4,178 matches
-
-mea Rachel, care locuia de ani de zile la New York, a venit într-o seară la mine la birou după ce plecase toată lumea, să vadă dacă exagerasem. Și când am descuiat dulapul și i-am arătat raft după raft, unde erau aliniate creme de față și produse pentru tenul gras, și batoane corectoare, și lumânări parfumate, și geluri de duș, și fonduri de ten, și farduri, și..., a rămas cu ochii pironiți mult, mult timp, apoi a zis: —Văd negru în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-i ieșeau de pe buze sunau ca niște porunci. Adu-mi cârpe curate. Nu-i mai era teamă. Mâinile lui delicate se mișcau hotărât. Deschise traista și scoase din ea o legătură pe care o puse pe masă, în fața focului; apoi alinie mai multe flacoane, borcănașe, săculeți din pânză și din piele și instrumentele tipice profesiei sale. Scoase dintr-un săculeț o mână de frunze uscate, ceru un vas, le mărunți și turnă peste ele apă caldă. — Mai întâi să punem capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cerul plumburiu și pe care se zăreau pete de zăpadă. Vântul spulberase ceața, iar în fața lor apărea, în lumina încă slabă, tabăra Legiunii Galbiana. Vedeau corturile dispuse în ordine, de-a lungul unor linii paralele, albe pe pământul întunecat și aliniate pe via principalis, care tăia tabăra în jumătate, separând corturile trupelor de cele ale ofițerilor. Dincolo de via principalis se aflau așa-numitele tabernacula ale tribunilor, printre corturile soldaților și cel al comandamentului Pretoriului, care semăna cu un mic templu. — Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
frigul arzându-i pielea, simțea piatra înghețată sub picioarele goale. Într-o mână ținea daga, iar în cealaltă - scutul. În liniștea templului se auzeau timpanul și răsuflarea grea venind de nu se știe unde. Siluetele albe, mascate, nemișcate ce stăteau aliniate de-a lungul pereților păreau niște entități supranaturale. Pentru a-și liniști bătăile inimii, încercă să se concentreze asupra marelui ochi albastru, cu o privire teribilă, pictat pe peretele din fața lui. În lumina tremurătoare a torțelor, reuși să distingă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
De multe ori, trâmbițele sunau deși comandanții nu ordonaseră nimic, fiind prinși în luptă... Conduși magnific de data asta, vitellienii au început de îndată să ucidă, iar soldații noștri, îngroziți, nu primeau sau nu înțelegeau ordinele, nu reușeau să se alinieze, se uitau zadarnic după însemne, cuprinși de spaimă. Centurionii nu puteau menține liniile drepte, caii o luau razna și soldații sfârșeau sub copitele lor... Dușmanii se năpusteau asupra noastră, atacurile erau tot mai violente... În lupta corp la corp, soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să trecem munții și să începem războiul? Se sprijini de masă, privind spre comandanți. — Vă ascultăm, spuse, apoi arătă spre soldați: eu împreună cu ei. Nu interveni deloc în lunga discuție care urmă. Mulți considerau că era mai bine să se alinieze în spatele Alpilor și să-l aștepte pe Mucianus. Cei care preferau un război imediat vorbeau mai repede, cu mai multă însuflețire. La discuție participau și soldații, care luau cuvântul pe rând, înaintând spre masa comandanților. Cu toții se temeau de intervenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Zări chipul lui Errius, care se pierdu însă printre trunchiurile și frunzele copacilor din pădurea de la Bedriacum. Errius venea să-i anunțe că dușmanul se apropia. Se auzi pe sine strigând: — Arrius Varus, oprește-te! Nu atacăm imediat. Așteaptă... Să aliniem soldații! — Retrăiește începutul bătăliei. Îmi aduc aminte cuvintele lui, suspină Titus. Se spune că așa se întâmplă înainte să mori... Retrăiești anumite momente din viață... Antonius se încrunta. Auzea zgomotul copitelor: era cavaleria lui Arrius, care se îndrepta spre dușmani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Titus. Se spune că așa se întâmplă înainte să mori... Retrăiești anumite momente din viață... Antonius se încrunta. Auzea zgomotul copitelor: era cavaleria lui Arrius, care se îndrepta spre dușmani. Se văzu pe sine galopând în mijlocul soldaților, ordonând să se alinieze în acies ca să formeze o linie de atac lungă. Se văzu dispunându-i în prima dintre cele trei linii pe expediti înarmați cu lănci, dintre care mulți luptaseră alături de el la Ieslea găinilor și despre care știa că erau neînfricați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zidurilor orașului. Aceștia povestiră, înspăimântați, că în ajutorul vitellienilor soseau de la Hostilia nu mai puțin de opt legiuni. Simți din nou energia și furia din momentele acelea, când își alungase oboseala și își adunase armata. Împărțea ordine, încercând să-și alinieze oamenii. Legiunea a treisprezecea pe Via Postumia. Legiunea a șaptea... Legiunea a șaptea Galbiana pe stânga, apoi Claudia, iar la dreapta... La dreapta, Legiunea a opta, apoi Legiunea a treia, printre tufișuri... Cohortele pretoriene alături, iar cele auxiliare pe laturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nostru profesor era întruchiparea perfectă a autorității didactice. Trăsăturile energice ale feței erau înnobilate de acea distincție proprie celor ce trăiesc mereu în preajma copiilor... Era îndeajuns să vedem clanța de la ușă ușor mișcându-se ca, în câteva secunde, să fim aliniați perfect între rândurile de bănci. El își făcea intrarea impunător și rigid, dar, cu sensibilitatea proprie acelei fragede vârste, simțeam că sub crusta aceea dură, se ascundea, de fapt, un om blând, generos și chiar ușor sentimental. Asta am înțeles
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită de domnul Chawla în spatele casei, își stabilise ea bucătăria în aer liber, care dădea spre un petic de pământ plin de iarbă. Aici se maturau la soare borcanele de castraveți, ca o armată aliniată la zidul de piatră; rădăcinile zăceau, chinuite și contorsionate, uscându-se pe un pat, iar micile fructe sălbatice, disprețuite de toți, în afară de păsări, zăceau deschise, afișându-și miezul cu pete purpurii. Ghimbirul era îngropat sub pământ, ca să rămână proaspăt, lămâile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
le arătau pumnii, le arătau la rândul lor pumnii și chicoteau tare. Imediat ce erau alungate cu bătăi din palme și strigăte dintr-un loc, se iveau într-altul, unde făceau ceva și mai rău. Îi imitau pe pelerini și se aliniau împreună cu ei sub copacul lui Sampath, pocnindu-se unele pe altele pline de veselie, în timp ce-i așteptau binecuvântarea. În scurt timp deveni clar că manifestările afectuoase dintre Sampath și maimuțe nu aveau să se extindă pentru a-i include pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Timp Mort, Ciocnire, Final. Puștii, vagabonzii și singuraticii de aici, ei sunt rezervorul spiritual al noii epoci. E posibil ca bunicii lor să fi lucrat la negru. Știu că al meu așa a făcut. În bar, bărbații și femeile sunt aliniați unul după altul, despărțiți de zidul de alcool, un șanț plin cu băutură, de-a lungul căruia se plimbă matroane turbate și gorile agresive. La unsprezece treizeci sau cam pe-aici, bătrâna barmaniță îmi spuse: — Vezi? Vorbește cu tine. Cheryl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de spus? Polițistul care strănuta, tristul agent de circulație, poștașul negru și chel cu bascheții lui. Și oamenii, trecând din noapte în zi cu treburile lor dintotdeauna. Ce ar mai fi de spus? Ce ar mai fi de spus? Am aliniat sticlele de scotch, tranchilizantele Martinei, plus patruzeci ale mele din borcanul cu medicamente din bucătărie. Am scris și scrisoarea de sinucigaș, una scurtă de data asta. Se rezuma doar la atâta: „Dragă Antonia, Nu intra în dormitor. Du-te acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
este și un copil aflat în fața unor fenomene naturale care îl impresionează ca pe o poveste.”( Marie Curie) Tocmai de aceea alături de conducerea școlii ne-am preocupat permanent de modernizarea spațiului și asigurarea dotărilor necesare unui laborator care să se alinieze standardelor europene. Anii 2004-2005 au fost anii transformărilor majore când laboratorul a fost renovat și înzestrat cu mobilier specific. Au fost achiziționate substanțe și ustensile de laborator necesare procesului de învățământ. Asigurarea bazei materiale corespunzatoare, ușor adaptabile nevoilor educaționale a
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
furia acelui loc, groaza tăcerii sale, a chipurilor prinse În vechi portrete abandonate În compania unor lumînări și a unor flori veștejite. Îndată am izbutit să văd, În depărtare, felinarele de gaz aprinse În jurul gropii. Siluetele a șase persoane se aliniau pe fundalul unui cer de cenușă. Am iuțit pasul și m-am oprit În punctul pînă unde ajungeau cuvintele preotului. Sicriul, un coșciug din lemn de pin necurățat, odihnea În noroi. Doi gropari Îl străjuiau, rezemați În lopeți. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bărbie neașteptat de lungă, ce se mișca Încoace și Încolo sub trabuc. Bărbia Îi aruncă pe pat un set de cărți de joc, slobozind deasupra lui Noimann cîteva rotocoale de fum. Celelalte chipuri se roteau ca niște mormoloci În aer, aliniindu-se În spatele trabucului care pufăia de zor. Medicul privea pasiv această defilare de măști din jurul său, așteptând deznodământul final. La ce-i folosește omului să posede mai multe chipuri odată ce umblă purtând pe față același chip? Chiar și femeile n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
realității noastre anoste s-au obișnuit să-și primească doza zilnică de vid mai mult sau mai puțin imaginar. Suntem obișnuiți să trăim la o anumită tensiune. Pentru asta avem nevoie de drog și de alcool... Mulțimea de eprubete se alinia În fața casei lui, formând un fel de nai sau orgă. Fierbând Înăuntrul recipientelor, cifrele se Învălmășeau În aer, luând forma unor note muzicale. Și, În timp ce medicul cădea În genunchi pe scări, din tuburi se Înălța un marș triumfător. Marșul triumfal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
majurul” - cum l-au și botezat, în amintirea anilor de „răcute” petrecuți aici de unii din cei sosiți. De această dată, s-a auzit un „da” mai vioi. ― Gradații șefi de formație, la mine. Dumitru a ieșit și s-a aliniat alături de ceilalți patru. ― Să mergem la magazia de efecte și să vedem cum îi echipăm pe băieți - a continuat majurul. Totul s-a desfășurat deosebit față de atunci când bărbații de astăzi trecuți prin viață nu știau nici ce e aceea o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
1/1/1950 până la rampa de transbordare aparținând morgii Orașului, știind foarte bine că șansele lui de a colabora cu patologul său preferat erau aproape nule. În zona Comitatului era îmbulzeală mare: fatalitățile rezultate în urma unor accidente de mașină zăceau aliniate pe tărgile morgii, asistenții agățând etichetele numerotate de degetele mari de la picioare, polițiști în uniformă compunând rapoarte de deces, cei de la Medicina Legală sudând țigară de la țigară, să blocheze duhoarea sângelui, formaldehidei și a rănilor stătute. Danny o luă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mituit. Cam atât - D. Upshaw”. Plasă bucățica de hârtie pe sugativa de pe biroul doctorului, proptind-o cu un craniu uman, după care se întoarse pe teritoriul Comitatului. Nebunia încetase. Zorii începeau să mijească deasupra rampei de încărcare; recolta nopții era aliniată pe mesele de examinare din inox. Danny privi în jur și realiză că singura ființă vie din jur era un asistent autopsier proptit într-un scaun în camera dispeceratului, scobindu-se în nas și între dinți, pe rând. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
noroi și câțiva curioși arătând cu degetul spre scena spectacolului nocturn. O analiză a terenului făcută de cei de la DIS devenise inutilă. Dubița criminalistului și Buickul abandonat se găseau la celălalt capăt al străzii. Danny observă că era perfect parcat, aliniat lângă bordură la zece centimetri, cu roțile spre interior, pentru a preveni alunecarea vehiculului în josul pantei. O idee: asasinul tocmai ucisese brutal victima și o adusese naiba știe de unde, dar fusese îndeajuns de calm ca să parcheze mașina - în apropierea cadavrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din așternut l-au făcut să adoarmă ca mort și să se întâlnească din nou cu câinii și cu Omul Cameră, care acum avea colți - ai lui - și mușca o morgă întreagă de cadavre cu grupa de sânge 0-I, aliniate pe mesele de piatră. Dimineața și un nou mic dejun copios îl convinseră să lucreze la eliminarea unei astfel de variante. Sună la Moravuri, primi lista crescătorilor de câini de luptă și sfatul să nu sară calul cu tipii: toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sacou sport. Trei victime. Cealaltă încăpere. Danny ieși din baie și ajunse într-o bucătărioară, așteptându-se să vadă un alt potop stacojiu. Însă găsi totul ordonat perfect: o perie de curățat, detergent de vase Ajax și un săpun - toate aliniate pe un raft, deasupra chiuvetei imaculate; farfurii curate într-un stativ de plastic; un calendar din 1949 țintuit de perete, cu paginile primelor unsprezece luni smulse și nici o însemnare pe cea din decembrie. Un telefon pe peretele lateral și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
inventa niște căcaturi și ne-ai plăti pentru ele. Buzz le replică: — Încercați să n-o mierliți. Apoi urcă în mașină și o porni spre Strada 4, colț cu Evergreen. *** Peluza era un altar. Statuete reprezentându-l pe Iisus erau aliniate cu fața spre stradă. În spatele lor mai exista și un staul construit din cuburi de jucărie. Un rahat de câine se odihnea în ieslea micuțului I.H. Buzz se îndreptă spre verandă și apăsă pe sonerie. Pe un capăt de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]