiate de specia sa, pe care el continuă să le ignore. Pesemne el se știe unicul supraviețuitor al speciei sale și ar vrea să rămână și ultimul. Pe parcursul celor cinzeci de ani, pe care "Lonely George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]