7,295 matches
-
-o. Regăsesc monologul în căutarea dialogului cu Dumnezeu, dilemele existențiale dintru o conștiință problematizantă în lumea noastră desacralizată, regăsesc același râu călătorind prin sensuri, complicând, tăgăduind și formulând într-o ardere lentă. Dar, de această dată, râul melodic are o albie adâncită, poate chiar până în teluricul creativ al autorului, ca o inițiere a însingurării omenești predestinate. Plecarea mamei dintre vii, dispariția ei ca făptură pământeană și această durere de fiu nu mai sunt doar umane, ci țin de Ființa însăși. Între
EUGEN DORCESCU-ELEGIILE DE LA BAD HOFGASTEIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373875_a_375204]
-
adâncul ascuns, sub iluzoria lume a slavei deșarte, Ființa-i sinteza de nepătruns dintre viață și moarte”. Finalul elegiilor, Epilogul, m-a frapat, însă voi lăsa cititorilor fideli ai poetului Eugen Dorcescu să dezlege acest mister, întru bucuria înțelegerii adâncului albiei conceptuale, creatoare a acestor versuri. Mai vreau doar să concluzionez în chiar ideea regăsită printre elegii, unde poetul spune: „Citesc Cien años de soledad în Bad Hofgaistein, în Hotelul Germania, apartamentul 404, sus, pe terasă”. Și pentru că mereu am înțeles
EUGEN DORCESCU-ELEGIILE DE LA BAD HOFGASTEIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373875_a_375204]
-
în: Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului O păpușă de cârpa Oriunde am călătorii spre noi ... Ne-ascundem de foșnetul privirilor , Cănd urma rătăcita a pașilor în doi Răscolește timpul înaintea zorilor . Cuvintele se-ncing în albia soarelui ... Cand ma închid într-un cub de gheață , Acoperindu-mi tăcerea sufletului Cu uitările , abandonate-n ceață . Aș pictă pe stele privirea-mi înghețată ... Si-as udă în valuri cu lacrimi uscate , Trandafirii albi cu chip de paiața Ce-
O PAPUSA DE CARPA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375526_a_376855]
-
vrut să-ți dăruiesc aripi de fluturi Și să mă ascund timid sub petalele roșii cu adieri ușoare.. la poarta sufletului tău . Aș fi vrut să asculți tăcerile din mine, să-mi înțelegi privirile cu reflexe de apus, scufundate în albii nesfârșite... Aș fi vrut să nu mă alungi din lumea ta Și să mă lași cuibărita în gândurile Unde foșnesc clipele noastre... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Aș fi vrut / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2068, Anul VI, 29
AS FI VRUT de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375548_a_376877]
-
Și gândul înăbușit între cuvinte ... Tăcerea îmi ascunde sub pelerina ei Trupul inert legănat de valuri , Pierdut în galaxiile privirei Până aproape de maluri ... M-am ascuns în scoică mareelor Să mă scalde valul cu spumă mării , Să cern pulberi în albia viselor Prin aburul fierbinte al depărtării... Mi-am împletit privirea-n respirația clipei Coborând genele prin albia unei iubiri, Atingând necunoscutul cu vârful aripei Pe unde pașii s-au rătăcit prin amintiri... Ma-ntorc privind doar malurile Pe unde pașii
STRATURI DE VANT de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375560_a_376889]
-
în galaxiile privirei Până aproape de maluri ... M-am ascuns în scoică mareelor Să mă scalde valul cu spumă mării , Să cern pulberi în albia viselor Prin aburul fierbinte al depărtării... Mi-am împletit privirea-n respirația clipei Coborând genele prin albia unei iubiri, Atingând necunoscutul cu vârful aripei Pe unde pașii s-au rătăcit prin amintiri... Ma-ntorc privind doar malurile Pe unde pașii au bătătorit suspine , Unde straturi de vânt agită valurile Și stăncile , ce-au devenit ruine ... gabrielaenerusu Referință
STRATURI DE VANT de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375560_a_376889]
-
recunosc privirile sumbre Desenate pe-o filă dintr-o carte . Rătăcesc confuză prin ecoul mut Ale gândurilor ce ți-au recunoscut Privirea rece în mască de lut , Pusa-ntre noi ca un scut . Stai liniștit ! Doar îmi curg amintirile În albia adâncă a uiarilor tale ... Și-mi ascund iar privirile Între tăceri și petale . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Între tăceri / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340, Anul VII, 28 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Rusu : Toate
INTRE TACERI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375590_a_376919]
-
a lemnului înainte de a deveni cenușă, cărbunele își pierde astfel orice proprietate a ceea ce a fost. La Teodor Dume nu, cărbunele miroase a cireș.Sau, tot autorul, se gândește la ziua „în care voi ieși/ din mine/ ca apa/ din albie.” Acest diluviu de proporții restrânse, personale, transfigurează ceea ce am înțelege îndeobște prin moarte, ea nu mai apare ca un teren arid al sfârșitului și al secătuirii de sine, ci, dimpotrivă, este tărâmul fertil al unei renașteri pentru o nouă copilărie
CĂLIN SĂMĂRGHIŢAN, REFERINŢE CRITICE LA CARTEA; MOARTEA, UN FLUTURE ALB, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371900_a_373229]
-
fost prea siguri de victorie! Coabitarea era perfectă! Prin certurile de fațadă dintre coabitant și coabitat! Baronii, marea majoritate analfabeți și țopârlani, se lăudau fățiș că au „prostimea” sub control. Aroganța, miștoul de tip dâmbovițean și infatuarea a ieșit din albie. Cod roșu! Alegerile le-ați pierdut aici, în țară. Diaspora nu a făcut decât să aprindă fitilul și să accentueze diferența între candidați. E o vorbă veche: Dumnezeu te lasă să te tot urci în copac, dar te coboară într-
TABLETA PLUS (92): VINE IGNATUL CORUPŢILOR! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371922_a_373251]
-
crescut mai des și mai viguros. Acolo era toată speranța de recoltă pentru anul acesta. Avea de gând la întoarcere să treacă și pe la bostana de deasupra lacului. De fapt acum a rămas doar urmă de lac. Mai apăreau în albia lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când în când câte o broască răgușită. Restul de broaște stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană se întristă de situația jalnică
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
fost prea siguri de victorie! Coabitarea era perfectă! Prin certurile de fațadă dintre coabitant și coabitat! Baronii, marea majoritate analfabeți și țopârlani, se lăudau fățiș că au „prostimea” sub control. Aroganța, miștoul de tip dâmbovițean și infatuarea a ieșit din albie. Cod roșu! Alegerile le-ați pierdut aici, în țară. Diaspora nu a făcut decât să aprindă fitilul și să accentueze diferența între candidați. E o vorbă veche: Dumnezeu te lasă să te tot urci în copac, dar te coboară într-
TABLETA DE WEEKEND (90): VINE IGNATUL CORUPŢILOR ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372032_a_373361]
-
peste butucii de vie să ciugulească boabele pline cu sucul dulce, sau căutam printre butuci cuiburi de iepuri de câmp care-și creșteau puii la umbra și adăpostul butucului viței de vie. Sâmbăta când era cerul senin și soare, scoteam albia mare din lemn de tei, o umpleam cu apă și o puneam la soare să se încălzească. Era zi de făcut baie. Aceea era piscina mea. Pentru bunica trebuia să fierb apa pe pirostrii că ea făcea baie în interiorul bordeiului
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
tei, o umpleam cu apă și o puneam la soare să se încălzească. Era zi de făcut baie. Aceea era piscina mea. Pentru bunica trebuia să fierb apa pe pirostrii că ea făcea baie în interiorul bordeiului și nu puteam căra albia plină cu apa încălzită la soare la acea vârstă. Tizic pentru foc aducea tata. Seara când venea taică-miu să stea cu noi, ne aducea de mâncare și ce ne mai era necesar. Cum începea să se formeze bobul pe
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
William Faulkner. Autodidact, funcționar la banca bunicului său ori diriginte la oficiul poștal al universității din Oxford, unde desfășoară tot felul de munci ocazionale pentru a se întreține și scrie, călător prin Europa și explorator al agorei literare, revine în albia natală în jurul vârstei de treizeci de ani și până la sfârșitul vieții va zugrăvi întâmplările de legendă ale Sudului american din unghiuri și perspective halucinante. Scriitura sa este abracadabrantă, antiliterară, urâtă chiar, semănând cu o frescă antică greu de descifrat din cauza
ZGOMOTUL ŞI FURIA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372978_a_374307]
-
tras într-o parte și în mijlocul camerei erau așezate câteva ligheane pline cu apa ce se infiltrase prin tavan. Peretele opus ferestrelor era și el îmbibat. Toată noaptea, după cum avea să-mi povestească, se luptase cu infiltrațiile, cărând ligheane și albii de plastic pe care abia dacă reușea să le deșerte în baie. Deși era iarnă, cu o noapte în urmă, temperatura se ridicase peste zero, zăpada de pe acoperiș se topise, scurgându-se pe sub cartonul prost lipit cu smoală. Apa ajunsese
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
drept „Valentine’s Day”. I-au dat apoi o notă autohtonă, îmbogățit-o cu obiceiuri culese, vorba bătrânilor „din cele străinătăți”. Astfel, pe grilajul balustradelor podului Elisabeta, au apărut lacăte de diverse forme și dimensiuni, ale căroe chei zac în albia Someșului, simbol al îndrăgostiților care, pesămite, vor să-și unească destinele pentru eternitate. Urc pe vechea alee - sau mai precis pe ceea ce a rămas din ea - spre locul în care știu că se află monumentul. Ascunse privirilor de vegetația bogată
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
ai născut durut și-apoi în mângâierea esenței tainei firii ascunsu-te-ai în fraga gustată delicat de fiece privire de om întunecat cu ochii-n cer te rogi înșirui puncte-n aer cu vântul tu petreci frunzele ruginite și albia secată și-un zvon de bucurie străbate lunca toată muntele îl urci fără căruțe grele pasul îți e mișcarea și gestul în durere și-n luminarea sfântă reconstruiești poteci El sus acolo vede deschide ziduri reci prin porți de-mbrățișare
ROAGĂ-TE LIBERTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347299_a_348628]
-
plecat la râu să se îmbăieze. După terminarea barajului de la Paltinu, exista trasă în sat și apă curentă, chiar dacă existau și fântâni, însă fiind vară, preferau o baie în Florei în locul unei ape fierte la aragaz și o îmbăiere în albia din tablă zincată, ținută în baia lor neterminată încă. Nu erau așa de bogați încât să-și permită construirea unei băi adevărate cu duș sau cadă dintr-o dată, așa că după decesul tatălui, ce se începuse la baie, așa a rămas
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
și blândețe într-o rafinată alcătuire/ orice gurmand așteaptă asemenea răsfăț /” („invitație la masă” ) Discursul poetic este brodat cu îndrăznețe asocieri de imagini, venind în avalanșă uneori, sau, dimpotrivă, punctând sporadic versul spre a-i relaxa viitura în tihna unei albii dusă în larg. Atât față de ordinea lumii cu regulile ei impuse, cât și față de datul ființial, poeta manifestă respect, neangajându-se nicicum în intervenția de a le schimba, preferând să le depășească. Tot ce vrea să recucerească după eforturile de
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
viu grai sfânt nedat/ mirenilor și tâmpla zvâcnește ne-ncetat/ ” („mit și sit”). Călătoria spre cuvântul care triumfă prin sensul său ori prin imaginea sa, continuă și în acest volum până la tăcerea grăitoare aflată dincolo de el. Aici, expresia poetică alunecă în albia unor poeme în proză, venind cu acumulări din jos și din larg, navigând în tăcere pe apele scriiturii, până la vărsarea aluviunii de sensuri și semnificații într-o mare din care să răsară, ca printr-o revelație, cu un alt chip
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
în mâini! Glorie domnului Mihai Eminescu imnuiau lăcustele! Glorie domnului Mihai Eminescu imnuiau lăcustele! Glorie domnului Mihai Eminescu imnuiau lăcustele! Glorie domnului Mihai Eminescu imnuiau lăcustele! Și deodată le-au crescu lumânări înalte în mâini! Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor! Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor! Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor! Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor! Cu râurile înalte în mâini arzând ca niște lumânări! OH, CUM SE PRIVEAU EI ÎNFIORAȚI! Elogiul 3 Oh
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
lăcustele! Glorie domnului Mihai Eminescu imnuiau lăcustele! Glorie domnului Mihai Eminescu imnuiau lăcustele! Glorie domnului Mihai Eminescu imnuiau lăcustele! Și deodată le-au crescu lumânări înalte în mâini! Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor! Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor! Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor! Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor! Cu râurile înalte în mâini arzând ca niște lumânări! OH, CUM SE PRIVEAU EI ÎNFIORAȚI! Elogiul 3 Oh, cum se priveau ei înfiorați! Inima lui
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
Glorie domnului Mihai Eminescu imnuiau lăcustele! Glorie domnului Mihai Eminescu imnuiau lăcustele! Și deodată le-au crescu lumânări înalte în mâini! Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor! Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor! Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor! Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor! Cu râurile înalte în mâini arzând ca niște lumânări! OH, CUM SE PRIVEAU EI ÎNFIORAȚI! Elogiul 3 Oh, cum se priveau ei înfiorați! Inima lui cântând S-a transformat în ochi Și
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
domnului Mihai Eminescu imnuiau lăcustele! Și deodată le-au crescu lumânări înalte în mâini! Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor! Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor! Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor! Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor! Cu râurile înalte în mâini arzând ca niște lumânări! OH, CUM SE PRIVEAU EI ÎNFIORAȚI! Elogiul 3 Oh, cum se priveau ei înfiorați! Inima lui cântând S-a transformat în ochi Și inima ei cântând S-a transformat în
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
sub forma unui chip...// Scăldat într-o lumină pură, binevoitoare. Ochii vor fi numai zâmbete, ascunzând cu grijă // Marea Trădare” ( Clipa de glorie). Poezia este o stare, o flacără ce izbucnește din adâncurile sufletești, nu cunoaște reguli... revărsându-se în albia imaginarului fără opreliști... Poetul intervine, îngrădește, îndiguiește doar atât cât expresia poetică să capete limpezime și profunzime. Poeta Valentina Becart, neobosită căutătoare de expresii inedite... contemplă în zilele însorite „zorii scăldându-se ca pruncii // în lacrimi de fericire; Alte expresii
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]