1,915 matches
-
tutun, fără să scoată o clipă din gură pipa de culoarea mahonului. Am dat afirmativ din cap. Eu sunt Rich, a continuat el. Dispecerul. Vrei mașină, cu mine vorbești. Priceput, blondo? Am dat din nou din cap și m-am afundat pe bancheta din spate al unui Cadillac negru. El a trântit portiera mașinii după mine și mi-a făcut cu mâna. — Unde me’gi, don’șoară? m-a Întrebat șoferul, iar Întrebarea m-a readus la timpul prezent. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
metroul și de acolo autobuzul 6 și cum să merg apoi pe jos de la stația de pe 96 Street până la mine acasă, dar de cum a plecat, am sărit Într-un taxi. Doar de data asta, mi-am zis și m-am afundat În bancheta călduță din spate, străduindu-mă să nu trag pe nas miasmele corporale emanate de șofer. Acum lucrez la Runway, În fond. ↔ Am constatat cu plăcere că restul acelei prime săptămâni nu a fost prea diferit de prima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
astea de o mie de ori pe an? a Întrebat el. Am dat afirmativ din cap. — Și atunci, de unde nevoia asta subită ca tu să te duci cu ea? Lily a Încetat să mai asculte și a părut să se afunde În lectura unui număr vechi din The New Yorker. Păstrasem toate numerele de cinci ani Încoace. Dă o mare petrecere la prezentarea colecției de primăvară de la Paris și Îi place să aibă cu ea una din asistentele ei americane. Pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
suflă nasul. Mă face fericită, adăugă ea după o clipă. Știi asta. Mă face să rîd. În cele din urmă, Betty Își găsi bricheta. — Ei bine, spuse ea aprinzînd-o, acum nu rîzi. Viv urmări suflul flăcării, și clipi cînd se afundă din nou În Întuneric, dar nu răspunse. Ea și Betty rămaseră pe bancă fără să mai vorbească mare lucru, pînă se făcu prea frig să mai stea; apoi se luară de braț ostenite și se ridicară. Tocmai o porniseră prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ziua“. Chiar i-am spus eu asta? Trebuie că am făcut-o. Nu-mi amintesc când, dar Em ține minte absolut tot. Deschid congelatorul și-mi bag capul În aerul polar. Impulsul de a intra și de a mă tot afunda e imens. Intru acum și s-ar putea să stau o vreme acolo. Înapoi sus, mă uit ce face Momo. Are pleoapele Închise, dar ochii i se zbat ca niște fluturi de noapte. Visează, biata micuță. Îi sting veioza, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aruncat de la înălțime în adîncurile temerii și frămîntărilor. Căci, astfel, dacă pot să rămîn de neclintit în ceea ce mă privește, sînt îngrijorat pentru acei ce mi-au fost încredințați. Valurile care mă lovesc din toate părțile și potopul care mă afundă mă îndreptățesc să spun: "Sînt în ape adînci, și potopul mă doboară" (Ps. 68) (Ps. 69,2). Încheind acestea, vreau să îmi revin, dar nu reușesc din cauza tumultului de gînduri să mă reîntorc. Deci s-a îndepărtat de mine cel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
tinerei suedeze. Zgomot de tocuri Înalte bocănind nesigur pe solul pietros Însoți Înaintarea tuturor În urma căruciorului. Capetele se plecară, privirile evitînd coșciugul și cripta hămesită care avea să-l cuprindă În scurt timp. Doar Gunnar Andersson Îl privi cum se afunda cu smucituri, coborît În pămînt pe cordoanele groparilor. Îi luceau lacrimile În umbra de barbă de pe obrajii gălbejiți. Cu picioarele sale lungi, Încălecă movila de pămînt jilav cînd săpătorii se Întinseră după cazmale, făcînd să Întîrzie Înhumarea pînă În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mei, atingându-i ușor, parcă pentru a le simți conturul, și mă înfior până în vârful degetelor. — Hai să intrăm în mare! Te urmez neîncrezătoare și pășesc cu grijă în spatele tău, fără să ating nisipul umed. Intri în mare și te afunzi nepăsător în valuri, cu poalele hainei tale lungi fluturând pe apă. Mă reped după tine, strigând: — Edo, ai grijă! Așteaptă-mă! Tu nu știi să înoți! De-abia după ce mă arunc în apă și încep să înot îmi dau sea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și o poți transmite mai departe... Aș vrea să îi vorbesc pe îndelete despre realitate și ficțiune, dar simt că Eduard mă fixează scormonitor cu privirea, ca și cum m-ar vedea pentru prima oară, și mă încordez toată. Tac și îmi afund privirea în ochii lui cenușii care parcă vor să mă absoarbă. Simt că și ochii lui încearcă să se afunde în privirea mea. E ca și cum ochii noștri s-ar săruta de la distanță, constat eu cu uimire, aplecându-mi, înfiorată, privirea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Eduard mă fixează scormonitor cu privirea, ca și cum m-ar vedea pentru prima oară, și mă încordez toată. Tac și îmi afund privirea în ochii lui cenușii care parcă vor să mă absoarbă. Simt că și ochii lui încearcă să se afunde în privirea mea. E ca și cum ochii noștri s-ar săruta de la distanță, constat eu cu uimire, aplecându-mi, înfiorată, privirea. Simt că îmi ard obrajii. — Scena cu norii e fffoarte mi-mișto! se aude, deodată, glasul lui Bobo. Nici nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ei, la mal, se zăreau Ion și Ionela. Stăteau nonșalanți pe un gard, ronțăind semințe și scuipând cojile în mlaștină. Vor beau între ei, râdeau, făcându-i semne cu mâna, de încurajare. Nu păreau să observe disperarea Clarei, care se afundase până la piept în mlaștină. Auzindu-se strigată, întoarse capul și îl zări pe domnul Neacșu venind prin mlaștină cu mâinile întinse spre ea. Se apropia gâfâind, cu un zâmbet insidios pe față, și din buzunarul hainei lui se auzea un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din nou și se regăsi plutind, cu o bucurie fără margini. 9. Clara porni avântată spre mare, dar se opri brusc la mal. Nu cuteza. Nu cuteza să intre. Tălpile goale i se înfipseseră în nisipul umed și acolo rămăseseră, afundându-se cu din ce în ce mai multă strășnicie, cu fiecare val care se spărgea la mal, bolborosind neputincios. își dorea foarte mult să intre în mare și să înoate în larg, cu aproape aceeași ardoare cu care odinioară își dorise să scrie primul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spunea flăcăului la Goldana și pe ambele maluri ale domolului râușor Gegia. În vreme ce tancurile cu cruce neagră în chenar alb și infanteria română, ținându-se după Armata Roșie (cea iute de picior, mai ales, când o rupe la fugă), se afundau tot mai mult în nesfârșita stepă rusească, trenul sanitar, cu răniții de pe frontul bucovinean, se îndepărta, rulând pe drum de fier, tot mai spre Vest. Zilele lui septembrie, al primului an de război, au fost în număr de treizeci, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bere de casă, fierbând potolit în pântecoase căni străvezii, umpluseră burțile multora destui goldăneșteni, omeniți la masa cumetriei, se ridicau, în răstimpuri, plecând prin dosnice porumbiști, pentru a mai ușura sarcina lavițelor încălecate... Lingurile de cositor conteniseră să se mai afunde în grăsimea aceea de soi a găinilor porumbace din Goldana neam de galinacee răspândit odinioară de Iustiniana lui Petrea Păun. Fiecare își făcuse datoria, la horă și la jocul de doi, față de nănașă, doamnă din cap până în picioare, față de verele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
când Cărare, cel de-al treilea, s-a depărtat, nu mai mult de vreo 30 de pași, a răbufnit năprasnic un curent de apă, dând iureș altă viitură, cu care, cât de voie, cât mai mult de nevoie, s-au afundat în hruba necazului și Pamfil Duran și Manuil Fragă, cât înotând, cât ținându-se de bușteni, cum au putut, până când au fost salvați de noi, mai sărmanii, în al căror ajutor porniseră ei, cu atâta inimă-bărbată Cutezător a fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fel de credință, deci, cu alte cuvinte și în felul său este tot un soi de fideist Atunci, eu zic că ar trebui: să se dea la o parte cel cu bărbuță de țap de la clubul minerilor sau să se afunde și el într-o mină întunecată, să stea și el ferecat de ape, zile și nopți și pe urmă să vorbească în pildele lui zălude!... Apăi, nu știu ce gânduri l-or fi scurmat pe Daniel Mărăcinescu, fiindcă, de la o vreme, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dificile momente!), populând suplimentar, cu fantasme, primejdii și vătămări, penumbrele mirosind a dărâmătură și a urină proletară, Mircea practică, plin de fervoare, intuiția galeriilor, ce păreau aidoma unor hățișuri de cărămizi sparte, rătăcind pe versante de tencuială sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată a unei cișmele de răspântii de altădată, având siluetă de fontă grea și muștiuc din bronz, strivite prin căderea peste ea a unui perete masiv, tânărul în costum de mire năvăli, asudat și confuz, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nici măcar cetele de turiști și de turiste, care lărmuiau în proximitate, nu-i acordară atenție. Ea striga în continuare, dar Profesorul, fără să răspundă, fără să-și încetinească pașii ori fluturarea poalelor sau fâlfâirea pletelor lui cu geometrie variabilă, se afunda tot mai decis printre trunchiuri magnifice de copaci, dispărând sub fremătătoarele zale de clorofilă. O pornise fără țintă anume, doar pentru a obține un răgaz în care să-și despovăreze cugetul de vălmășagul și de povara ușuraticelor gânduri ale gloatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
exemplar botanic. Doamne, unde mă aflu, oare? Porni la nimereală printre ferigi arborescente, care pendulau grațios, ca niște imense pene de struț, legănate de paji măslinii din Orient. Tocmai se întreba în cuget dacă face bine sau nu, fiindcă se afundă tot mai mult în zarva păsărilor idolatre, ce se îmbulzeau prin luxuriantele frunzișuri, când o săgeată, strălucind în zbor ca pielea unui șarpe în salt de deplasare, ciupi jucăuș pământul de dinaintea pașilor săi. Stopă, între îngrijorare și curiozitate, căutând printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și sub perle în șirag, opunându-se simțirilor ei gingașe, tânăra pădureancă își struni temerile, renunțând să mai întoarcă vorba părintelui ei, Vânătorul O'Piatră. Dar, ca și cum graiul de felină al Fetei i-ar fi stimulat precauțiile, O'Piatră se afundă într-o muțenie atât de neclintită și de îndelungată, încât Profesorul crezu că nu-i va fi dat niciodată să mai asculte cuvintele pravilei strămoșilor rătăciți din stele. Într-un târziu, însă, Vânătorul tuși, dregându-și vocea, de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aprinse. Nu înțeleg, Profesore, ce vreți să obțineți, interogându-ne astfel pe noi răbufni ofuscat directorul de colegiu, care remarcase că răspunsurile date ulterior de asistență aveau menirea surclasării implicite a indicațiilor oferite de el însuși. Tăcu, încercând să se afunde mai mult în fotoliu, efectuarea mișcării de frecare pe suprafața de piele a fotoliului provocând un neașteptat scârțâit. Un scârțâit la fel cu un mieunat de pisică. Sesizându-l, cu o anume interpretare, tânăra hipistă găsi momentul să se exprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ei nu ajung la el. Se pierd într-o asurzitoare cacofonie de voci stridente, dușmănoase. Încearcă să se apropie de ea, dar picioarele, plumbuite parcă, nu vor să-l asculte. Privește în jos și constată îngrozit că încep să se afunde în pământ. Fata dispare doar ca să apară în altă parte, haotic, într-un carusel delirant al imaginilor, peste care se întinde un întuneric amenințător ca o mlaștină, gata să-l înghită și pe el. Disperat că poate să o piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
protector la gură. Picioarele îi tremură, nesigure. La fel și trupul, mâinile. Își impune să nu cedeze. Nu-și poate permite asta acum. Mai târziu. Impulsurile cerebrale stăpânesc până la urmă slăbiciunea cărnii. Își spală cu zăpadă chipul însângerat apoi se afundă în pădurea mai tăcută ca niciodată. Către creastă, peisajul se deschide. Vântul bate mai tare, pale bezmetice modelând și purtând aiurea pulberea albă a zăpezii. Un ultim prag este escaladat. Lungit pe burtă, Marius cercetează atent platoul golaș, de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
camerei și cea căreia i se adresase chemarea tainică deschide ochii. Privirea ei se oprește direct asupra lui Marius și atunci el se vede pe sine, așa cum arată acum. Cu uniforma murdară, pe alocuri ruptă, slab, palid, nebărbierit, cu ochii afundați în orbite și pielea obrazului drept tăiată de o cicatrice lată, hidoasă. Fusese împușcat în față din apropiere, glonțul ciupise din osul pometelui, dar scăpase cu viață. Dragostea mea... Smaranda încearcă un surâs, în timp ce emoția puternică îi aduce puțină, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce e printre plăcile alea. Lazăr pune pe taler un disc și de la primele acorduri Marius tresare plăcut surprins. Serenada lui Schubert. Își încleștează mâinile într-un ultim efort care să-l mențină deasupra acelui hău rece în care se afundă cu fiecare minut care trece. Trăiește deja în agonie. Se prăbușește în abis și nu mai poate să se ridice. Își aude respirația sacadată, pulsul firav, mirosul sângelui care-i iese printre dinți. Totul devine ca un vis în alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]