KorAP: Find »[drukola/base=alimentar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...2482 >

62,032 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

ciorchini de struguri negri, de a împodobi podeaua și aleea de la poartă cu frunzele castanilor și teilor de pe bulevardul Karl Marx. Măturătorii, bine plătiți, descărcau basculante cu frunze în curtea Mamei. Bărbații aveau să-i vină. Timpul chemat de Mioara Alimentară întârzia să apară. De fapt, nu putea, pentru că trenurile treceau rar și din câteva ciozvârte de zi nu se putea încropi o halcă de timp consistent care, împreună cu alt but sau mușchi circular, să formeze un corp sănătos, de timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
îi erau de ceară, ca ale legendarului Icar. Soarele dragostei din mine i le va topi și Mama se va prăbuși în uitare. Scârțâiau furcheții, șenilele rulau pe caldarâm, vâslele se mișcau ritmic, orașul era străbătut stradă cu stradă, Mioara Alimentară le imprima în memoria aparatului foto, chiar și geamătul Pământului vâslit. Pot spune, Mitică, spațiul avea putere de seducție. Dacă timp nu există, îl inventăm, ceea ce făceam ieri, azi desfăceam, pentru a-mi crea senzația de trecere până în clipa supremă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
era închisă și Mioara își savura ceaiul ca desert după masa servită din bunătățile rămase de la clienți, în contul vieții (sau în numele ei), apăreau, unul câte unul, prietenii care împărțeau rolurile ce trebuiau jucate în trilogia pe care zilnic Mioara Alimentară o îmbogățea cu o scenă sau îi schimba mereu finalul, ca orice creator, care, vrând să atingă perfecțiunea, cizelează fiecare frază, croiește haina care va fi îmbrăcată de personajele lumii, cu simțul periclitării caracterelor ce nu pot fi volatilizate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
pot, Mioara, pentru că sunt orb. Privește până ai să vezi, ne învață Brâncuși. Eu știu doar să privesc, Mioara! Vino cu mine! În felul acesta, personajul l-a creat pe Autor și nu invers. Și ce spune despre mine Mioara Alimentară? Nu știi unde să mă duci. Bâjbâi, ți-au rămas 4 simțuri, acutizate înspăimântător, dar auzul enorm, mirosul superfin, pipăitul ultrasensibil nu acoperă totul, eu voi fi bastonul tău, orbule, câinele tău însoțitor! Te voi trece strada Dincolo. Te-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
haine de piele, blană și sport, automat pentru transportul în comun, chioșc cu cafea la pachet, cafea boabe de râșnit, cafea în vid, cafea la suta de grame, librărie, farmacie, cârciumă, covrigărie, centru Vodafone, încălțăminte, frizerie, farmacie, centrul Orange PrePay, alimentară, cârciumă, biserică, centru cosmetic, îmbrăcăminte, țesături la sul, haine la tonă, cârciumă, telefonie mobilă Cosmote, farmacie, bancă, schimb valutar, cârciumă, bancă, amanet, bancă, electrocasnice, bancă, telefonie mobilă, farmacie, cârciumă, bancă, schimb valutar, magazine alimentare, biserică, mașini mărci străine, sicrie cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
încălțăminte, frizerie, farmacie, centrul Orange PrePay, alimentară, cârciumă, biserică, centru cosmetic, îmbrăcăminte, țesături la sul, haine la tonă, cârciumă, telefonie mobilă Cosmote, farmacie, bancă, schimb valutar, cârciumă, bancă, amanet, bancă, electrocasnice, bancă, telefonie mobilă, farmacie, cârciumă, bancă, schimb valutar, magazine alimentare, biserică, mașini mărci străine, sicrie cu două locuri, cu patru sau șapte, cu sau fără capotă, maxi-taxi, arhipline de la orele dimineții până la ceasurile amurgului, autobuzele fiind pentru pleava societății: actorii, gospodinele și handicapații locomotori, tramvaiele pentru pensionari și îngrijitorii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
banda cu vopsea albă pe care scria prezent și cu o mână întinsă pe banda trecutului. Viitorul meu se afla în viitorul trecut care avea să devină viitorul prezent, iar atunci când viitorul devenea trecut, pășeam deja în prezentul viitor. Mioara Alimentară râdea pe cealaltă parte a cercului, semn că le dăduse cu tifla medicilor care voiau doar să o ducă acasă unde o aștepta Mama. Fără îndoială, eram legat de această femeie, atâta vreme cât avea să mă poarte timpul cinic, aceste benzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
în spate Bisericuța Monument. Grupul statuar, ceasul cu vopseaua scorojită și limbile înghețate la ora lui Chagall, 1154. Și părculețul s-a umplut de lume, lume în carne și oase din timpul de acum, în care eu respiram cu Mioara Alimentară ambianța transfigurată a spațiului-timp. Era ca la o promenadă într-o seară sărbătorească. Mulțimi de Mioare, de la bebeluși până la bătrâna de acum, toate în rochii albe! Eu, de asemenea, multiplicat la diverse vârste dar, dincolo de aceasta, eram tot noi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
astfel viitorului text, unduirea unul val senin. Își frecă palmele, gest care se imprimă foto în memoria viitoarelor gene ale neamului românesc și, lăsându-și capul pe spate, privi fără să vrea prin cerul de straturi geologice. Văzu cum Mioara Alimentară și Autorul creat de ea, creând ceea ce numai lui îi era dat, Puterea de a ști, și, pentru că îi pătrunseseră violent secretele îndoielii, îi șterse înciudat de pe fața Pământului, gonindu-i în antenaștere. ...Eram în oglinda deformată a orașului Brăila

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
sunt vocea Mamei. Mama mi-a trimis delegat? Pe mine cine mă reprezintă? Noi, îi răspunse o altă Voce, puțin nazalizată. Tot voi? Ne schimbăm între noi așa cum schimbăm și partenerii, adică stăpânii. Și, în funcție de noi, ei există. Mama, Mioara Alimentară, proștii Brăilei. Și eu? Și tu, Autorule! Tu n-ai nimic special ca să fii propria-ți voce. Ești un dependent de vorbe și, deci, de noi. Da? Atunci veniți toate și intrați între aceste pagini și, precum Ion Creangă, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
parfumuri de damă importate de la firmele petroliere de profil, de la mirosurile gunoaielor aruncate în fața caselor, de la detergenții spălării banilor, de la gândurile pestilențiale ale politicienilor, la scurtcircuitul creierelor elevilor, o basculantă revărsa 50 t de balastru îngropând gândurile diforme ale Mioarei Alimentară, încât și îngerii respirau cu mâna la nas. Și am mai înțeles, dragul meu, că brăilenii trăiau în trecut. Chiar dacă aveau instrumentele ultimelor răcnete ale tehnologiei la îndemână, ei le foloseau, precum egiptenii, pentru a-și imortaliza existența. Ca și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
cumpere medicamente pentru diabet. Cățeaua lui bolnavă de SIDA, levita deja spre canisa morții. Mioara se întoarse acasă. În corpul ei locuia altcineva. Cine ești tu? întrebă Mioara. Eu sunt, Mioara. Nu îi răspunse personajul nostru. Eu sunt Mioara! Și Alimentară. Și pe mine tot așa mă cheamă. Dar cum? întrebă descurajată Mioara. Așa, pur și simplu, am găsit adăpostul gol și m-am instalat. Îmi place aici și nu plec pentru nimic în lume. Mioara noastră ieși fără să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
vocea tabagică a Mongolului care se înfiripă bucată cu bucată, în fața celor trei. Da' cu tine, ce-i fato? întrebă el. Nu ești într-ale tale. Nu sunt! mi-a ocupat locul altcineva. Tot o femeie? Zice că e Mioara Alimentară, dar eu nu o cred. Vreau să mă ajutați să scap de ea. Prostii, spuse Cargobot și scoase o sticlă din buzunar din care băură toți trei, în timp ce Mioara mângâia pe rând câinii care îl însoțiseră pe Ghiborț. Au diabet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
al II-lea Ierusalim. Și că locurile care au dat lumii valori nemuritoare sunt îndreptățite de a face față oricăror încercări, chiar dacă și Iisus ar veni cu un Jeep decapotabil în plină zi. Ceea ce o puse pe gânduri pe Mioara Alimentară a fost fructul vechi, parfumat, cu felia lipsă a propriului trecut. Mama exprima și ea aceeași nedumerire, cu atât mai mult cu cât nu își găsea, printre reziduuri, părinții. Confidentul Mioarei improviză o explicație: nu a venit tot trecutul. Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
caute altă metodă? Cu aceste gânduri, nu observă cum, la colț, cineva vindea pe ascuns unui străin cu haine ciudate din plastic, mulate pe corp, lingouri într-o geantă de voiaj, pe care erau ștanțate anii îndepărtați ai copilăriei Mioarei Alimentară. Eu am văzut strălucirea aurului acelor vremuri peste care s-a tras cu zgomot fermoarul. Străinul își însuși geanta după ce oferi în schimbul ei un laptop de buzunar care, deschis spre verificarea funcționării sale, expuse, ce-i drept, trunchiat ochilor mei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
la locurile lor, adică la nasurile brăilenilor care își energizau lenea căutând noi job-uri pentru strămoși, dar trecuții preferau o moarte prin muncă în slujba comunității. Hai să urcăm până acolo sus, la parter. Vreau un antinevralgic, spuse Mioara Alimentară Autorului. Cum adică? întrebă el. Ți-a căzut filosofia la picioare? Privește, zise Mioara. Într-adevăr, orașul era cu susul în jos. Singurii care mergeau pe pământ erau Mioara și Autorul. Locuitorii pășeau pe cer cu capul în jos. Obișnuiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
cineva scrie răspunsul. CAPITOLUL III SEARA C hiar în clipa în care Povestitorul aflat în Pleistocen lovea cu furie tavanul trecutului pentru ca cei din viitor să-și modeleze sunetele stațiilor de amplificare cu beldia smulsă din lupta virtuală a Mioarei Alimentară în turnirul organizat împotriva Mamei simți o amețeală ciudată, fie din cauza beției cunoașterii, transmisă de primii oameni aflați în ascensiune pe scara evoluției, fie de influența nefastă a Astrului nopții, care taman atunci se postase pe orbita Pământului în faza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
pilot comandă închiderea supapei de suprapresiune și astfel se reface legătura racordurilor I cu Es, compresorul alimentând instalația. Racordul Ra se va folosi numai când drezina este garată putându-se efectua legături de igienizare a acesteia, retușuri, vopsitorie sau de alimentare scule pneumatice. c) Pompa împotriva înghețului LA 1100 (poz. 9) este racordată în paralel între regulatorul de presiune și rezervorul principal și conține o supapă de sens, o pompă cu piston acționată manual, rezervorul de lichid antigel, și racordurile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
probează-le pe-astea, că stăpâna lor n-a mai venit de trei ani! Și Mioara îi mulțumi, spunându-i că-i va plăti la pensie. Lasă că te-aștept, spuse nea Fane, doar suntem vecini, am încredere. Și Mioara Alimentară se încălță. Parcă se născuse cu ele, așa de bine i se potriveau pe picioare. Au carâmbul înalt, sunt bune pentru Montmartre! îi zise nea Fane. Poți să urci și să cobori fără teamă. Au talpă de talpă, nu alunecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
potriveau pe picioare. Au carâmbul înalt, sunt bune pentru Montmartre! îi zise nea Fane. Poți să urci și să cobori fără teamă. Au talpă de talpă, nu alunecă pe rouă sau pe gheață. Mioara o luă de mână pe Mioara Alimentară și îi spuse: Eu rămân aici. Tu mergi mai departe. Și se făcu la loc praf și pulbere. Cei din viitor, luați aminte! M3. Adâncime 175 cm. Calota ușor desfăcută și cu trepanație la zona de sutură între frontal și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
slab reprezentate, temporalizate, orbite mezoconci și nasul canerin și un prognatism subnazal și alveolar slab pronunțat, mandibula gracilă, cubitusul drept, urmele unei fracturi în treimea sa inferioară, vicios consolidată, tip antropologic mediteranoid cu influențe dinaroide la nivelul părții postcefalice. MIOARA ALIMENTARĂ, eseu. Scheletul 29 aparține unei tinere, cca 18 ani, neurocraniul are forma ovoidă, indici mezocran, ortocran, ocrocran (topeinocran) frunte ovală, eurimetopă, cu relief globular șters și occipital larg. Fata este mezenă cu malare mijlocii dispuse în plan temporal, orbite came

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
privea numărul din ce în ce mai rar al profesorilor care dispăreau perechi în lanuri, ci copierea în draci direct din carte a tuturor soluțiilor. Bineînțeles că am luat amândoi nota 2. Chiar și bețivul de Samaliot a luat 10. Și îndrăgostita de Mioara Alimentară de la seral l-a părăsit pentru patru ore pe Mitică Petrache, iubitul ei fugit la Paris, ca să se concentreze pe teza decorată a doua zi cu 10. Eu, Mihai, am scris: Cine o să-și mai aducă aminte de lanurile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
ochii la plecare. Unul spunea vino, altul spunea du-te, dar de fiecare dată drumul ducea fie spre școală, fie spre casă, eu în Cartierul Chercea pe strada Cimbrului nr. 2, Gustav, undeva pe bulevardul Karl Marx, vizavi de Mioara Alimentară, aproape de Dunăre. Parcă trăiam un vis care nu se mai sfârșea. Dar realitatea visa că sunt elev, cu Gustav colegul de bancă, împreună cu o șleahtă de netrebnici la fel de goi și îndobitociți de rigorile educației și respectul pentru profesori. Privesc de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Salvării. Am alungat-o. Un polițist m-a condus spre o ceată de infractori într-un colț de gară. Cu toții aveau în mână plicul verde cu anunțul telegrafic. I-am recunoscut pe foștii mei colegi din antichitatea tinereții. Doar Mioara Alimentară lipsea... Și Gustav, bineînțeles. Nenorocitul cred că dăduse colțul! Mioara trebuie că era prin Paris, undeva în Montparnasse. Eu sunt ultimul! se auzi o voce. Vă salut din mers! Polițistul îl îmbrânci. Era Gustav. La fel de ramolit și vioi, ca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
actor, de Dumnezeul lui Nicu Hagiu, prozator, al lui Prunilă, poet, al lui Kirilă și Halipa, pescari, al lui Hugo Mărăcineanu, pictor, al lui Năsuc și Samaliot, bețivi, Dumnezeului lui M6 Stoian și Teodor, pe care se sprijinea M3, Mioara Alimentară, al muzei inspiratoare Any Palade și Dumnezeul lui Moș Eveniment, profesor. Ei și-au dat obolul, măsurat și cântărit în talerele vremii fiecăruia pentru cernerea de mai târziu a nimicului rămas. Pe atunci luminau stele, dacă ora de sport era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]