9,537 matches
-
propriei arte, a Poeziei: „Eu sunt Întrebătorul. Ca un bivol în mlaștinile Universului îmi pândesc zorii. Mi-e frică să ajung un centaur siluind arborii poemului , mi-e frică să urc scara Supremei Judecăți. Prostul de mine, am înfruntat uneori albastrul cerului, de aceea, fiecare dimineață e o rufă roșie la orizont. În teaca baionetei mele s-a furișat un vers sălbatic. El mă privește cu îndurare și așteaptă să-l agăț în ștreangul singurătății lui. Vai, lumea aplaudă! Scâncetul i-
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
iar înăuntru alta. Acum peste tot e aceeași! Și totuși, la Bacău, în zona Autogării, „la Irina” a reînviat întrucâtva povestea hanurilor și hangița însăși s-a întors! Acum se călătorește din ce în ce mai mult, căci s-au înmulțit mașinile, ca nisipul. Albastrul de sus, rar îl mai zăresc oamenii pentru că înaintea ochilor, ei au și prin somn mașini. Autogara de la Bacău e o poartă prin care trec, venind sau plecând, călători fără număr. Cât cuprinzi, mașinile vin, se opresc și pleacă iar
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
pe peretele malului căptușit cu piatră roșie, cu scări și ganguri, cu terase, am putut admira în voie panorama orașului și să respir aerul curat dătător de energie. Armonia culorilor, albul de var, roșul țiglelor, gălbuiul marmurei, verdele copacilor și albastrul apelor, relieful deosebit, muntele coborând în trepte până în poalele mării, copacii seculari, amintirile din fragedă copilărie, rememorarea unor pagini ale istoriei noastre, pietrele, zarea depărtărilor, arhitectura clădirilor, totul în jur reflecta atmosfera timpurilor demult trecute și prezența spiritului marii noastre
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
din 20 iunie 2013. Sunt ca o pată într-o sferă albastră. Nu știu unde se sfârșește cerul și unde începe oceanul. Sunete diferite îmi inundă auzul. Pare a fi o orchestră ce își acordă instrumentele. Privesc în dreapta. Câteva capete ies din albastru și străpung albastru: Maria, Christa, Ruth, grupul acela numeros și nedespărțit ca și cum ar fi frați siamezi. Îmi fac cu mâna. Le întorc salutul prin același gest, bucuroasă că nu sunt nevoită să spun: Guten Morgen Deutschland, Schweiz, Österreich... Sunetele din stânga
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
îmi ... Citește mai mult Sunt ca o pată într-o sferă albastră. Nu știu unde se sfârșește cerul și unde începe oceanul. Sunete diferite îmi inundă auzul. Pare a fi o orchestră ce își acordă instrumentele.Privesc în dreapta. Câteva capete ies din albastru și străpung albastru: Maria, Christa, Ruth, grupul acela numeros și nedespărțit ca și cum ar fi frați siamezi. Îmi fac cu mâna. Le întorc salutul prin același gest, bucuroasă că nu sunt nevoită să spun: Guten Morgen Deutschland, Schweiz, Österreich...Sunetele din stânga
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
Afectiune > REGĂSIRE Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016 Toate Articolele Autorului Văd un cer viu deschizându-se-n mine Aprins de lumina ochilor tăi, E atât de bine să uiți chiar de tine Când albastrul acesta-l respirăm amândoi! Puterea dorinței noastre de regăsiri Ne împletește acum leagăn de vise, Mirați suntem de-aceste noi trăiri Ce cândva le credeam interzise! Era mult întuneric și poate teamă Deși părea că nu-i chiar așa, Ne
REGĂSIRE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366104_a_367433]
-
care se aflau clădiri cu mai multe etaje, pomi, grădini, spații publice, cu ălei mărginite de felinare, cu străzi pavate cu pietre aduse chiar din acel oraș și pe deasupra capului o imensă cupola care acoperea totul imitând cerul pictat în albastru deschis cu soare și norișori răzleți pictați în alb, ori noaptea cu stelele sclipind și ele în feeria de lumini care cuprinde tot spațiul. După vizitarea mai multor magazine și după plimbarea pe mai multe străzi, ne mai odihneam picioarele
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
Strofe > Introspecție > CA O UMBRĂ PE GARD Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1579 din 28 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Am nimbul unui voievod uitat peste timp, locuiesc într-o cochilie în firida ascunsă, văd totu-n albastru ca-n marile sudice cu poeți înotând în poeme de apă. Era o lumină-n arbori exotici cu păsări ciudate ce nu se cuvine să le vânezi. Nu genunchii mă dor doar tălpile plate purtând sub pași asfaltul încins, trădare
CA O UMBRĂ PE GARD de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366219_a_367548]
-
apei, fără apă. E vară în Galil Pământul n-are iarbă, lumina n-are umbră. căldură n-are milă, cănd pârjolește-n jur. Iar eu visez și mi se pare ca-n jurul meu e-un câmp de floare, galben albastru violet, să ți le prinzi la cingătoare Dar florile sunt numai spini înalte cât un stat de om, tufiș țepos cu frunză rară ce leagănă un cintezoi pleoștit de arșiță de-afară, ce ciripește-n limba lui: „Hai vino, vino
FLOARE DE NISIP (POEME) 2 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366231_a_367560]
-
țipetele lor E-atâta frumusețe Și-atât de mult alean În zborul lor Ce se repetă an de an când trec în stoluri maestuase scăldate de lumină: Cocori și berze, cormorani, ori pelicani cu gușa plină. Se lasă peste unde, albastrul îl ascunde când aripa-și desface, corabie de nea. Dar printre zburătoare Cât ochiul le cuprinde Nu-i porumbel de pace S-oprească-n țara mea. -------------------------------- Madeleine DAVIDSOHN Haifa, Israel 21 septembrie 2016 Referință Bibliografica: Madeleine DAVIDSOHN - FLOARE DE NISIP (POEME) 2
FLOARE DE NISIP (POEME) 2 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366231_a_367560]
-
o plasă de sârmă ce înghite trecerile” -, care nu dă nicio șansă microuniversului copilăriei. În „Inimi roșii în facerea nopții”, nu întâmplător este evocată, cu accente biblice, figura tulbure a Fridei Kahlo, dar somnul, în care rătăcește în-gerul morții, este „albastru, de inimi născător”. „Dragonul ne¬gru” este cel căruia îi stă în puteri să prindă „rădăcini florale”, iar pentru magnifica „Lebădă neagră cu cioc de noroc”, motto-ul care îi dă anima este (pseudo?)ironicul „Credință, frăție și ubi¬cuitate
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
-
participarea unor artiști, muzicieni și poeții din Râmnicu Vâlcea precum: George Țărnea, Felix Sima, Doru Motoc, Traian D. Lungu, Lucian Avramescu și Gheorghe Voica. Prin 1966-1967, Nicolae Cochinescu, care era procuror la Drăgășani, a scris cartea pentru copii numită „Călărețul albastru”. Aproape toate povestirile din cartea care a apărut mai târziu la Editura „Ion Creangă”. Deseori le-a citit în ședințele cenaclului pe care-l conduceam. Unele din ele le-am difuzat, în lectura autorului, în cadrul emisiunilor Stației de Radioficare din
GEORGE ROCA-INTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361458_a_362787]
-
Ediția nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Timpul de acum nu mai e un moft, Pare cam grăbit, vrea schimbare-n soft, Dar eu pân’ mă mișc, el a dispărut Și rămân năucă, de ce am pierdut. Din albastru zării, îmi croiesc veșmânt Și-mi sculptez, pe gânduri, crezul-legământ; Că de-o fi să fie, să nu-l mai întorc, Am să-mi trăiesc viața, cu al meu noroc. Ce mi-o fi și mie, orice-mi este dat
TIMPUL SOFT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361583_a_362912]
-
Publicat în: Ediția nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Gustul maro al evadării O liniște-amară sună pe drum, Afară e proaspăt ... În suflet e fum. Bate la poartă durerea tăcând, Alerg peste-o apă ... Râd, deși plâng. Albastrul coboară peste pădure, Nici lupi nu-s la pândă ... N-au ce să fure. În zare se-arată o beznă cumplită, „Eclipsă de viață”... Așa e numită. Și liniștea sună tăcând răspicat, Din libertate A evadat. Se-ntoarce acasă, în locul
GUSTUL MARO AL EVADĂRII de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361612_a_362941]
-
Eram lângă Sfinx. Era cald, bine și o pace ca de început de lume. Vântul adia, aici, blând și soarele dogorea ca vara, scânteind feeric în zăpada ce acoperea întinsurile, munții, văile, tronând majestuos din înaltul cerului imens transparent si albastru. Mi-am scos fularul și căciula năpădit de senzații vechii, răvășitoare - de poet, de om al muntelui și prospector geolog adevărat, convins și loial - senzații ce le credeam atrofiate de mediul nociv, otrăvitor al ,,civilizației'' citadine, în care rugineam de peste
ODĂ SFINXULUI de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361627_a_362956]
-
a strigat: Tu, Mariane, și tu, Andro, sunteți exilați în Paradis! De ce ne păcălești, Doamne?- a întrebat Marian acea voce. Nu vă păcălesc, voi sunteți deja în Canada!- i-a răspuns acea voce. El cu Andra pluteau pe sus prin albastrul sideral al cerului canadian și de acolo de la acea înălțime vedeau câmpii enorme, Anzii Cordilieni, Lacurile, Cascada Niagara, marile ghețuri din nord, pădurea boreală de conifere, de plopi și de mesteceni, întinsă cât vedeau cu ochii și au aterizat jos
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
ei ascunsă până atunci, se revărsă prin acel sărut către tânăr, care încerca să-și arate toată pasiunea de care era în stare, tinerei femei. Mihai îi dădu drumul din brațe și o privi țintă în ochii ei de un albastru marin, în care se putea citi deslușit fericirea care încă mai persista în urma impactului avut asupra ei acele clipe inedite. “Nu-i chiar așa de rău. O am la degetul cel mic.” Andreea încă mai era zăpăcită și nu putea
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ALBASTRUL DIN NOI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-am deschis corola, lumii și mi-am dăruit culoarea Florilor de lângă mine, pe scaieți mi-am scris scrisori Să nu poată să
ALBASTRUL DIN NOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351852_a_353181]
-
ascuns în firul ierbii și-n oglinda de sub nea Viorele, albăstrele surâdeau timid sub ploi... Tu citește-mă pe-o filă, e deschisă-n asfințit Că mi-e teamă că de mâine, zorii nu vor mai cânta. Scrie -acolo cu albastru, violet neliniștit Mai apare printre puncte...l-am cules din noaptea grea Ce-mi apasă pe corolă și mă roagă să renunț La culoare și un doliu să-mi aștern pe gene lungi; Eu voi renunța doar dacă îmi vei
ALBASTRUL DIN NOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351852_a_353181]
-
aștern pe gene lungi; Eu voi renunța doar dacă îmi vei scrie un denunț Că sunt floarea cea albastră și la mine nu ajungi... Și îmi voi ascunde cerul sub aripe și sub ploi Doar să-mi fii îngrijitorul tot albastrului din noi... Referință Bibliografică: Albastrul din noi / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 785, Anul III, 23 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ALBASTRUL DIN NOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351852_a_353181]
-
voi renunța doar dacă îmi vei scrie un denunț Că sunt floarea cea albastră și la mine nu ajungi... Și îmi voi ascunde cerul sub aripe și sub ploi Doar să-mi fii îngrijitorul tot albastrului din noi... Referință Bibliografică: Albastrul din noi / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 785, Anul III, 23 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ALBASTRUL DIN NOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351852_a_353181]
-
revista Atheneum din Vancouver, unde a fost redactor și editor. ,,nu știam ce-I iubirea / nici astăzi nu știu / așteaptă să plece anotimpurile / să fim singuri / să fim ultima salvare / să sprijinim o scară de cer / să-l vopsesc în albastru. ,, Mariana Rogoz Stratulat; Poeta spune că poezia i-a permis să exerseze , arta răbdării ! A publicat poezie sporadic la diferite reviste.Este cuprinsă în câteva antologii literare și are în palmares 5 volume publicate. Primul apare în anul 2005,iarăși
HAI HUI, PRINTRE CUVINTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351867_a_353196]
-
ale munților, tinzând spre soare pentru a mă purifica în dulcea lui lumină aurie. Cel mai tare m-am avântat când iubirea mi-a atins aripile inimii, transformându-le în aripi magice, asemănătoare celor ale îngerilor. Era zborul meu spre Albastrul Infinit! Clipe de dumnezeire când exclamam: Doamne, încerc să te ating, dar mâna mea nu poate cuprinde Infinitul! Acum, zborul este spre mine însămi, spre Sinea mea superioară! „Doar un luptător poate rezista pe drumul cunoașterii, căci arta lui constaă
ZBORUL SPRE SINE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351907_a_353236]
-
universului poetic construit de AUREL VASILICA. Fără nicio îndoială, puternicul accent de spiritualitate neo-creștină face din „LUMINI ȘI UMBRE“ o carte cu esențe din ce in ce mai rare în vremurile noastre. Inima poetului creștin este locul unde Vinul și Pâinea Sfintei Euharistii zămislesc albastrul cerului sau convertesc trunchiul secat de viață în pomul cu bogate roade. Cu o prozodie ce se dorește clasică, ritmurile interne, sensibile, ale unei astfel de poezii, se dovedesc a fi cele ale inimii sau, măi bine-zis, ale sufletului încărcat
„LUMINI ŞI UMBRE” (VERSURI) DE AUREL VASILICĂ (SLOBOZIA), CARTE DEDICATĂ PĂRINTELUI CRISTIAN POMOHACI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351904_a_353233]
-
se revarsă încet, încet, cum veacul își aruncă straiele de pe sine, ca mai apoi, spovedindu-se, să aflăm cât suntem de vulnerabili. Iată că un nou născut vine pe lume, ” De ce plâng fluturii în Fa minor” , un nume alarmant de albastru. Deschideți porțile cerului și o să auziți un cor de îngeri cum își întinde aripile pe un lied de Eleonora Stamate. Mai sus, câteva trepte, poeții adună veșnicie cu veșnicie să le pună la primăvară sub brazdă. De aici pornesc toate
UN FLUTURE, O CARTE, O POETĂ ... SAU DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR DE ELEONORA STAMATE (ED. ARMONII CULTURALE, 2013) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351928_a_353257]