55,287 matches
-
deci, să se supuie morții. Dar după ce și-a pedepsit vrăjmașul, ucigîndu-l cum se cuvenea unui act hain. Distanță, se vede bine, e la dimensiuni astrale de comportamentul ciobanului moldovean din Miorița. Avea dreptate, cred, reputatul folclorist Ovidiu Bârlea să afirme: "Cea care oglindește în toată plinătatea profilul spiritual al românului, în trăsăturile lui tipice, este balada Toma Alimos". La fel, bătăios și justițiar, procedează Mihu Copilul, cînd murgulețul lui îl vestește că, pe aproape, o să-l prade Ianus ungureanul, însoțit
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
știe cine da și cine primește, celălalt vine "cu bănuțul lui", altfel spus te împlinește dăruindu-ti ceva din împlinirea lui. Este de înțeles cum cineva că Cioran, care exersase îndelung negativul percepînd exclusiv cealaltă față a monedei, putea să afirme - cu aparentă îndreptățire - că Noica nu are organ de percepție pentru rău. Așa să fie? Dacă ne depărtam o clipă de transfigurarea pe care o capătă lucrurile în ochii săi, constatăm că presupusul Don Quijote are o precizie neașteptată atunci cînd
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
soluție acceptabilă. El este, la Noica, o formă de rezistență împotriva istoriei, a curgerii, a tot ce ne preia. Luciditatea păgubitoare a realistului trebuie combătuta. Idealismul capătă din acest moment drept de cetate: "...experiența lui Don Quijote e valabilă, perfect valabilă, afirmă Noica în al său Jurnal filozofic. Așa trebuie trăit: cu lumea ta"11. Iar lumea ta - Noica o spusese deja în Mathesis sau bucuriile simple - se naște prin părăsirea lumii curente, prin uitarea faptelor ei, prin omiterea întregii istorii care
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
evoluția unui segment din istoria românului? Poți reconstitui istoria unui gen din istoria unui "topos"? Altfel spus, poate partea, în acest caz, subîntinde un intreg? Personal, cred că da. Întâi, pentru că nu mă simt un hiperteoretician literar, în stare să afirme contrarul. Apoi, pentru că am incercat eu însămi o asemenea demonstrație, urmărind evoluția unui cu totul al topos ("duelul amoros"), care nici măcar nu are atât de pregnanta funcția de mise en abyme, precum oglindă, iar ipoteza mi s-a părut valabilă
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
în Istoria nebuniei, tocmai pentru că ea se mișcă în permanență, ca urmare a modificării concepției noastre despre sine și subiectivitate. Prima contribuție importantă a psihologiei la lansarea unui proiect de evaluare a eului în virtutea acestei distincții normal/anormal a apărut, afirmă Roșe, odată cu testul de inteligență. Un asemenea test reprezintă, crede autorul, o formă de a vizualiza, disciplina și prescrie diferența, renunțînd totodată la mai vechile criterii care apelau la corpul uman ca reper diagnostic. La originile disciplinelor psy corporalitatea a
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
e un mod inalienabil de identificare a poeziei în particularitatea să, ca și a ființei umane ce-o regizează, în afară căreia ea nu s-ar putea compune că semnificație. "Căci numai în sfera genetică a formelor omul devine recognoscibil", afirma Gottfried Benn, în celebra sa conferință, Probleme ale liricii, din 1951. Avem a face, așadar, cu două zone angajate într-o subtilă, complicată relație de confruntare-cooperare, existențialul și Formă, cea din urmă, în cazul poeziei, ca o constructie-lectură de semne
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
colectiv redacțional își face propriul program de recenzare. (Ceea ce, în treacăt fie spus, nu numai că este adevărat, dar și dă personalitate publicației respective.) Paranoia scriitorului, ca a oricărui VIP, ține de filotimie. Nu cred în declarațiile unor scriitori care afirma că "scriu doar pentru ei". Pe lângă faptul că fiecare avem nevoie de un feed-back real, oricare dintre noi ne revendicam mai gălăgios sau mai tăcut procentul personal de nemurire. Este, atunci, de condamnat un autor care își face, pe orice
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
Alex. Ștefănescu Flăcările de deasupra comorilor Cristian Bădilită își publică, în sfârșit, o parte din versuri, după ce s-a afirmat că publicist, eseist și traducător. Fișa să bio-bibliografică este semnificativă în multe privințe, astfel încât o reproduc pentru edificarea acelor cititori care n-au altă sursă de informare. Născut la 27 martie 1968 în orașul Săveni din județul Botoșani, Cristian Bădilită
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
ortodoxism ludic. Peste o sută de ani, un istoric literar care i-ar găsi versurile într-o bibliotecă uitată de vreme și nu ar avea informații despre autor, ar putea totuși să presupună că este vorba de un poet român, afirmat la sfârșitul secolului douăzeci. Român - pentru ca in poezia să se preia ceva din sacralitatea naivă evocata în poezia de la Gândirea: Singurul vis adevărat: acest brad de crengile căruia atârnă/ că o lumină verde sufletul/ întors al bunicii." (Bradul) și afirmat
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
afirmat la sfârșitul secolului douăzeci. Român - pentru ca in poezia să se preia ceva din sacralitatea naivă evocata în poezia de la Gândirea: Singurul vis adevărat: acest brad de crengile căruia atârnă/ că o lumină verde sufletul/ întors al bunicii." (Bradul) și afirmat la sfârșitul secolului douăzeci - pentru că mitul biblic este tratat adeseori fantezist și cu umor, de un autor care în mod evident cunoaște cei cincizeci de ani de poezie de dupa Gândirea: "Visez un muritor de rand/ Un pic prostuț și foarte
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
care trebuie să aibă, convențional, ceva în comun cu Fidelman? Răspunsul pe care il cred plauzibil este următorul: concepînd o relație de opoziție între indivizi pe care în mod normal îi vezi mai degrabă i-am vedea împreună, solidari, Malamud afirmă condiția ființei umane, că una de iminentă singurătate. Și în Cîrpaciul cei care îi fac cel mai mult rău lui Iakov sînt alți evrei, nu călăii lui direcți. Răul produs de trădarea lor e cu atît mai mare cu cît
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
cele cîteva mutări în plic ale guvernului României, printre care și renunțarea la ținerea artificială în viață a Bancorex. Prima tranșă a împrumutului a venit, dar cum scrie Cornel Nistorescu în EVENIMENTUL ZILEI - Asta chiar e ultima șansă! Sau, cum afirma editorialistul, "în toamnă, acordul ar putea la fel de bine să eșueze, cum s-a întîmplat și în alte cazuri. Depinde doar de seriozitatea cu care guvernul Radu Vasile și coaliția se dedică derulării lui." Și, cercetîndu-si probabil răbojul pe care a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
care arată o dată în plus, că dl Iliescu nu înțelege că România n-a început să existe, din punctul său de vedere, înainte de anii ^50, fostul președinte al României se erijează în apărătorul discret - pe fata al lui Miron Cozma, afirmînd că Justiția trebuie să facă dreptate în acest caz, dat fiind faptul că, dacă ar ajunge președinte, el, Ion Iliescu, nu-l va putea amnistia. Tristă gîndire!
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
asemeni, o altă, poate și mai importantă, este aceea a valorii artistice, pe care o recunoaște și Ovid Densusianu, si N. Iorga și D. Caracostea. Dar cel care îi dă o fundamentare va fi G. Călinescu. Lucrarea lui, Estetică basmului, afirmă, pe bună dreptate, Iordan Datcu, reprezintă cea dintâi încercare din istoria folcloristicii românești de aplicare a criticii estetice la analiza unui gen folcloric. După G. Călinescu basmul e un "gen vast, depășind cu mult românul, fiind mitologie, etică, știința, observație
Dictionarul etnologilor români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17697_a_19022]
-
ale epocii, deconspiră totul într-un mod antrenant, palpitant. Aici se vede pulsul vital al libertății celui care scrie fără autocenzură, afișându-se ca un povestitor cu bene merenti. Toate oficiile și oficinele de partid, ca și sateliții acestora, una afirmau și alta consumau. Blamau capitaliștii, pentru atâtea altele, până la nivelul produselor de lux, dar în spatele cortinei sau perdelelor aveau dintre acestea mai abitir decât occidentalii (nu numai din Europa, ci și din America de Nord). Scenele de o asemenea factură sunt de
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
condiția formală a artei comentatorilor mai vechi și mai noi, în cazul în care o asemenea carte nu va fi existând deja. Despre regulile și habitudinile unei epoci în abordarea unui text, acelea referitor la care Ammonius, la vremea să, afirmă că "se iau de obicei în prealabilă considerație pentru clarificarea temei de discutat." Firește, în măsura în care se dorește o clarificare. Impresia mea - cred eu, deloc singulară - este că foarte multe dintre presupusele explicitări din vremea noastră au că principala calitate faptul
Comentând Despre interpretare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17712_a_19037]
-
elaborării poemelor. De altfel, își exprimă clar poziția în prefață intitulată "Cîteva cuvinte pădurețe": "Volumul de față aparține unui poet mort". Aventură receptării Priveliștilor nu se oprește, însă, aici: poemele ostentativ descriptive vor genera aprecieri dintre cele mai contradictorii (Lovinescu afirmă în 1937 că este tradiționalist!). Cert este că acest volum a fost experimental la vremea lui - siropoasele pasteluri din lirica tradiționalista sînt "modificate", "refăcute" ironic. Peisajele lui Fundoianu sînt "contaminate" de animale - sînt peste tot: ele muncesc pămîntul (țăranii sînt
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
și a inexorabilului. Eșecul ori deposedarea (de un sine fericit, de un celălalt necesar, de Dumnezeu), ipostaze ale unui destin neprielnic, sînt contemplate cu tristețe, resemnare, angoasa și doar rareori cu o revoltă abia suflata printre rînduri. Poetul ieșean își afirmă apartenența la marea familie a melancolicilor. Dar la acea familie de melancolici vii, care convertesc în literatura fizionomia de proscriși cu care trec prin viață, reușind să iși contemple chiar și năruirile cu plăcere de esteți: "și-n vreme ce
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
prezenta drept negru ceea ce e alb, și invers, dovedesc o inventivitate infernala. Destui jurnaliști români n-au nici un scrupul să pună în gură personalităților ce ne vizitează țara cuvinte pe care nu numai că nu le-au spus, dar au afirmat exact contrarul lor. Titlul unui articol publicat pe prima pagină a Adevărului în timpul vizitei d-lui Solana la București afirmă, tranșant, ca binecunoscutul om politic ar fi partizanul reconsiderării actualelor granițe europene. În realitate, o asemenea idee a existat doar
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
pună în gură personalităților ce ne vizitează țara cuvinte pe care nu numai că nu le-au spus, dar au afirmat exact contrarul lor. Titlul unui articol publicat pe prima pagină a Adevărului în timpul vizitei d-lui Solana la București afirmă, tranșant, ca binecunoscutul om politic ar fi partizanul reconsiderării actualelor granițe europene. În realitate, o asemenea idee a existat doar în întrebarea reporterului Chireac, nu și în răspunsul d-lui Solana. Acesta a explicat limpede că atât el, instituția pe
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
decisă ar fi poate mult mai limpede, dar infinit mai săracă în sine și mai săracă în nuanțe. Și atunci, apropiindu-ne puțin de generozitatea postmodernității și punînd toate datele în perspectiva unei gîndiri de tip ternar, s-ar putea afirmă hotărît că terțul este inclus și că avem două eclipse și două drumuri, la fel de reale ambiental și la fel de eficiente simbolic; o eclipsă este de-adevăratelea pe cer și Arta aspiră sincer spre Muzeu, iar cealaltă eclipsă deconspira mecanismele obosite ale
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
lor ar putea fi descoperite, prin grația unui interpret binevoitor, chiar în poezia optzecista. Nu sînt singurele obiecții pe care le-aș putea aduce tezei lui Mircea Cărtărescu. Cele mai multe vizează în continuare tratamentul general sau punctual rezervat modernismului. Cum poti afirmă, de pildă, la sfîrșitul secolului al XX-lea, după Proust, Virginia Woolf, Faulkner sau Brâncusi, ca modernismul "și-a avut apogeul în secolul trecut?" Transformarea spectaculoasă care are loc în 1968 (în lumea occidentală) este una "în sensul estetizării ei
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
eliberată de implicații ori consecințe social-politice. Dacă vrem să facem din "estetizarea existenței" o caracteristică sigură a postmodernismului, trebuie s-o delimitam cît mai nuanțat cu putință de tendințele similare manifestate în decadentism și în modernism. Ce ne îndreptățește să afirmăm în trecere că liberalismul ar fi un apanaj al postmodernismului? E aici un exclusivism straniu. Nici relația necesară, organică, stabilită între postmodernism și democrație nu e pertinenta (din cauza aceluiași exclusivism). Prin ce texte, luări de poziții etc. ar putea fi
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
dimensiuni și în special prin multitudinea formulelor practicate, este un scriitor derutant pentru critică, pînă la confuzia criteriilor, valorilor. Nimeni nu a negat talentul scriitorului, nici macar adversarii (...). Considerentele extraestetice îndeosebi (etniciste, naționaliste) au generat în jurul lui idiosincrasii tenace". Am putea afirmă, badinînd ușor, ca Felix Aderca (1891-1962) ar putea fi investigat mai ales în vederea detectării spetelor literare pe care nu le-a ilustrat, cu riscul de-a se constată că ele... nu există! Căzut azi într-o ușoară umbră, el exprimă
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
de virulenta, care-i degajă independența posturii. Partizan inițial al unui socialism revoluționar nestăpînit, junele Aderca îl denunță pe bătrînul critic drept un "partizan al aminărilor": "F. Aderca publică în ăCuvîntul liberă un serial în care nedumeririle și obiecțiile sînt afirmate cu rară violență. C.D. Gherea cerceta în interviu relația subiectiv-obiectiv în revoluție. El observa că o dată cu sporirea factorului subiectiv (afluența forțelor revoluționare), primul război mondial a subminat bazele obiective (economice) ale instaurării unei noi orînduiri sociale (aȘa organizeze în mod
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]