7,838 matches
-
ierarhie a evenimentelor - ei vor Înregistra toate bolile copilăriei, oreion, tuse măgărească, rîie, ca și apariția păduchilor și suferința de plămîni a tatei (diagnoza care a coincis cu diagnoza doctorului Ďjurović: emfizem datorat fumatului excesiv). Tot aici veți găsi și afișul de pe avizierul din piața Bajlon cu lista ostaticilor Împușcați, printre care avea mulți prieteni și cunoscuți; numele compatrioților spînzurați ale căror trupuri atîrnau pe stîlpii de telegraf de pe Terazije 1, cuvintele ofițerului german care i-a cerut Ausweiss-ul În restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să-l Întreb pe tata, am mințit eu. I-am văzut plecînd la braț, pierzîndu-se pe strada Santa Ana, gîndindu-mă că, poate, cineva de sus veghea și, măcar o dată, Îi va Îngădui acelei perechi cîteva picături de fericire. Am atîrnat afișul cu Închis În vitrină. Am Întîrziat un moment În dosul prăvăliei ca să răsfoiesc registrul unde tata Își nota comenzile și am auzit sunînd clopoțelul de deasupra ușii care se deschidea. Am crezut că era Fermín, care uitase ceva, sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să frunzăresc registrul de comenzi. Am auzit pași prin prăvălie, rari. — Fermín? Tăticule? N-am primit răspuns. Mi s-a părut că deslușesc un rîs Înfundat și am Închis registrul de comenzi. Poate că era vreun client care nu observase afișul cu Închis. Mă pregăteam să-l Întîmpin cînd am auzit sunetul mai multor cărți căzînd de pe rafturile din prăvălie. Am Înghitit În sec. Am Înșfăcat un cuțit de deschis scrisori și m-am apropiat Încetișor de ușa Încăperii din dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un Studebaker ca și cînd ar fi fost vorba de o cupletera În halat de noapte. Am urcat pe Balmes pînă la Gran Vía, trecînd de semafoare, tramvaie, automobile și chiar motociclete cu ataș. Într-o vitrină am zărit un afiș al casei Philips care anunța venirea unui nou mesia, televiziunea, despre care se spunea că are să ne schimbe viața și are să ne transforme pe toți În ființe ale viitorului, ca americanii. Fermín Romero de Torres, care era mereu la curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Fortuny, ori ce mai rămăsese din el, zăcea la parterul unui edificiu Îngust, Înnegrit de funingine și cu un aspect mizerabil, În Ronda de San Antonio, lîngă piața Goya. Încă se mai zăreau literele imprimate pe geamurile soioase și un afiș În formă de gambetă Încă mai flutura pe fațadă, promițînd croieli după măsură și ultimele noutăți de la Paris. Ușa era asigurată cu un lacăt ce părea să fi rămas acolo de cel puțin zece ani. Mi-am lipit fruntea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să vă fac un serviciu dumneavoastră. SÎnteți proprietarul acestui stabiliment? — Nu. Proprietarul e tatăl meu. — Pe nume... — Eu sau tata? Individul Îmi adresă un surîs mucalit. Un hlizit, mi-am zis În sinea mea. Atunci, voi porni de la ideea că afișul cu Sempere și fiul se referă la amîndoi. — SÎnteți foarte perspicace. Pot să vă Întreb care e motivul vizitei dumneavoastră, dacă nu vă interesează nici o carte? — Motivul vizitei mele, care este una de curtoazie, e să vă avertizez că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Exact atunci celălalt luptător, sătul de așteptare, riscă un pas înainte. Într-o dimineață, străzile capitalei apărură invadate de oameni care purtau în piept autocolante având scrise, roșu pe negru, cuvintele, Eu am votat în alb, la ferestre erau atârnate afișe care declarau, scris cu negru pe roșu, Noi am votat în alb, dar cel mai izbitor, agitându-se și avansând pe deasupra capetelor manifestanților, era un râu interminabil de drapele albe care avea să-l facă pe un corespondent dezorientat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe toți acești flăcăi de vârsta noastră care se întorceau cu chipul remodelat de exploziile obuzelor și trupul ciopârțit de rafalele de armă. Noi stăteam la cald, liniștiți, ducându-ne viețile noastre strâmte. Bineînțeles că auzeam războiul. Văzusem anunțurile de pe afișele cu mobilizarea. Citeam despre el în ziare. Dar, până la urmă, îl fentam, reușeam să îl păcălim, cum facem cu visele urâte și cu amintirile amare. Nu prea făcea parte din lumea noastră. Era doar un film. Când au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
indiene care începuseră să se dea iarăși la televiziuni, și care filme făceau la mulțime, popor, oșteni, un rating deloc de mirare, firma lui Ciot pune termopanele, câștigase licitația ușor, nespus de ușor. Ușa de la Catedra Maestrului e acoperită cu afișe de la spectacole, toate sunt de-ale studenților, se apropie toamna, dar nici unul dintre profesorii din Facultate nu a ajuns pe aici. E vacanță încă. Doar Maestrul venise dimineața la birou, Nicu Ciot încercase să îl salute academic, vă salut, Maestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
niște casete pe care le lăsase în sertar, găsise ușor totul, știa că are niște casete video în birou, și, plictisit de oameni și de praf, bărbatul înalt, rafinat, Maurice Béjart la bătrânețe, cum îi spune nevasta, iese greu printre afișele din ușă. Undeva, în capătul holului, o vede într-o lumină pe fata blondă, înaltă, cu pletele și gâtul extrem de lungi, ești ca o balerină!, îi spusese acum o săptămână, când o cunoscuse, , în fața Teatrului „Cișmeaua Roșie”, o văzuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
În minte un tablou de o splendoare ce rivaliza cu orașele de vis din O mie și una de nopți. De data asta Însă a văzut New York-ul scăldat În lumină electrică, iar romantismul i-a tras cu ochiul de pe afișul despre cursele de care de pe Broadway și a scânteiat În ochii femeilor de la Astor, unde a cinat Împreună cu tânărul Paskert de la St. Regis’. Când au pășit pe intervalul din sala de spectacole, salutați de zbârnâitul nervos și de cacofonia viorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dragoste. S-a trezit bucuros, inundat de un flux al conștiinței. Briza matinală umfla perdelele de creton de la geamuri și s-a mirat leneș că nu se află În camera sa de la Princeton, cu fotografia de la fotbal pe birou și afișul de la Triangle Club pe peretele din față. Pe urmă pendula veche din hol a bătut ora opt și cele petrecute aseară i-au revenit În minte. Repede ca vântul, a sărit din pat și a Început să se Îmbrace. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
coborâse din tren cu toată voioșia primăvăratică a celor douăzeci și cinci de ani ai ei, dar pe peron ochilor ei le-a fost dat să vadă o priveliște sinistră. Burne și Fred Sloane o așteptau, Îmbrăcați la patru ace, ca În afișele lugubre de reclamă pentru colegii. Își cumpăraseră costume evazate, cu pantaloni cu falduri uriașe la talie și vestoane cu umeri gigantici, vătuiți. Purtau dezinvolt pe cap pălării studențești cu ac În față și panglici țipătoare negru-oranj, iar sub gulerele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era atunci la Izvor, deasupra Teatrului Bulandra - auzeam pentru prima oară de Szajna și spectacolele sale de la doamna Berlogea, celebra profesoară de istoria teatrului. Era ceva abstract, evident, chiar dacă fotografiile arătau interesant. Astăzi am în colecția mea de la teatru câteva afișe cu semnătura lui Szajna, câteva fotografii făcute alături de el și sentimentul că sunt un om bogat, chiar dacă nu știu să mă folosesc de această imensă avere pe care o am: oamenii de teatru care mi-au onorat viața. Târziu, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
e luminată de lucrurile de prisos, atunci când banii nu‑ți prisosesc. Altfel, viața de zi cu zi e cenușie. N‑ai mai fost de patru săptămâni la întrunirile de seară și tocmai acum ar avea nevoie d etine pentru lipit afișe (mama către Hans). Scutește‑mă (Hans către mama). Apoi ea citează sec dintr‑o carte. Până spre mijlocul anilor ’50 situația muncitorilor a fost chiar mai rea decât în timpul marii crize economice din 1937. Acești ani sunt considerați perioada neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu poate fi numit profesie, ci mai degrabă o activitate din care abia dacă iese ceva. Deși n‑o ajută cu nimic, își bate insistent fiul la cap. Să se ducă iarăși la grupul de tineret al partidului, să lipească afișe împreună cu ei și să agite oamenii, ceea ce el refuză să facă. Mi‑am găsit singur drumul, iar alții ar trebui să facă la fel. La un grup va merge doar în calitate de conducător sau deloc. În orice grup, mai întâi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să spună: chiar dacă ar fi avut și ea halat de lucru, nu numai el. În apartament, dă peste doi camarazi de la organizația tineretului muncitor, din care face și el parte, fie că‑i place sau nu; aceștia au la ei afișe și o găleată cu clei, în care tot amestecă. Asta nu prea‑l impresionează pe Hans. Mai nou, se schimbă întotdeauna la firmă înainte de‑a pleca acasă. Pe stradă nu apare decât în pantaloni și pulover. Pe vremuri se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sigur la lumina veiozei și‑și face temele pentru școală. Ce n‑ar da Hans să facă și el același lucru, dar n‑are nici școală și nici vreo temă ca lumea. Deci nu vii cu noi, spun băieții cu afișele și se ridică să plece. Du‑te, îl sfătuiește mama. Pe vremea asta nenorocită?! Nu, mersi, dar nici pe vreme bună nu m‑aș duce, pentru că atunci ar fi momentul potrivit să joc tenis. Dar munca pe care o faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
munca pe care o faci cu mâna de metoda de a‑ți ușura această muncă cu ajutorul uneltelor. Fără munca intelectuală n‑ar fi existat cultura, care e lucrul cel mai important. Mama spune că‑și pierde mințile, iar lipitorii de afișe spun același lucru. Credem că deocamdată nu‑i nimic de făcut cu el, doamnă Sepp. Deci, la revedere. Ne îndepărtăm acum de acest coleg pe care l‑au instigat alții. Poate că până la urmă o să priceapă, deși ne cam îndoim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aici când aveți timp. Îl convingem noi, o să vedeți. Da, băieți, acum trebuie să plecați. Acestea fiind zise, vântul puternic de afară își deschide brațele și‑i înghite pe cei doi cu tot cu găleată. Să sperăm că n‑o să înghită și afișele care sunt din hârtie și, ca atare, vulnerabile la umezeală. O folie de plastic le protejează, dar nu suficient. Oricum, s‑a mai domolit furtuna; pereții caselor s‑au udat și ies în evidență, iar asfaltul strălucește din nou ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În japoneză. Eram În centrul New York-ului, În Bowery, vizavi de faimosul club CBGB, pe vremuri templul muzicii punk și new wave. Lucram ca asistent Într-o echipă de filmări și ședințe foto și mă aflam acolo pentru a realiza afișele de prezentare pentru lansarea unei vedete din noul val de muzică, genul artistic, unul din noii idoli ai generației tinere. Dintotdeauna visasem să ajung la New York. Aș fi luat la rând chiar acum cluburile și discotecile, Începând cu CBGB, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cei care le dădeam naștere, ci ele existau deja, plutind la Întâmplare În jurul nostru, alegându-ne să devenim purtătorii lor. Gândindu-mă la toate acestea, am simțit ceva desprinzându-se cu un pârâit de mine. Ca și cum banda adezivă a unui afiș ar fi cedat, lăsându-l să plutească În bătaia vântului, desprins de avizierul pe care fusese fixat. Nu reușeam Însă să-mi dau seama ce anume se desprinsese de mine, ce reprezenta acel afiș. Aveam impresia că mi se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mine. Ca și cum banda adezivă a unui afiș ar fi cedat, lăsându-l să plutească În bătaia vântului, desprins de avizierul pe care fusese fixat. Nu reușeam Însă să-mi dau seama ce anume se desprinsese de mine, ce reprezenta acel afiș. Aveam impresia că mi se făcuse o incizie pe creier și că diverse părți ale creierului, partea inferioară a hipotalamusului, scoarța cerebrală, creierul mic, centrul motricității din lobul frontal, despre care Învățasem la un curs de fiziologie din facultate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
scuze. — Pot să văd camera Emmelinei, vă rog? Era o cameră normală pentru o fată de 14 ani, cel puțin una normală pentru o fată care frecventa o școală particulară. Deasupra patului, într-o ramă masivă neagră, se afla un afiș mare al unui spectacol cu Lacul Lebedelor de la Opera din Paris, iar pe cuvertura roz stăteau câțiva ursuleți din pluș mult iubiți. Am ridicat perna. Era o carte acolo, un roman de dragoste care costa 10 pfenigi, de genul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ei alegem viitorii specialiști. Dar să mergem mai departe. Episodul 43 Cosmic School (II) Coborâră din turn și-o luară pe una dintre aleile principale ale vastului așezământ școlar, frumos străjuită de o parte și de alta cu panouri și afișe cu maxime, îndemnuri, apeluri, memento mori-uri etc. Roboții noștri citiră câteva în treacăt: „Nu uitați: 4 273 ori 391 fac 3 211 963!”, „Feriți raza de acțiune a macaralei!”’, „Un pas mic pentru om e un pas înainte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]