KorAP: Find »[drukola/base=agăța & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...272 >

6,798 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

cînta romanțe. Locuia pe o stradă cu trei fabrici și cînd suna sirena de două și ucenicii treceau prin fața casei ei ca să meargă la birtul din colț, domnișoara se cocoța pe pervazul ferestrei și, ca un făcut, fusta i se agăța Într-un cîrlig. Ieșeau la iveală două picioare lungi și albe ca două fire de praz atîrnate deasupra tarabei la Ziua Recoltei. Glasul roților de tren, bidinelele chivuțelor spoind kilometri pătrați de paiantă și cercelul de argint sclipind În urechea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
a vă surghiuni deliberat, de a vă aplica „autoflagelarea“ unei tăceri de șapte zile, vă gîndiți că, În conjunctura În care trăim, nu poți realiza izolarea perfectă nici declarîndu-te nebun și intrînd de bunăvoie În balamuc. Și acolo cineva se agață de tine și nu te lasă să fii singur, „vrea să te vindece“. Desigur că mobilul exilului Dumneavoastră nu a fost fuga de comunicarea socială, vulgară și zilnică - dacă aș crede asta, ar Însemna să mă jignesc pe mine În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
ți-o spun acum că nu mă aude) ...nu-și mai vedea capu de treburi, da și io... crezui că turbez nu alta. Mă grăbi să vin la dumneata și cînd să pui cutia cu zahăr pă dulap mi să agață mîneca de coada ibricului, se vărsă și cafeaua și zahărul, tot. Apucă-te, Aneto, și șterge, și spală, ierea izinit dulapul ăla că nu-l mai spălai de la Bobotează. Ale dracu lucrurile cînd nu le bagi În seamă, numa ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
binecunoscutele tonuri ale imnului Întoarce-te la Erin, urmate imediat de Marșul lui Rakoczy... Nici dracu nu l-ar fi putut opri pînă n-a pus mîna nici nu știu cum pe cutia aia de tinichea și țuști afară cu micul Alf agățat de brațul lui și urlînd ca un porc Înjunghiat exact ca Într-o piesă de teatru dracului. Unde e că-l omor dracului? țaici intră din nou În planul real În acțiunea propriu-zisă) Și Ned și J.G. nemaiputîndu-se ține pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
miracole nu vreau să fiu eroină sînt o rîmă o cîrtiță care se ascunde și ei mă așteaptă ea Întreabă de mine ea mă cheamă l-a trimis pe Huțan așa fac toți cînd nu mai au altă salvare se agață de cei pe care Îi consideră Învățați de parcă dacă ai făcut o facultate poți să săvîrșești minuni așa țipa și Otata pe patul morții „Nori, ajută-mă!“ se crampona de mine cu ultimele puteri credea că dacă eram studentă știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
e plapuma și nu-i dai cezarului ce-i al lui, poți să-ți iei adio de la viață. — Sper că glumești. E ridicol să — Nu te-ai gîndit niciodată ce căuta Albu În lumea noastră, În dormitorul tău, de ce se agăța ca un naufragiat de Niki Bârsan? O petrecere adevărată! Și? Tăcură un timp privind absenți coloanele de cruci aliniate haotic după o ordine a hazardului. Citeau mașinal nume și profesii - miniștri, comersanți, doctori, prefecți, pianiști, soții și mame iubitoare. Wanda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-și schimbă forma, și senzația aceea de greață și de plăcere cînd palma descoperă În buzunar ceva umed și alunecos - miros de citron și mosc - ca un embrion de memorie și Încet Încet se recompune imaginea unui săpun care se agață cu Încăpățînare de numele și de vîrsta mea de acum. Ei bine, domnule Poldi, cum Îți permiți o asemenea Îndrăzneală noapte de noapte această respirație chiar În hîrtia pe care scriu. Mă simt pîndită de prevestirile tale - un săpun nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
și calitatea și mai ce? E simplu, În spațiile acvatice animalele au membrane care le unesc degetele ca să poată Înota, În junglă șerpii atîrnă de copaci ca lianele și unele maimuțe au cozi lungi ca o funie cu care se agață de crengi și saltă mai departe, viețuitoarele subpămîntene sînt oarbe ca să suporte Întunericul ca pe un mediu normal și totul devine normal cînd Îți reglezi predispozițiile la baremul obișnuit, cînd toleranța devine natură și te trezești Într-o seară Întrebînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448

și dă ajutor cu țârâita, mi-am spus în sinea mea. Nu voi uita niciodată pădurea aceea. De la calea ferată până în desiș, era străbătută de o cărare, iar în față, deasupra ei, se proțăpise luna. Pe acele de brad erau agățate picături pline de lumina ei, apoi, când s-au mișcat de la locul lor, unele s-au stins. Au căzut mai ales la adierea vântului rătăcit printre copaci. Acum, mai târziu, aș putea să-ți spun că erau o nimica toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
fumul de lumânare încremenea săptămâni întregi prin cameră. Un pui de brad pe care ni-l aducea pădurarul iarna, iar vara, pe fiica lui din Argintiș, unde locuiau, ca s-o fotografiem. Iar pe brad, numai luminițe sfârâitoare, nici un îngeraș agățat de crengi sau bomboane de anul trecut, doar o singură podoabă de sticlă în vârf și ace de brad de la Dumnezeu, pătate cu ceară. Nopțile cu băi călduțe în cada aceea bizară, cărțile nerușinate sau umile și casa cu cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
flăcăii de măcelari numai prin munții aceștia nu umblau. Vezi, de aceea îmi place mie atât de mult aici. Veștile rătăcesc zile întregi prin păduri. Chiar și știrile de la radio vin cu întârziere. — Și? — Și înainte să plece și-a agățat pe perete toate cele treisprezece tablouri, a ars schițele în cadă și a pus cenușa în cinci pahare de vin pe care ni le-a lăsat, împreună cu cartea lui de vizită. „Să vă fie de bine“ - numai atât a scris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
îmi povestea Engelhard când discutam despre evoluția mea. Și că, într-o seară de vară, Amália s-a aruncat cu halat cu tot în lac după Baár. Nebunul s-a dus să-l viziteze pe Păstorul necunoscut și s-a agățat cu chiloții de alge. L-au reanimat pe mal o jumătate de oră. Și, după ce i-au scos toată mocirla din burtă, în loc să le mulțumească, el a început să peroreze despre inventivitatea naturii. Și că ce chestie interesantă e lacul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
multe ori la cinematograf și mai aștepta ceva de la viață, a văzut în această comandă posibilitatea unui câștig mai consistent ca de obicei. A tras un pic cu urechea, apoi cu ochiul și, în toiul nopții, când Igor Gherasimov tocmai agăța a patra tăbliță cu numele străzii, i-a luminat fața puternic cu un bliț. Igor s-a aruncat din vârful scării după el și după câteva săptămâni i se amputau ambele picioare de la coapse. Tânărul Hárász Árpád n-a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
primești nimic de la mine. O sută de mii de rugăciuni și mirosul unui coit sub chipul meu. Pe pântec. Am rămas așa, pe jumătate despuiată, părăsită, rece. Da, pe la spate, ca să știi toate amănuntele. Și spălată. Cu costumul lui Benjamin agățat în fața mea, ca să-l văd. Fără să plâng, fără violență. Și nu pe bani. Iar duminică am făcut, de disperare, tot ce se poate face cu un bărbat. Uneori poate cu stângăcie, dar fii sigur că el n-a observat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388

fugă din cameră și am auzit-o pe doamna Watkins cum a căzut pe podea gemând. Niciodată n-am alergat atât de repede. Doctorul stătea pe Main Street, trei străzi mai încolo. Am alergat prin curțile oamenilor și m-am agățat în sârmele de atârnat rufe și am speriat copiii care se jucau în noroi. Când i-am spus doctorului ce s-a întâmplat, a zburat spre școală. Mi-era cald și eram obosit, așa că eu am mers încet. Câțiva copii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
și nu lipseau la nici una. Când predicatorul aducea câte un evanghelist în fiecare an, oamenii veneau și de dincolo de deal, chiar și din zonele rurale. De-a curmezișul străzii principale au atârnat o frânghie între două clădiri. De frânghie era agățată o pânză lungă cu un anunț: MÂNTUIRE! MÂNTUIRE! Vino să primești câte un mesaj zguduitor în fiecare seară. BOBBIE LEE TAYLOR din Memphis, Tennessee DOUĂ SĂPTĂMÂNI! DOUĂ SĂPTĂMÂNI! Cort de 2000 de locuri Terenul viran din capătul străzii principale ÎNCEPÂND

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
străzii principale, vedeam cum se închid magazinele mai devreme. Bobby Lee Taylor stătea la hotel și lumea de înghesuia pe strada din față încercând să intre sau să iasă pe ușa principală. Un afiș mare cu Bobby Lee Taylor era agățat pe hotel. Am auzit că stătea într-o cameră de cinșpe dolari pe zi, care era sus la etajul doi, ultimul etaj al hotelului. Nu o puteau închiria decât atunci când venea cineva bogat în oraș, ca senatorul statului sau directorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
tobe și cu părul ei de sârmă albă. Mi-am amintit de ochii ei, care aveau privirea aceea ciudată, dar apoi m-am gândit la momentele când era drăguță și fină și eu obișnuiam să o pup și să mă agăț de ea, dar acum îmi era frică de ea și nu voiam deloc să mă apropii de ea. Tanti Mae mi-a făcut semn să ies din bucătărie, ca mama să poată mânca. Ziua următoare, m-am dus la magazin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

fost o minciună. Tom era de partea cealaltă a mesei, pierdut pe moment într-o amețeală pașnică. Ajunsesem și eu la un stadiu de claritate, un fel de nirvana a nopților de băută. Privirile nedumerite ale lui Tom s-au agățat de mine. L-am văzut cum mă recunoaște și apoi cum își aduce aminte de ceva, aproape încrucișându-și ochii din cauza efortului. S-a ridicat și a înaintat încet și impunător de-a lungul mesei. Stând lângă tânărul de lângă mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
a întâmplat, am spus bosumflată, nu te mai atrag? Dar a adormit repede la loc și nu a auzit nimic. Bineînțeles că Judy era trezită, îmbrăcată și făcuse și ceaiul. Camera ei mirosea a bețișoare parfumate, iar pe pereți erau agățate în pioneze bucăți de materiale și eșarfe. Podeaua era din lemn plin de așchii, acoperit pe alocuri de covorașe în dungi împletite, portocalii și galbene. Pe o ladă veche din lemn era un teanc de cărți de meditație și yoga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
țigări și bere. Până și eu, care eram destul de rezistentă la asemenea priveliști, am fost copleșită. M-am împiedicat de ceva pe hol și uitându-mă să văd ce e am găsit un pachet cu mâncare, urme de curry uscat, agățându-se ca niște viermi galbeni pe care până și pisica le refuzase. Chiar atunci Tom cobora pe scări. Și el arăta obosit și neîngrijit. Probabil indispoziția era molipsitoare. —Sam, mă căutai? — De fapt pe Claire o căutam, am recunoscut. —Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
picioare, dându-mi mâna ca să mă pot ridica. Mă durea ca dracu’. Nat avea o privire sălbatică. Am presupus că suntem amândoi în stare de șoc. Și-a pus mâna în jurul umerilor mei ca să mă sprijine, iar eu m-am agățat de mijlocul lui. Nu părea să am nimic rupt sau oricum nu grav. Ne-am târât de-a lungul străzii ca doi supraviețuitori ai unei explozii nucleare. Uitându-mă în jos, am descoperit o gaură imensă în blugi, în dreptul genunchiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
telefonul jos și m-am uitat pe peretele din bucătărie. în fața mea era un tablou lung și îngust, pictat de o prietenă de la Colegiul de Arte. Era un șir de fructe: mere roz, banane albastre, căpșuni verzi, avocado mov. Erau agățate de un singur fir negru și păreau dulci și coapte, dar mai degrabă bizare. După un timp am băgat mâna pe sub bluză și am scos scrisorile. Am dat jos tabloul, am scos rama și am băgat acolo scrisorile. Deloc ingenios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Degetele lui lungi s-au apucat bine de ea, i se vedeau oasele prin piele. Scara era grea, iar lovitura mea a trimis-o prea departe ca el să o mai poată ajunge. Pentru un moment extrem de lung a stat agățat doar cu o mână de balustradă. Strânsoarea se slăbea, gravitația trăgându-l în jos. Scara părea că s-a proptit într-un perete invizibil. S-a întors să mă privească în față. —Sam? a spus ca o întrebare. Nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
respire. Ce ar fi? Nu strica să încerc. E bine de știut, aveam nevoie de ceva să mă distragă. Puteam să mă duc chiar acum la un magazin de scule, să iau un lanț, să leg Chestia și să o agăț de o nișă în tavan. Arăta mai grea decât era de fapt. Nu ar fi atârnat prea greu de tavan; de fapt voiam să pun ceva să atârne acolo de vreun an... Mi-am imaginat-o în aer, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]