2,164 matches
-
înlătură uzura organismului, surmenajul și stresul. Dimpotrivă, lipsa unui ritm echilibrat de muncă și odihnă, obosește repede sistemul nervos. Adesea, oamenii obosesc repede și se simt rău, nu din cauză că muncesc mult, ci din cauză că muncesc dezordonat, fără pauze, fără o anumită alternanță și disciplină. Ritmul în muncă, creează ritmul fiziologic. Și nu mă refer numai la munca fizică, ci și la cea intelectuală, care creează o bună stare de sănătate. Activitatea cerebrală intensă și neîntreruptă, continuată de-a lungul întregii vieți, nu
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
durată, cum ar fi cel al pensionării, presupune un consum de energie, de aceea trebuie evitat și luptat împotriva lui cu optimism real, cu încredere în forțele noastre psihice și fizice, lucrând în continuare, respectând un program al zilei, respectând alternanța între muncă și odihnă, o odihnă activă și relaxantă (muzică bună, lectură preferată, râs și voie bună) și păstrând legătura cu viața și societatea, privind în viitor și nu în trecut. * Pasiunea pentru „a face ceva”, pentru muncă, este fermentul
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
în -î: coborî - coborând - coborâm - coborât - coborâsem - coborâi (imperfectul provoacă discontinuitate, și sonoră, și grafică la toate verbele: coboram) și în spațiul lexical: a coborî - coborâș; a urî - urât (adj.), urâtul (subst.) - urâțenie - urâcios etc. Acolo unde, datorită contextului, intervine alternanța fonetică î/i, scrierea cu î păstrează mai bine conștiința raportului cu morfemul de bază: tânăr - tineri - tinerețe - a întineri; a) vinde - vânzare - vânzător; cuvânt - cuvinte; sfânt - sfinți - sfințenie - a sfinți - a consfinți și, prin aceasta, conștiința unității semantice. În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru substantive feminine, cu dezinența -ă la singular, când sunt condiționate de structura fonetică a morfemului-rădăcină: cas-e, în opoziție cu cas-ă, țăr-i, în opoziție cu țar-ă (-ă, singular/-e, -i, plural). Cu deosebire numeroase sunt alomorfele morfemelor-rădăcină, ceea ce face din alternanțele fonetice în care se concretizează un mijloc de subliniere a opozițiilor categoriale; sensurile de persoana I și persoana a II-a, la prezent indicativ sau conjunctiv, se exprimă prin dezinențe specifice: -Ø/-i, dar opoziția dintre ele este în mod
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Înscrise, prin trăsătura semantică lexico-gramaticală de gen, în una din cele trei clase morfologice, substantivele aparținând acestei clase semantice se caracterizează printr-o serie de trăsături distinctive fonetice, morfologice și sintactice. Sub aspect fonetic, substantivele proprii feminine nu cunosc unele alternanțe fonetice din flexiunea cazuală a substantivelor comune: c/č: (N.Ac.) luncă/ (G.D.) lunci(i), dar Anca/Ancăi o/oa: floare/flori(i), dar Floare(a)/Floare(i). Sub aspect morfologic, substantivele aparținând subclasei genului personal reacționează în mod specific
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-uri nu încetează a fi o dezinență specifică substantivelor neutre. În realizarea opoziției semantice singular-plural, prin natura lor fonetică, dezinențele de număr determină o serie de modificări în structura fonetică a morfemului-rădăcină. Prin această interdependență fonetică între morfemul-rădăcină și morfemul-dezinență, alternanțele fonetice care intervin în structura rădăcinii întăresc opoziția singular-plural. Alternanțe consonatice (cele mai frecvente); caracterizează mai ales, substantive masculine și, mai rar, substantive feminine: c/¥: copac/copaci, bancă/bănci z/j: obraz/obraji g/©: fag/fagi, creangă/crengi t/ț
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În realizarea opoziției semantice singular-plural, prin natura lor fonetică, dezinențele de număr determină o serie de modificări în structura fonetică a morfemului-rădăcină. Prin această interdependență fonetică între morfemul-rădăcină și morfemul-dezinență, alternanțele fonetice care intervin în structura rădăcinii întăresc opoziția singular-plural. Alternanțe consonatice (cele mai frecvente); caracterizează mai ales, substantive masculine și, mai rar, substantive feminine: c/¥: copac/copaci, bancă/bănci z/j: obraz/obraji g/©: fag/fagi, creangă/crengi t/ț: student/studenți, poartă/porți d/z: ied/iezi, brad/brazi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fag/fagi, creangă/crengi t/ț: student/studenți, poartă/porți d/z: ied/iezi, brad/brazi, ladă/lăzi st/șt: artist/artiști l/Ø: copil/copii, porumbel/porumbei sc/șt: mască/măști s/ș: cosaș/cosași str/ștr : astru/aștri Alternanțe vocalice; caracterizează mai ales substantive feminine și, mai rar, masculine: ea/e: perdea/perdele, stea/stele ia/ie: nuia/nuiele, băiat/băieți oa/o: moară/mori, privighetoare/privighetori a/ă: mare/mări, carte/cărți Producerea alternanțelor fonetice nu anulează regularitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
str/ștr : astru/aștri Alternanțe vocalice; caracterizează mai ales substantive feminine și, mai rar, masculine: ea/e: perdea/perdele, stea/stele ia/ie: nuia/nuiele, băiat/băieți oa/o: moară/mori, privighetoare/privighetori a/ă: mare/mări, carte/cărți Producerea alternanțelor fonetice nu anulează regularitatea flexiunii substantivelor. Intră, însă, în subclasa substantivelor cu flexiune neregulată substantivele care prezintă modificări în structura rădăcinii fără legătură directă cu opoziția de dezinență. Se cuprind aici substantive caracterizate prin alternanțe fonetice motivate exclusiv istoric: masă-mese
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mare/mări, carte/cărți Producerea alternanțelor fonetice nu anulează regularitatea flexiunii substantivelor. Intră, însă, în subclasa substantivelor cu flexiune neregulată substantivele care prezintă modificări în structura rădăcinii fără legătură directă cu opoziția de dezinență. Se cuprind aici substantive caracterizate prin alternanțe fonetice motivate exclusiv istoric: masă-mese, fată-fete și substantive cu rădăcini diferite ca dezvoltare, explicabile, de asemenea, exclusiv prin istoria limbii: om-oameni, noră-nurori, soră-surori, cap-capete. La aceste substantive, opoziția de număr este marcată, în planul expresiei concomitent prin dezinențe: -ă/-e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Poate fi considerat ca având aceeași opoziție de gen adjectivul rău: rău/rea. Concomitent cu dezvoltarea opozițiilor dezinențiale - și cauzate de natura fonetică a acestora -, între formele de masculin și feminin intervin - la nivelul rădăcinii sau la nivelul sufixului adjectival - alternanțe fonetice (vocalice), care întăresc opoziția de gen: e/ea: des/deasă, studențesc/studențească e/a: deșert/deșartă o/oa: ușor/ușoară, trecător/trecătoare ă/ea: rău/rea Rămân invariabile în funcție de gen, dar numai la singular, adjectivele din tipul VI de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fetițe bălaie, stângace, fetiță/fetițe precoce. Se impune ca marcă definitorie în mod absolut pentru genul feminin corelația dezinențială -ă (singular)/-e (plural) și dezinența -le de plural. În desfășurarea flexiunii, opoziția dezinențială de număr este însoțită și întărită de alternanțe fonetice (vocalice și consonantice), pe care le provoacă dezinențele de plural. Alternanțe consonantice c/¥: mic/mici; mică/mici l/Ø: gol/goi g/©: lung/lungă/lungi x/cș: mixt/micști d/z: crud/cruzi sc/șt: studențesc/studențească/studențești, brusc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mod absolut pentru genul feminin corelația dezinențială -ă (singular)/-e (plural) și dezinența -le de plural. În desfășurarea flexiunii, opoziția dezinențială de număr este însoțită și întărită de alternanțe fonetice (vocalice și consonantice), pe care le provoacă dezinențele de plural. Alternanțe consonantice c/¥: mic/mici; mică/mici l/Ø: gol/goi g/©: lung/lungă/lungi x/cș: mixt/micști d/z: crud/cruzi sc/șt: studențesc/studențească/studențești, brusc/bruști, bruscă/bruște s/ș: frumos/frumoși st/șt: trist/triști z
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ø: gol/goi g/©: lung/lungă/lungi x/cș: mixt/micști d/z: crud/cruzi sc/șt: studențesc/studențească/studențești, brusc/bruști, bruscă/bruște s/ș: frumos/frumoși st/șt: trist/triști z/j: viteaz/viteji str/ștr: albastru/albaștri Alternanțe vocalice: ea/e: neagră/negre, rea/rele, grea/grele, studențească/studențești ă/e: proaspătă/proaspete, vânătă/vinete, tânără/tinere î/i: vânătă/vinete, tânără/tinere. OPOZIȚIA DE CAZTC "OPOZI}IA DE CAZ" Ca și flexiunea substantivului, numai la feminin singular
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectivele formate cu sufixul diminutival -ică prezintă la genitiv-dativ singular dezinența -le; (o) fată frumușică/(unei) fete frumușele - (niște) fete frumușele. Sunt invariabile în funcție de caz adjectivele invariabile, la feminin, în funcție de număr: (o) fată stângace/(unei) fete stângace/(niște) fete stângace. Alternanțele care intervin în realizarea opoziției de număr caracterizează și opoziția de caz. La vocativ, adjectivele prezintă, ca și substantivul, forme omonime cu nominativul și forme cu dezinențe specifice. Se caracterizează prin forme omonime mai ales adjectivele care determină substantive feminine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singular: (masculin): -Ø + l: dânsu + l, însu + l (feminin): -Ø + a: dâns + a, îns + a plural: (masculin): -i + i: dânș + i + i, înș + i + i (feminin): -e + le: dâns + e + le, îns + e + le La pronumele masculin intervine și o alternanță consonantică s/ș, în structura rădăcinii generând alomorfele dâns-, dânș-. Observații: La feminin, nominativ și acuzativ singular, întocmai ca la substantivele terminate în vocala ă, dezinența -ă a fost asimilată de morfemul determinării -a; este vorba, în termenii lui A
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plural își marchează identitatea prin flexiune internă, la nivelul dezinențelor primului constituent și, concomitent, prin supletivismul formelor pronumelor reflexive: singular: (eu) însumi/ânsămi, (tu) însuți/ânsăți plural: (noi) înșine/ânsene, (voi) înșivă/ânsevă. La masculin, opoziția singular-plural este accentuată de alternanța consonantică s/ș: însumi/ânșine. Pronumele personal de identificare nu este variabil în funcție de categoria gramaticală a cazului 6. SINTAXA PRONUMELUI PERSONAL DE IDENTIFICARETC "SINTAXA PRONUMELUI PERSONAL DE IDENTIFICARE" De regulă, în limba română contemporană, pronumele de identificare nu intră în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
noastră/ale noastre, a sa/ale sale, a lor/ale lor La persoana a III-a, plural, opoziția de gen se realizează numai la nivelul primului constituent: ai lor/ale lor. În accentuarea opoziției de număr și gen, intervin și alternanțe fonetice, condiționate de morfemele dezinențiale în structura pronumelor simple: e/ea (meu/mea), o/oa (nostru/noastră/noastre), str/ștr (vostru/voștri). Cazultc "Cazul" La singular, pronumele posesive realizează, în sfera limbii literare, numai opoziția nominativ-acuzativ; marca distinctivă a cazului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i(aceia, aceiași), -ști-...i (ceștilalți), i-...i (ceilalți) Feminin: -ste(acestea), -le(acelea, aceleași), -ste ...e (cestelalte), -le-...e (celelalte) Observații: La plural, flexiunea internă se întemeiază pe dezinențe, delimitate de rădăcină și particula deictică -a, uneori cu intervenția alternanțelor fonetice determinate de aceste dezinențe: -i-/-le: ace-i-a cf. -elev-i ace-le-a ste-le -(șt) i-/-(st)-e-: aceșt-i-a cf. artișt-i acest-e-a artist-e La pronumele compuse, opoziția masculin-feminin este accentuată de alternanța fonetică din structura componentului al doilea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
particula deictică -a, uneori cu intervenția alternanțelor fonetice determinate de aceste dezinențe: -i-/-le: ace-i-a cf. -elev-i ace-le-a ste-le -(șt) i-/-(st)-e-: aceșt-i-a cf. artișt-i acest-e-a artist-e La pronumele compuse, opoziția masculin-feminin este accentuată de alternanța fonetică din structura componentului al doilea: t/ț: ceilalți/celelalte. Numărultc "Num\rul" Opoziția de număr reflectă poziția în interiorul acestei categorii gramaticale a substantivelor substituite sau care ar fi putut fi întrebuințate în locul pronumelui demonstrativ. Corelația de număr se realizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
număr se realizează prin flexiune internă sau prin flexiune internă și dezinențe: Masculin -Ø(-l)/-i: acesta/aceștia; acela/aceia, același/aceiași; -ă-...-Ø/-i...-i: cestălalt/ceștilalți, celălalt/ceilalți. Flexiunea internă se întemeiază pe dezinențele -Ø/-i-, asociate cu alternanțe consonantice produse de dezinența -i: st/șt, -l/Ø. La pronumele compuse alternanța consonantică intervine și la elementul al doilea din alcătuirea lor: t/ț. Feminin -ă-/-e-: aceasta/acestea; -Ø/-le: aceea, aceeași/acelea, aceleași -ă-(-Ø)...-ă/-e-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-Ø(-l)/-i: acesta/aceștia; acela/aceia, același/aceiași; -ă-...-Ø/-i...-i: cestălalt/ceștilalți, celălalt/ceilalți. Flexiunea internă se întemeiază pe dezinențele -Ø/-i-, asociate cu alternanțe consonantice produse de dezinența -i: st/șt, -l/Ø. La pronumele compuse alternanța consonantică intervine și la elementul al doilea din alcătuirea lor: t/ț. Feminin -ă-/-e-: aceasta/acestea; -Ø/-le: aceea, aceeași/acelea, aceleași -ă-(-Ø)...-ă/-e-...-e-: ceastălaltă/cestelalte, cealaltă/celelalte Flexiunii interne, întemeiată pe dezinențele -ă-(-Ø)/ -e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
elementul al doilea din alcătuirea lor: t/ț. Feminin -ă-/-e-: aceasta/acestea; -Ø/-le: aceea, aceeași/acelea, aceleași -ă-(-Ø)...-ă/-e-...-e-: ceastălaltă/cestelalte, cealaltă/celelalte Flexiunii interne, întemeiată pe dezinențele -ă-(-Ø)/ -e(-le-), i se alătură alternanțe vocalice, provocate de dezinențe: ea/e. Cazultc " Cazul" Cazul pronumelui demonstrativ este independent de cazul substantivului pe care îl reia anaforic sau în locul căruia este întrebuințat autonom. El își are originea în funcția sintactică pe care o realizează pronumele în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cestălalt celălalt G.D.: -ui-: acestuia, aceluia, aceluiași -ui-...-Ø: cestuilalt, celuilalt Feminin N.Ac.: -Ø: aceasta; -e-: aceea, aceeași -ă-...ă: (ceastălaltă); -Ø...ă: cealaltă G.D.: -ei-: acesteia; -lei-: aceleia, aceleiași -ei-...e: cesteilalte, celeilalte Observații: Opoziția este accentuată de alternanța fonetică e/ea, provocată de dezinențele din flexiunea internă: aceasta/acesteia, cealaltă/celeilalte etc. La nominativ-acuzativ, forma aceasta maschează o formă de bază cu dezinența -ă: această + a: aceasta. Plural Masculin N.Ac.: -(șt)i-: aceștia; -i-: aceia, aceiași -(șt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Plural Masculin N.Ac.: -(șt)i-: aceștia; -i-: aceia, aceiași -(șt)i-...i: ceștilalți; -i-...i: ceilalți G.D.: -(st)or-: acestora; -(l)or-: acelora, acelorași -(st)or-...i: cestorlalți; -(l)or-...i: celorlalți În desfășurarea flexiunii interne se produc aceleași alternanțe fonetice din flexiunea substantivală: st/șt (aceștia/acestora, ceștilalți/cestorlalți) și l/i (aceia/acelora etc.). Feminin: N.Ac.: -e-: acestea, acelea, aceleași; -e-...e: cestelalte, celelalte G.D.: -or: acestora, acelora, acelorași -or...e: cestorlalte, celorlalte Observații:La plural, opoziția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]