1,944 matches
-
mentalității tinerilor generoși de la finele secolului al XIX-lea, ai căror idoli erau materialiștii Moleschott, Vogt și Büchner, dar și Marx și Engels, Taine și Brandes în critică. Schopenhauer, Nietzche, psihiatrii sexologi Kraff-Ebing și Charcot sunt modelele lui Ibrăileanu în aforismele din Privind viața (1930). Solitarul și retractilul Ibrăileanu care, ca și Proust ă...î, primea vizite acasă numai după miezul nopții, așeza drept imperativ suprem al eticii sale delicatețea. Moralistul din Privind viața se revelă plenar în romanul Adela (1933
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Îndrăzneală, nu mai vorbim de tupeu...!! O.K., dacă n’ai auzit Încă de numele meu ei bine, să mă prezint: sunt Lct. Col. Tudose Ion, șeful serviciului economic pe Întreaga Capitală. Iar Înainte de a aprofunda discuția, păstrează pentru tine aforismele adresate lucrătorilor miliției. Iar acum, vreau dosarul lucrării...!” Lct.Col.Tudose Ion avea motive Întemeiate să fie furios. Sabotajele se desfășurau În lanț, iar dușmanul nu putea fi depistat. Câteva zile În urmă, o delegație chineză Împreună cu Dictatorul Nicolae Ceaușescu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În definitiv, nu era și el om...? E adevărt, avea un salariu incredibil de mare iar alimentele Îi erau trimese acasă gratis totuși, nu era ușor să Întreții o nevastă fără muncă plus doi copii la școală...! Avea remușcări pentru aforismele adresate, propunându-și să-i dea un telefon Încercând să aprofundeze discuția pe temă materială...! Poate, cine știe...! Nu mică Îi fu Însă mirarea, când ajungând la șantier, Șeful de Șantier Îl chemă la el În birou să stea de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fă-ți mea culpa , nu atât față de mine, cât față de Patrie, iar În discuțiile pe care le porți, indiferent cu cine, deci În orice dialog oral sau scris să-l urmezi tot timpul pe „Fortiter in re, suaviter in modo”, aforism gnomic ce te va ajuta enorm În devenirea ta spirituală ca bun creștin ce ești. Mă opresc aici cu povețele care-ți vor prii, cu condiția sine qua non să nu le respingi cu dispreț. Ești tentat probabil să opinezi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
tipar (împreună cu Slavici) și această masturbație intelectuală ne face incapabili de a ne aduna mințile. Junimii de-aici i s-a stricat rostul cu Rossi. Pîn'la venirea acestui genial actor, țineam regulat vinerile ședință în cari s-a citit aforismele lui Schopenhauer, capitole din Bălcescu, o novelă a lui Slavici, Gura satului, o traducere în versuri a lui Ruy-Blas (Ol[lănescu ]), apoi versurile mele ce vi le trimit, c-un cuvânt Junimea de-aici a mers pîn-acum strună. De la venirea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
când a venit în camera mea, mi-a spus că Heidegger rămâne pentru el o reușită mare; un singur lucru nu îi poate ierta: că i-a acordat atât de mult lui Nietzsche, un moralist, un psiholog, un filozof al aforismului. Deși de fiecare dată scoate din el mai mult și îl salvează. În Was heißt Denken, acea Rache a lui Nietzsche, "răzbunarea", este înțeleasă de Heidegger ca atitudine a conștiinței față de trecutul care i-a scăpat de sub putere. Rache devine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe nerăsuflate. Primul paragraf al cărții pare să fie intrarea într-un bun eseu despre Cioran. Friedgard îi scrie lui Cioran în 1981, la capătul unei lecturi de aproape doi ani a operei sale. În 1979, când începe să citească aforismele strălucitoare ale lui Cioran despre moarte, gândul o trimite la un fragment dintr-o scrisoare pe care Kafka i-o scrie în septembrie 1920 Milenei și în care este citată această propoziție dintr-o carte de înțelepciune chineză: "Un învățăcel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al întregii povești. Pentru el nu exista un "încotro" către care să depășească situația. Între bărbatul de 70 de ani, răscolit dintr-o dată de o patimă de care nu se credea capabil, și femeia de 35 de ani, îndrăgostită de aforismele sale, frumoasă, snoabă și știind exact când anume relația lor trebuie mutată din spațiul "rătăcirii erotice" în cel al "prietenei pure" ― lupta este din capul locului inegală. Cioran joacă după un scenariu pe care, de la un cap la altul, îl
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Al doilea lucru care m-a izbit în această relație dezgropată după 20 de ani este malentendu-ul pe care ea s-a construit de la bun început. Lapidar, el poate fi exprimat astfel: îndrăgostindu-se, Cioran vrea sex, în timp ce Friedgard vrea aforisme. Asta înseamnă că iubirea lui Cioran își caută, în chip spontan și masculin, expresia ei senzuală, în vreme ce la Friedgard expresia senzuală este forma inițială a unei captații care trebuie rapid depășită în direcția unui erotism sublimat cultural. De aici și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și nu doar ca simplă proiecție cerebrală, așa cum se întîmplă în cazul unui sistem filozofic), opera lui Cioran este un produs cultural cu o enormă încărcătură erotică. Vibrația ei o face să acționeze la distanță. Este firesc ca în plasa aforismelor sale, aruncată peste lume, să cadă personaje care, asemeni Friedgardei Thoma, să simtă nevoia să urce de la creația culturală la izvorul "erotic" care este autorul ei. Numai că, tot ca în cazul Friedgardei, riscul e ca acela care cade în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
opera lui Cioran a atins-o. Totul începe, așadar, de la operă. Relația dintre cei doi se angajează mai întîi prin vorbe și în spirit, și între ei străjuiește mereu, ca supremă justificare a întîlnirii lor, admirația declarată a Friedgardei pentru aforismele lui Cioran. Mai există însă un mic amănunt și acela este fotografia pe care Friedgard o alătură scrisorii sale din 12 aprilie. Strălucirii aforismelor, pe care Cioran i le-a oferit fără să o cunoască, Friedgard le răspunde cu imaginea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și între ei străjuiește mereu, ca supremă justificare a întîlnirii lor, admirația declarată a Friedgardei pentru aforismele lui Cioran. Mai există însă un mic amănunt și acela este fotografia pe care Friedgard o alătură scrisorii sale din 12 aprilie. Strălucirii aforismelor, pe care Cioran i le-a oferit fără să o cunoască, Friedgard le răspunde cu imaginea ei, ceea ce înseamnă cu privilegiul vârstei și cu frumusețea ei. Imaginea aceasta strecurată în plic este o provocare a priori (cîte femei, scriind unui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atingeri la distanță. Este o erotică fără conținut senzual, care își primește consacrarea finală după Soglio, în octombrie 1981, când Cioran, invitat la Koln prin "Centrul de limbi și culturi europene" (Friedgard este organizatoarea serii și face chiar și alegerea aforismelor ce urmează să fie citite!), află, rămas singur la capătul zilei cu Friedgard, "cu o directețe care fusese până atunci evitată", că "era exclus ca relația noastră să mai aibă vreun conținut corporal". Scena se termină sublim cu cei doi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
după ce se cunoscuseră, Cioran îi scrie Friedgardei: "...în ciuda actualei mele lipse de iluzii, nu sânt îndeajuns eliberat de unele amintiri. Va veni totuși vremea când, așa cum sperați, ne vom întîlni "într-un râs comun"." Și ca post scriptum: "Prăpastia dintre aforismele mele și viața mea nu este atât de mare pe cât sînteți înclinată să credeți. Însă ea există și trebuie să fiți fericită că este așa, pentru că dacă gândurile mele s-ar transforma pe dată în fapte, ați sta astăzi într-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Numai așa injuria poate să devină cordială, pentru că se bucură de imunitatea iubirii care o precedă. Cioran despre felul în care Noica nu și-a "valorificat" experiența de viață: "a trecut prin comunism ca un turist prin Infern". Noica despre aforismele lui Cioran: "sclipitoare ca un fulger după care nu mai vine tunetul". Pesimismul nu este o viziune asupra lumii, ci ocuparea unei poziții strategice în fața imprevizibilului. Pesimistul e de fapt un tip care se menajează: când pui răul în față
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și încerc chiar la începutul cărții mele să descriu acest contrast. Cioran evolua mult prea vădit în registrul anecdotic al conversației noastre [...] și nu părea prea interesat să mi se adreseze în termenii în care eu îl cunoșteam din lectura aforismelor și în care doream să-l aud! Trebuia mereu să-l readuc la acel nivel..." Bietul Cioran! Ce neșansă pe el să încapă pe mâna unei asemenea capre metafizice! Friedgard vine la întîlnirea cu Cioran programată să cunoască nu un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l aud! Trebuia mereu să-l readuc la acel nivel..." Bietul Cioran! Ce neșansă pe el să încapă pe mâna unei asemenea capre metafizice! Friedgard vine la întîlnirea cu Cioran programată să cunoască nu un om, ci un fabricant de aforisme, în vreme ce Cioran vede în ea ceea ce Friedgard și era înainte de a se fi automutilat cultural: o tânără femeie frumoasă. Fiecare cunoaște propria lui dezamăgire: Friedgard descoperă un personaj șarmant care îi vorbește despre chiriile din Paris, iar Cioran va descoperi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fie foarte exigent, a trebuit chiar să-l constrîng..." Ciudat cum prostia asta gomoasă nu transpare din cartea de la Weidle Verlag cu atâta claritate. Senzația pe care ți-o lasă interviul este că Friedgard îi fixase lui Cioran "cotă de aforisme" și că, dincolo de ipostaza culturală (autorul sapiențial), a fost incapabilă să vadă în Cioran bietul om din carne și sânge electrocutat de dorință. L-a torturat prostește în numele "exigenței". Această viziune simplificatoare, potrivit căreia omul dispare în spatele funcției creatoare, mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Dimpotrivă. Vorbesc proștii; tac lașii; ascultă Înțelepții. — Cine a zis asta? Seneca? — Nu. Domnul Braulio Recolons, care conduce un magazin cu produse din carne de porc pe strada Aviñón și posedă un har proverbial atît pentru cîrnați, cît și pentru aforismul cel mai nimerit. Continuă, te rog. Îmi vorbeai de fata aceea fîșneață... — Bea. Asta e treaba mea și n-are nimic de-a face cu tot restul. Barceló rîdea Înfundat. Eram pe cale să-mi continuu relatarea peripețiilor, cînd doctorul Soldevila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
gând că i-a adus aminte de faptul că nimeni nu reușise să dea de urma suspectului și că acesta a fost văzut ultima dată prin apropiere. „Caută cu atenție, dar fii cu ochii în patru” - acesta era un alt aforism de-al lui Lincoln Rhyme când venea vorba de investigarea unui loc unde o crimă avusese loc. Pipăi apoi locul unde era arma, mai ales că, purtând costumul Tyvek, nu mai putea să poarte și teacă. - Am găsit ceva, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și Extraterestrul, abordează problema Anticristului, care pogoară dintr-o lume În care granița dintre cei vii și cei morți a dispărut sau e pe cale să dispară. De aici și trimiterea la Ecclesiastul și la Heraclit, care spune, În prelungirea celebrului aforism, că nu ne putem scălda de două ori În apa aceluiași pârâu, aceasta fiindcă „În momentul În care punem mâna pe un lucru, el Încetează de-a mai fi ceea ce era...“. În lumea Mașei undele pârâului se Întorc Înapoi. Sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
De o slujbă cu program fix mai scapi, de deadline-uri, niciodată. Toate lucrurile mișto (iubirea, prietenia, libertatea etc.) nu au deadline. Nu contează cât de organizat ești, la un moment dat tot intri în panică - iată doar câteva dintre posibilele aforisme ale fiecărui „viețaș“ care are de-a face cu așa ceva. Și, cu toate acestea, există un lucru extraordinar pe care termenul îl produce în psihicul/sufletul/creierul celui care operează cu deadline-uri. O chestie care - cred eu - pune în mișcare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
pentru propuneri interconectate: expoziții, dezbateri, întâlniri. Fisbach pompează cotidianul în toată dinamica lui socio-politică și face din cadrul teatral un context deschis, intens dezbătut și ultramuzicalizat. Feuillets d’Hypnos de René Char îmbină în 237 de episoade dramatice fragmente poetice, mărturii, aforisme, episoade care pornesc de la cazuri reale. Spectacolul se joacă pe 15, 16 și 17 iulie în Curtea de Onoare a Palatului Papilor, spațiu în care a fost prezentat anul trecut, exact în timpul finalei Campionatului Mondial de Fotbal, Asobu a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
America. Editorul mi-a spus că Nina nu îi spusese nimic în legătură cu acest lucru. Prin urmare, era evident că, dincolo de tot ce făcusem eu și Eva, nu era nici urmă de gratitudine. Ținând cont de această experiență, am inventat un aforism: "Oamenii îți vor ierta orice, mai puțin nerecunoștința". Nici măcar o singură dată, când i-au fost publicate poemele în reviste de mare importanță, Nina Cassian nu a creditat traducerea Evei Feiler. Când Eva a murit de liposucție, în Israel, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
perioada regimului comunist. În paralel cu critica, Gheorghe Grigurcu n-a încetat să scrie și să publice poezie: de factură modernistă, concentrată, metaforică și conceptualizantă, subtil-livrescă, disimulând teribile fervori existențiale și intelectuale. Nu întâmplător compune, mai ales în ultimele perioade, aforisme. Volume publicate Poezie: Un trandafir învață matematica (1968); Trei nori (1969); Râul incinerat (1971); Salută viața (1972); Înflorirea lucrurilor (1973); Apologii (1975); Rigoarea văzduhului (1978);Contemplații (1984);Cotidiene (1986); Oglinda și vidul (1993); Un izvor bolborosind înăuntrul termometrului (1996); Nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]