2,641 matches
-
venit greu să creadă sau l-ar fi uimit faptul că exista cu adevărat. Apoi închise ochii și respiră cu greutate. Nu mai spuse nimic și, după zece minute, muri. Gacel rămase nemișcat, stând pe vine în fața lui, respectându-i agonia, și doar când își dădu seama că îi căzuse capul pe piept se ridică și, folosindu-și ultimele forțe, târî corpul lui Abdul-el-Kebir până în partea din spate a mașinii. Se odihni puțin, pentru că efortul fusese prea mare, apoi îi scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cetate părea să fie un miel gigantic, Îngrășat pentru jertfă. Noaptea care precede sărbătoarea, acea noapte a Hotărârii În care este Împlinită fiecare făgăduială, mii de familii și-au petrecut-o În moschei, În mausoleele sfinților - adăposturi precare, noapte de agonie, de lacrimi și de rugăciuni. În fortăreață, În acest timp, se stârnise o discuție furtunoasă Între frații selgiucizi. Ceagrî striga că oamenii săi nu fuseseră plătiți de luni de zile, că nu consimțiseră să se lupte decât pentru că li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
inert, ciopârțit. Dar el păstrează pe buze un surâs șiret, pe care i l-a Închegat moartea. S-a răzbunat, sultanul avea să-i mai supraviețuiască doar puțină vreme. Alp Arslan muri, Într-adevăr, la capătul a patru nopți de agonie. De agonie lentă și de amară meditație. Cuvintele sale au fost relatate de cronicarii vremii: „Ieri, Îmi treceam În revistă trupele de la Înălțimea unui promontoriu, am simțit pământul cutremurându-se sub pașii lor și mi-am spus: «Eu sunt stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dar el păstrează pe buze un surâs șiret, pe care i l-a Închegat moartea. S-a răzbunat, sultanul avea să-i mai supraviețuiască doar puțină vreme. Alp Arslan muri, Într-adevăr, la capătul a patru nopți de agonie. De agonie lentă și de amară meditație. Cuvintele sale au fost relatate de cronicarii vremii: „Ieri, Îmi treceam În revistă trupele de la Înălțimea unui promontoriu, am simțit pământul cutremurându-se sub pașii lor și mi-am spus: «Eu sunt stăpânul lumii! Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o cursă cu obstacole. Fiii lui Adam traseră. O salvă. Apoi o alta. Căzură cam zece asediatori, restul au dat Înapoi, unul singur reuși să escaladeze baricada, dar numai ca să fie străpuns de o baionetă. Urmă un Îngrozitor urlet de agonie; mi-am Întors privirea. Cei mai mulți dintre manifestanți rămâneau, prudent, În urmă, mulțumindu-se să repete, țipând cât Îi ținea gura, același slogan: „La moarte!” Apoi fu lansat, din nou, un pluton pentru asaltul baricadei, de astă dată cu ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
meu de cealaltă parte, nu l-am adus la viață ca să-l Încredințez morții cu propriile mele mâini, luați-l pe tata, eu rămân aici. Sora ei veni spre ea și o Întrebă, Preferi să asiști, an după an, la agonia lui, Tu ai trei copii sănătoși, Îți dă mâna să vorbești, Fiul tău e ca și cum ar fi al meu, Dacă e așa, du-l tu, eu nu pot, Dar nu eu trebuie să-l duc, ar fi ca și cum l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
trebuie să plec, încerc să mă ridic, dar oboseala se prăbușește peste mine, parcă nu mai dormisem de ani de zile, mă sprijin de perete și închid ochii. Apropierea de viața aceasta nouă, de noua familie care lua ființă din agonie îmi trezește o liniște copilărească, parcă cineva mi-ar veghea somnul, și eu, care mă chinui noapte după noapte să adorm în patul meu, cad într-un somn adânc pe scaunul acela din plastic de pe coridorul zgomotos, în urechile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
devenit dependentă de medicamente, dar tot nu putea să moară. Până la urmă s-a îndurat cineva de ea și a murit prin eutanasie. Oricum, e îngrozitor să te chinuiești să mori. E îngrozitor și pentru cel care e într-o agonie permanentă, dar și pentru familie. Am rămas fără nici un ban. O injecție costa douăzeci de mii de yeni și avea nevoie și de supraveghere permanentă, așa că am stat mai tot timpul cu ea. Nu aveam când să învăț și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
hemoragie. Într-o fulgerare de aur din barocul târziu, am văzut Îngeri cu fețe etrusce, grifoni romanici și sirene orientale care se ițeau din capiteluri. Mă preumblam pe străzi străvechi, vrăjit de numele lor ce păreau niște cântece, Rua da Agonia, Avenida dos Amores, Travessa de Chico Diabo... Mă nimerisem la Salvador În epoca În care guvernul, sau cine Îl reprezenta, tocmai curăța vechiul oraș, expulzând din el miile de bordeluri, dar era abia la jumătatea drumului. La picioarele acelor biserici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de unde îi veneau banii, o fi avut și el o mătușă Tamara, ca toți politicienii români, care-i lăsase o avere imensă, pusă la dospit în vreo bancă elvețiană. Singurul site pe care-l frecventa cu regularitate era unul literar, agonia, pentru că acolo își postase Leo unele scrieri bufone, proteste împotriva unei lumi de care nu se mai simțea legat decât prin râs și depresie. L XXXVII Tot mai des o visam pe Valery Irons, interpretată de Pamela Anderson. Se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
plictisiți, probabil, să-i tot iscodească, într-o vineri, pe la prânzișor și fără nici un fel de avertisment, declanșaseră atacul. Ambuscada lor devastatoare, reușise. Mândrii cavaleri ai Occidentului, nici nu știuseră ce i-a lovit! Cu toți camarazii morți sau în agonie, căpetenia mai apucase să se târască, cu trei săgeți valahe înfipte în spate, care-i penetraseră apărătorile omoplaților și plămânii, aducându-i șiroaie de sânge pe gât, până în pragul unei văgăuni adânci, crăpată strategic într-un mal de pământ, acoperit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Apa sfințită, rece, de izvor, din cristelniță, prinde să sfârâie! Să fumege! Antichristul țipă ca ars, înnebunit! Din nou! În Numele Mântuitor al Fiului... Încă un țipăt! Altul, următorul, succesorul său, și încă unul! Țipetele unui animal, în spasmele grozave ale agoniei. Apa fierbe! Clocotește! Se vaporizează! Și încă odată! Măsoară-ți credința și dârzenia. Nu te opri! Nu te opri! Nu te opri! Atunci, creatura cea chinuită din mâinile lui Sile, se întoarce brusc molcomită, înspre el, strâmbându-se a plânge
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
doamne, mi-e așa de rău. Rău, rău! Se ridică cu stângăcie, corpul scuturându-se spasmodic, cu mâinile agățate de masă, de parcă-i era frică să-i dea drumul. ― Aaahh! ― Ce ai? întrebă Brett, neputincios. Ce te doare? Ceva din...! Agonia, vizibilă pe fața lui Kane, opri întrebarea lui Brett. "Execul" încercă să plece de la masă și căzu pe spate. Ochii i se plimbau prin orbite și din gât țâșni un strigăt pătrunzător care îi îngheță pe toți. Urletul se repercuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
poate spune: „Moise”. Totuși, povestirea nu este la prima persoană, ci la persoana a treia. Și aici povestitorul „se preface” că este martor, adică se pune în pielea unui martor ocular pentru a putea povesti ceea ce s-a întâmplat. 6. Agonia lui Isus Un alt exemplu foarte clar vine din Noul Testament. În timpul agoniei sale, Isus se roagă în „grădina Măslinilor”. Cel care citește Evangheliile după Marcu și Matei poate afla ce cuvinte a pronunțat Isus în acele momente. Cine era însă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
persoana a treia. Și aici povestitorul „se preface” că este martor, adică se pune în pielea unui martor ocular pentru a putea povesti ceea ce s-a întâmplat. 6. Agonia lui Isus Un alt exemplu foarte clar vine din Noul Testament. În timpul agoniei sale, Isus se roagă în „grădina Măslinilor”. Cel care citește Evangheliile după Marcu și Matei poate afla ce cuvinte a pronunțat Isus în acele momente. Cine era însă prezent și a auzit ceea ce spunea Isus? Nimeni. De fapt, cei trei
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
puse în mișcare. "Inutil", țin minte că a șoptit cineva lângă mine. În liniștea terifiantă, micul hohot dințat al rotirii butoiașului se auzea clar. Tremurând, convulsionat la față, cu o spaimă în ochi cum poate doar la cei aflați în agonie poți vedea, el duse pistolul la tâmplă. Lumea se ridică din scaune. Îl priveam cu atâta încordare, încît simțeam cum mi se umflă venele tâmplelor. Vedeam cocoșul revolverului cum se ridică încet, parcă vibrând. Și brusc, ca și cum acea vibrație s-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toate capriciile ei îl simțeam implicat. Știam că Gina se folosește de mine ca să se apere, ca să lase să răsufle jinduirea ei, ca să nu rămână singură, ca s-o țină cineva de mână când era nevoită să privească în față agonia dragostei ei. Cine eram eu ca să fiu prietenul ei? Un puști urât și bizar, care se aflase în pragul schizofreniei, care nu știa nimic în afară de-o brumă de literatură, care nu avea nici un fel de experiență de viață
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a văzut bucătar de campanie în reduta Griviței, chiar sub focul rușilor și românilor. Un obuz i-a lovit cazanele și s-a văzut prizonier la români, cu un picior tăiat la lazaretul din Giurgiu. Refăcut după șase luni de agonie, cu patru schije în plămânul drept, Marcos nu s-a mai întors peste Dunăre, ci s-a pus pe treabă în Regatul României, urnind o cârciumă la Chirnogi, lângă Oltenița. Locul era bun, așa că deverul i-a crescut și firma
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se lega de un foarte serios joc al nostru din luna trecută, prin care eu încercam să-mi ascund melancolia și neliniștea ("problema Maitreyi", cum o numeam în jurnal) spunând că am avut coșmare. Amintirea acelor timpuri de incertitudine și agonie făcea și mai viguroase bucuria și siguranța mea de acum. Mă întorsei în odaia mea, tremurând de voluptate și victorie. Nici n-am apucat să mă îmbrac bine, și Maitreyi bătu la ușă. Cum intră, trase perdeaua în urma ei (ușa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-mi amintesc sau să meditez, să leg faptele unele de altele, să reactualizez anumite scene; așa că acum trebuie să mă conduc după firul acelor foarte sumare însemnări, ca și cum aș descifra viața altuia, căci memoria acelor zile și nopți de arzătoare agonie nu o mai am). Acel eveniment a fost ziua de naștere a Maitreyiei, la 10 septembrie. Inginerul a ținut să o sărbătorească cu tot fastul, deși el era încă bolnav, iar Chabù aproape inconștientă. Împlinea Maitreyi 17 ani, și vârsta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ce e mai curios, începu el cu o voce gravă, aproape severă, este că atunci, în vis, aveam dreptate. Am uitat. Am uitat ce mă pregăteam să-i spun lui Ivan. Probabil că mă inspirase, ca să spun așa, prezența lui, agonia lui neverosimilă, așa cum se stingea, zidit din toate părțile în singurătatea lui absolută. Probabil că exemplul lui Ivan îmi revelase propria mea condiție umană, deși, evident, nu-mi dădeam seama de asta. Voiam, pur și simplu, să fac cum mi-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a ales opțiunea binelui, pășește în fluxul deschis al unei introspecții revelatoare de nemărginiri ale sinelui. Nerătăcind, el se descoperă dincolo de cerul senin al propriei conștiințe azurii, drept un ne-temporal Atlas ce-și poartă cosmosul pe umerii gratitudinii sale. Agonia suferinței pulsează paralel cu bucuria efemeră a clipelor risipite în fluxul mundaneității cotidiene. Alături de naivitatea existențială a fericirilor temporare, palpită, adesea, tensiunea sfâșietoare a unor dureri necontrolate. Cum privește cel îndurerat lumea ce-l învăluie cu marasma ei de nuanțe
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dialectica dintre bine și rău ca principiu originar impus dinspre zone transcendente agitației umane purtate de timp? Tipurile de suferință evocate aici transformă, metamorfozeză profunzimile conștiințelor afectate de ele? În ce sens? Le conferă, oare, profunzimea unei lucidități născută din agonie și tensiuni paroxistice? Pe fundalul și întru această profunzime îndurerată, cum evoluează dorința de asumare a transcendenței străbătătoare? Asumarea transcendenței în metamorfozele suferinței Experiența suferinței ni se prezintă, cel mai adesea, ca un crepuscul existențial, ca o breșă-sincopă în fluxul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ca o breșă-sincopă în fluxul normalitații cotidiene. Asistăm, în cazul acestei experiențe, la survenirea a două tipuri speciale de percepție. Astfel cel care suferă primește în interioritatea sa încercată împrejmuirea lumii într-un mod distinct față de semenii săi neatinși de agonia febrilă a durerilor ce coboară în trup sau urcă spre profunzimile spiritului. La rândul său, omogenul cromatic al lumii, vârtejul înnrobit timpului în dinamismul căruia se topesc uniformizant individualitățile umane își asumă într-un chip special, deci, diferit de orice
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
veșnicia edenică nu se oferă din extensiile imanentului și că doar oglindiri paradisiace punctează efemer temporalul deșertăciunilor umane. Așa cum fericirea întâmpină insular tranzitarea de către ființa omenească a nebuloasei profanului, tot astfel și suferința își deschide amarul existențial în clipe de agonie și spasm, în tensiunea unor situări insuportabile ce induc senzația că derularea firesc-banală a vieții pășește brusc într-un gol incendiar și mistuitor. În cadrul acestei sfredelitoare experiențe, în parcursul unei astfel de sfâșieri sentimentul pe care îl încercăm este de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]