17,219 matches
-
Doar trecuseră prin prăpădul primului război. Toți își îngropaseră tinerețile în tranșeele lui și acum însemna că urmau feciorii lor... „O început război!... Doamne! Iar? Oare suntem blestemați să nu avem liniște?” s-au întrebat cu mare îngrijorare bătrânii. Au alergat repede acasă, să-și liniștească femeile și nepoții. „Nu-i nimica. O început războiul. Da’ îi acolo departe, în Basarabia. Nu vă temeți... Tunurile bat încolo, spre ruși. Bătu-i ar Dumnezeu să-i bată. Ne-au luat Basarabia cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
om la om? De lamânuire n-am auzit, tovarășu’... Lămurireee! Nu lamânuire. Fii atent și bagă la cap!... De a doua zi, Chersân, Tașmău - delegatul raionului - milițianul și Daurel intrau din casă în casă. Daurel era un fel de înainte-mergător. Alerga din poartă în poartă, să afle dacă gospodarii sunt acasă. Vine tovarășu’ de la raion. Vedeți cum grăiți, că... Câte unii îl întrebau: „Ce-i măi, Daurele? Ce cauți pe la porțile oamenilor? Tu n-ai treabă acasă? Da’ ce treabă să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Simona pe lume, lui Costache i se păru că toată casa lui e învăluită în lumină, că peste tot veghează îngeri păzitori, că se simte împlinit și împăcat cu tot ce viața îi așternuse în cale. Cum ieșea din tură alerga spre casă, se spăla îndelung, se primenea și apoi cu fetița pe genunchi, fredona cântecele pe care el le spunea de obicei vântului, pădurilor și întinderilor de la fereastra ovală a locomotivei, privind cu nesaț de-a lungul liniilor ferate, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fereastra și se așeza în pat, cu ochii lipiți de mânerul ușii, zicându-și mereu: ,,Poate vine în seara aceasta, poate vine!", recapitulând punct cu punct un plan pus în pagină cu minuțiozitate. Neavând nici o ocupație, gândurile începură să-i alerge pe șesurile amintirii. Se trezi dusă către o lectură a unei cărți pe care o citise, când și unde nu mai știa, în care aflase despre o pasăre ce trăiește în Australia, cu nume ciudat de Bikirikipiripiki. Aceasta, în așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un timp, luând mâinile de la urechi, nu mai auzi zgomotul făcut de topor. Ieși repede din casă. Scena ce i se înfățișă o umplu de spaimă. Costache zăcea sub cireșul căzut la pământ. Erau amândoi doborâți, și cireșul și Costache. Alergă repede în ogradă încercând să-l scoată pe bărbatul ei de sub tulpina grea, dar nu reuși. Se repezi pe poartă cerând ajutorul vecinilor. Cu greu, mai mulți oameni au izbutit să-l elibereze pe Costache Deleanu de sub trunchiul care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a aștepta reacția doctorului pe care o bănuia a fi una ce îl încărca și-i înspuma nervii. Rămas cu receptorul în mână, neștiind ce să facă, să arunce cât colo telefonul acesta care-l scotea mereu din minți, să alerge până la ea să o apostrofeze, să-i reproșeze faptul că încălca toate convențiile... De fiecare dată, când îl contacta Simona, blestema noaptea aceea de mai. De atunci începuse pentru el zile și nopți de coșmar, pe care ea ținea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că băiețelul a fost dus la spital. Soțul ei chemase salvarea și-l însoțise. Încă nu se întorsese, de aceea nu avea mai multe amănunte. Simona n-a mai așteptat. Așa cum era, căci nici nu apucase să-și scoată paltonul, alergă ca o nebună spre spital. Îl găsi pe Răducu bandajat la ambele mâini, într-un pat dintr-o rezervă, supravegheat de o soră medicală. Dormea. Probabil i se administrase o injecție pentru diminuarea durerilor și din când în când tresărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
său ce pășise într-un imperiu al întunericului. Ieși din casă. Primul gând îi purtă pașii către farmacie. Colegele Doinei îi spuseră că șefa trecuse pe la serviciu cu puțin timp înainte anunțându-le că își ia câteva zile din concediu. Alergă la mama Doinei. Aceasta îi destăinui că fiica ei îi spusese că pleacă la o conferință la București. Deci nu-i dezvăluise adevăratul mobil al părăsirii căminului conjugal". Derută totală. Unde să o caute. Trebuie neapărat să vorbească cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aș fi înțeles! Discuția aceea cu Răducu o răscoli din nou pe Simona. Nu se mai putu abține, nerăbdarea intrase din nou în casa ei. Se îmbrăcă la repezeală cu ce găsi în cale și așa, cu toate bateriile încărcate, alergă la telefoane. Îl luă și pe Răducu cu ea, decisă să-i ceară lui Teo să se hotărască o dată. Trebuie să o părăsească pe spălăcita aia de nevastă-sa, că nu o fi ruptă din soare! Să vină o dată lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aceea veni. Într-o dimineață îl înarmă cu gentuța lui obișnuită, în care îi puse o felie de pâine cu gem de prune, îi așeză cu grijă în jurul gâtului șnurul cu cheia de la garsonieră și-l conduse până la ușă. Apoi, alergă la fereastră să-l urmărească până la ultimul bloc din cvartal, când schimba sensul de mers. Observă că nu era pietricică să-i stea în cale pe care să n-o zburătăcească, de fiecare dată imaginându-și probabil că în fața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nedeslușită presimțire. Oare ce se întâmplase? Nu-și continuă gândurile. Părăsi garsoniera în goană, coborî cîte două sau trei trepte deodată până la ușa principală a blocului. O clipă, doar o clipă privi în direcția de unde venea Răducu, apoi începu să alerge ca o besmetică. În cele din urmă, ajunse lângă cei doi. Se așeză în genunchi și începu să-i pipăie cu febrilitate trupul, picioarele, îi cercetă capul uitându-se când la el, când la însoțitoarea lui, fără a scoate nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
orice clipă în pericol. Deodată, auzise scrâșnetul strident al unor roți de cauciuc pe asfalt, urmare a unei frâne bruște pusă de un taxi care ajunsese pe contrasens. Dar ceea ce-i atrăsese în mod deosebit atenția era un copil care alerga zăpăcit, în neștire, când într-o parte, când în alta, putând fi accidentat în orice clipă de mașinile care circulau fără contenire. Avusese o strângere de inimă. Întâi crezuse că e un copil din clasa ei, dar când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
acum, înseamnă că e departe!?" Deși i se declanșau crize greu de stăpânit, Simona apela neabătut la aceleași cuvinte încurajatoare: Va veni într-o zi, fii sigur, puișorul mamei!" Îl săruta de mai multe ori, îl conducea până la ușă, apoi alerga la fereastra micii sale garsoniere urmărindu-i fiecare pas. Inima i se umplea atunci de bucurie, ca apoi să i se umbrească și fața și sufletul. Pleca de multe ori spre școală cu o oră înainte, calculându-și că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
străzii, copiii își pasau mingea ușor unul altuia. Mingea traversa strada, apoi revenea la un alt partener pe trotuarul de unde plecase. Jocul era amuzant, exuberant, însoțit de chiote de veselie. Uneori, unii jucători nu nimereau mingea și erau nevoiți să alerge după ea pentru a nu jena trecătorii sau pentru a nu o scăpa de sub control. Un șut mai puternic, dat de Mihăiță, golgheterul echipei, făcu ca mingea să zboare pe celălalt trotuar și s-o ia la vale pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a nu jena trecătorii sau pentru a nu o scăpa de sub control. Un șut mai puternic, dat de Mihăiță, golgheterul echipei, făcu ca mingea să zboare pe celălalt trotuar și s-o ia la vale pe o străduță laterală. Răducu alergă să salveze mingea rebelă, neținând cont că tocmai atunci, la o distanță destul de mică, venea un camion în plină viteză. Cu toată prudența șoferului, Răducu nimeri sub roțile din față, apoi sub cele din spate, care îl striviră ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
atunci, la o distanță destul de mică, venea un camion în plină viteză. Cu toată prudența șoferului, Răducu nimeri sub roțile din față, apoi sub cele din spate, care îl striviră ca pe o gâză. Șoferul opri cât putu de repede, alergă câțiva pași în urma mașinii, dar scena care i se înfățișă îl înnebuni. De pe un cap imobil desprins total de corp îl priveau doi ochi uimiți. Membrele inferioare și întregul trup erau zdrobite și scăldate într-o baie de sânge. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
văzut pe Răducu' meu, nu știu unde a plecat?" Într-o zi, o vecină din bloc căută să o liniștească, să-i domolească rătăcirile, spunându-i că Răducul ei nu mai poate veni, e în cimitir. Fără să mai aștepte alte explicații, alergă așa cum era, în capot, la cimitir, luă la rând mormânt cu mormânt și unde văzu scris pe o cruce Radu Deleanu, 5 ani, începu să sape cu mâinile mormântul încă reavăn. Săpa fără spor cu unghiile, luând în căușul palmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
exprimare. Ce mamă rea putuse să fie! Așa auzise și el, ce putea ști un copil... Și într-o clipă, ca o fulgerare, i se păru că unul dintre participanții la joc e chiar Răducu. Nu mai așteptă nici un răgaz. Alergă îl cuprinse în brațe, împiedicându-l să lovească mingea care îi fusese pasată. Răducul meu, dragule, ce dor mi-a fost de tine! Pe mine nu mă cheamă Răducu, tanti! Eu sunt Tudor, spuse copilul puțin speriat, făcând eforturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o uimire mută. Profitând de o clipă de neatenție a Simonei, copilul se desprinse din brațele acesteia, șută cu sete în mingea care îl aștepta și porni în goană spre coechipierii săi. Simona rămase cu mâinile întinse către copilul care alerga strigâdu-l cu glas sfârșit: Răducule, dragule, puiul mamei!... O soră de ocrotire care o urmărise și asistase frecvent la scene asemănătoare în perimetrul spitalului, trecu cu vederea duioasa ei întâlnire cu trecutul... Când Simona reveni în spital, îi povesti asistentei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
perioadă, nimeni nu știa. Simona trebuia să-și ducă viața între cei patru pereți ai unei rezerve, să privească de la aceeași fereastră zăbrelită dealurile, ce se profilau la orizont, și mereu același și același peisaj care-și schimba culorile după cum alergau anotimpurile de-a lungul anului. În spital, timpul curgea anevoie. Medicul de salon îi găsi o ocupație care să o distragă de la obsedanta idee de a ieși cât mai repede pe porțile acestei instituții medicale. Îi oferi spre traducere, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sufletească din cale-afară de minunată și mi-au luminat într-atât de puternic existența, încât eram aidoma omului ce nu-și mai încape în piele de mulțumire și, de bucurie, zâmbește și face glume inocente tot timpul, iar sângele îi aleargă zburdalnic prin vene, ca cea mai sprintenă gazelă pe o câmpie cu flori! Când își arunca capul pe spate, dându-și la iveală pielea fină și tulburător de albă de pe delicatul ei gât, când i se dilatau pupilele, scoțându-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ne-am luat fiecare vermorelul în spinare, cu intenția bună de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le hărțuiam, cum aleargă, se zbat, unele mor, altele, mai abile, scapă și apucă să intre în găuri, unde de bună seamă că se simțeau în siguranță încă. Niciodată n-am agreat nici meseria de deratizator, nici pe cei cu care am fost nevoit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu ochii!, exclamă îndurerată femeia. Mă îngropi, puțin câte puțin, în fiecare zi! Dar, lasă, mai discutăm noi despre asta, subiectul nu s-a închis de tot aici. Acum, însă, uite cât de mult ai vorbit! Pleacă odată și să alergi - m-auzi? -, să nu care cumva să întârzii vreun pic la liturghie! - Nicio grijă, cunosc cum începe! Și se duse. „Tot am fost oarecum neconvingător, gândea el. Cred că, dacă mi-aș fi încordat și mai tare forțele mele intelectuale
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sărbători!” A doua zi, seara, orele 17.00, ne-am dat Întâlnire În fața bisericii (vis a vis de poliție). Eu am Întârziat puțin din cauza unor probleme neprevăzute. Era o seară frumoasă de iarnă. Ningea liniștit, cu fulgi mari, catifelați. Am alergat tot drumul și pentru prima oară simțeam că picioarele nu mă ascultau. Drumul părea fără sfârșit. Aproape ajunsesem la locul unde aveam să mă confrunt cu un lucru real. L-am zărit! Era acolo, puțin dezamăgit, jucându-se cu stratul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să-ți Înghețe chiar și nervul zâmbirii. După ceva vreme, sosește și bunul meu prieten, căruia Îi Înmânez o carte. Am schimbat câteva impresii la cald. Nemilosul timp pândea Însă, cu ochi reci și vicleni, prietenul meu fiind nevoit să alerge spre locul de munca fără de care... Am rămas destul de confuză și contrariată, cu cele două traiste cu cărți, darul meu cel mai prețios de Crăciun, care au fost nevoite să facă “bordura “o vreme, Întrucât nu reușeam să prind un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]