1,749 matches
-
situație, din timp în timp, digurile sunt rupte și răul capătă altă albie, mai joasă. La astfel de momente se produc inundații păgubitoare. În interiorul luncii se află și alte ridicături, create de vechile meandrări și diguri, având forma unor bombări alungite, despărțite de adâncituri mlăștinoase (albii părăsite). Aceste bombări și mai ales digurile împiedica vărsarea directă a afluenților în râul principal. Ca urmare, aceștia își croiesc drum pe marginea luncii, respectiv pe zona cea mai joasă a sa. Afluenții merg astfel
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
1909 - rasa este recunoscută de English Kennel Club, 1911 - rasa este recunoscută de American Kennel Club). Este un câine de talie medie spre mică. Rasa are 2 varietăți, diferențiate prin talie: standard și miniaturală. Corpul Ciobănescului de Shetland este ușor alungit, musculos. Capul este prelung, ascuțindu-se spre bot, asemănător celui al unei vulpi (conformație craniană tipică Spitz). Craniul este egal în lungime cu botul, ochii sunt mijlocii ca dimensiune, cu irisul căprui închis sau albastru. Este un lucru obișnuit în cadrul
Ciobănesc de Shetland () [Corola-website/Science/323067_a_324396]
-
(749 m altitudinea maximă în vârful Istrița) - cunoscute ca și Culmea Istrița-Dealu Mare-Ceptura, reprezintă un anticlinoriu alungit est-vest care face parte din unitatea de orogen situată pe flancul exterior al Carpaților Orientali - Subcarpații de Curbură, în grupa sudică externă a Subcarpaților Buzăului. Sub această titulatură se regăsesc: "Culmea Istrița", "Dealu Mare", "Dealul Ciortea" și "Dealurile Cepturei". Această
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
mai numeroasă, cunoscută și sub denumirile de Rough Collie/Long Haired Collie și cea cu părul scurt, cunoscută sub numele de Smooth Collie/Short Haired Collie, cu mai puțini reprezentanți. Este un câine de talie medie spre mare, cu corpul alungit, viguros, dar totuși suplu. Capul are o linie elegantă, cu o notă alungita, botul lung și el terminându-se cu o trufa de culoare neagră. Ochii sunt puternic migdalați, dispuși oblic ("privire asiatică"). Irisul este albastru sau în nuanțe de
Collie cu păr lung () [Corola-website/Science/323125_a_324454]
-
cea cu părul scurt, cunoscută sub numele de Smooth Collie/Short Haired Collie, cu mai puțini reprezentanți. Este un câine de talie medie spre mare, cu corpul alungit, viguros, dar totuși suplu. Capul are o linie elegantă, cu o notă alungita, botul lung și el terminându-se cu o trufa de culoare neagră. Ochii sunt puternic migdalați, dispuși oblic ("privire asiatică"). Irisul este albastru sau în nuanțe de căprui, întâlnindu-se frecvent fenomenul heterocromiei (ochi de culori diferite). Urechile sunt destul de
Collie cu păr lung () [Corola-website/Science/323125_a_324454]
-
Sir Walter Scott (publicat în anul 1815), Dandie Dinmont Terrier fiind singura rasă de câini din lume care poartă numele unui personaj literar fictiv. La început, numele său era Piper & Mustar Terrier, după culorile de bază etalate. Etalează un corp alungit, musculos, bine echilibrat și foarte flexibil. Capul este lat la bază și se îngustează spre vârf. Ochii mari, rotunzi, sunt plasați distanțat. Urechile mari, bine acoperite de păr sunt purtate atârnat, pe lateralele capului. În creștet are un "moț" caracteristic
Dandie Dinmont Terrier () [Corola-website/Science/323180_a_324509]
-
de selecție atentă și ameliorări succesive, s-a consolidat rasa cunoscută astăzi pe plan internațional sub numele de Dog Argentinian. Este un câine de talie mare, cu corpul de formă dreptunghiulară. Este foarte musculos dar nu greoi, corpul ceva mai alungit în raport cu înălțimea sugerând disponibilitate pentru efort. Picioarele sunt relativ lungi, aproximativ jumătatea valorii înălțimii la umăr. Capul este rotund, mare, cu botul scurt și lat, cu buza superioară în exces, acoperind ca un fald maxilarul inferior. Mușcătura acestui câine este
Dog argentinian () [Corola-website/Science/323198_a_324527]
-
un acoperiș unitar care se întindea peste toate încăperile bisericii. Acest acoperiș era străpuns în partea de vest de un turn scurt, așezat peste pronaos. Galeria turnului, aproape în totalitate închisă, ușor ieșită în afară, era acoperită de fleșa turnului, alungită, cu bază hexagonală, terminată cu un glob cu cruce.
Biserica de lemn din Escu () [Corola-website/Science/323270_a_324599]
-
incintă, din secolul al XV-lea. Incinta are un traseu aproximativ circular și avea inițial trei turnuri. Turnul cel mare este turnul clopotniță fiind în același timp și turnul de intrare. În partea de nord-vest este un turn scund și alungit, iar în partea de nord-est pot fi văzute urmele unui turn mai scund. În anul 1873, zidul de incintă a fost dărâmat până la jumătatea înălțimii initițale. Un al doilea zid de incintă, pentru apărarea celui vechi, se construiește în 1911
Biserica fortificată din Bazna () [Corola-website/Science/326695_a_328024]
-
Italice. Specia leopardului pătat este înrudită cu panterele, dar aparține unui gen aparte, "Neofelis". Reprezentanții genului "Panthera" sunt animale de dimensiuni mari și foarte mari. Tigrul siberian este cel mai mare animal aparținând familiei felinelor. Corpul este alungit, uneori puternic alungit. Regiunea sacrală nu este ridicată, iar șira spinării nu este încovoiată, spre deosebire de pisici. Umerii se află la un nivel mai înalt decât regiunea sacrală. Coada de obicei este lungă și constituie nu mai puțin de jumătate din lungimea corpului (cap
Panthera () [Corola-website/Science/326794_a_328123]
-
spinării nu este încovoiată, spre deosebire de pisici. Umerii se află la un nivel mai înalt decât regiunea sacrală. Coada de obicei este lungă și constituie nu mai puțin de jumătate din lungimea corpului (cap — membre inferioare). Capul este relativ mare, fața alungită. Urechile sunt mici, rotunde. Urechile leului, cât și ale altor specii în blana de iarnă, aproape că nu se văd de sub blană. Ochii sunt și ei rotunzi. Tigrul are „perciuni” pe fălci, iar leul o coamă bogată în jurul capului și
Panthera () [Corola-website/Science/326794_a_328123]
-
este numită ramura marginală ("Ramus marginalis") sau șanțul marginal ("Sulcus marginalis"), și separă precuneusul de lobulul paracentral. este paralel cu fața convexă superioară a corpului calos, de care este separat prin girusul cingular, și are forma unui "S" cursiv foarte alungit. Acesta începe sub rostrul corpului calos, se îndreptă inițial anterior, apoi se reflectă în jurul genunchiului și trunchiului corpului calos, și se îndreaptă posterior până la partea posterioară a trunchiului corpului calos. La acest nivel, el se curbează sub un unghi obtuz
Șanțul cingular () [Corola-website/Science/326840_a_328169]
-
excentricității orbitei, timp de 20 de ani din cei 249 cât durează mișcarea sa de revoluție, Pluto este mai aproape de Soare decât Neptun. Orbita lui Pluto este diferită de orbitele planetelor. Este foarte înclinată în raport cu planul ecliptic și foarte excentrică (alungită, eliptică). Excentricitatea duce la faptul că se intersectează cu orbita lui Neptun. Cea mai recentă apariție a acestui fenomen a durat de la 7 februarie 1979 până la 11 februarie 1999. Calcule matematice indică faptul că apariția anterioară a acestui fenomen a
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]
-
a mușchiului constrictor superior al faringelui ("Musculus constrictor pharyngis superior"). Deasupra porțiunii mediale a liniei milohioidiene se află o depresiune triunghiulară - foseta sublinguală ("Fovea sublingualis") - care găzduiește glanda sublinguală. Dedesubtul liniei milohioidiene, spre extremitatea posterioară, se află o altă depresiune, alungită - fosetă submandibulară ("Fovea submandibulari") - care găzduiește glanda submandibulară. Deasupra liniei milohioidiene, la nivelul premolarilor, se găsește o proeminență inconstantă - torusul mandibular ("Torus mandibularis"), care are o prevalență de 6% în populația albă și poate fi o jenă în purtarea unei
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
un punct craniometric - gonion ("Gonion") ce reprezintă punctul cel mai lateral, inferior și posterior al unghiului mandibulei. Fața laterală a ramurii mandibulei are puține elemente anatomice distinctive. În porțiunea ei infero-posterioară și pe unghiul mandibulei se află o suprafață rugoasă alungită - tuberozitatea maseterică ("Tuberositas masseterica") pe care se inserează mușchiului maseter ("Musculus masseter"). Fața medială a ramurii mandibulei este mai accidentată. La mijlocul ei se află gaura mandibulei ("Foramen mandibulae"), prin care pătrunde mănunchiul vasculonervos alveolar inferior: artera și vena alveolară inferioară
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
cheltuit 6 galbeni pentru 6 butoaie de var destinate lucrărilor întreprinse la biserica evanghelica din Alțâna, ceea ce ar însemna că bazilica a fost transformată în biserica-hală de astăzi în cursul anului următor. În mod similar se crede că și forma alungită a corului existent în ziua de astăzi pe vremuri era pătrat și mult mai mic. Pe peretele vestic al navei sudice există un relief încastrat care-l reprezintă pe Isus binecuvântând, amplasarea sa ducând cu gândul la existența în acel
Biserica fortificată din Alțâna () [Corola-website/Science/325106_a_326435]
-
palatinul de partea opusă. Lama orizontală ("Lamina horisontalis") formează treimea posterioară a palatului osos. Este patrulateră și are două fețe (superioară - nazală și inferioară - palatină) și patru margini (anterioară, posterioară, medială și laterală). Lama perpendiculară ("Lamina perpendicularis") este subțire și alungită. Are 2 fețe (medială sau nazală și laterală sau maxilară) și 4 margini (anterioară, posterioară, inferioară și superioară). Se articulează cu tuberozitatea maxilei și cu procesul pterigoid al sfenoidului. Procesul orbitar al osului palatin ("Processus orbitalis ossis palatini") este o
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
Dobrina, lângă Turburea în anul 1576 - sat dispărut -iar în anul 1514 este atestat satul Straja, lângă Grădiștea, sat dispărut . ( Studii Vâlcene, Serie nouă, Nr. I(VIII), Editura Almarom, Râmnicu Vâlcea, 2003, pag. 25-35.) Etimologie: GRĂDIȘTE, grădiști, s. f. Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. - Din sl. gradište „castru”. ( DEX). Iorgu Iordan în ”Toponimia românească” avansează și sensul de cetate. Toponimul Diaconești are la origine antroponimul ”Diaconu”; Dobricea vine de la antroponimul
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
cu Moii, fiind formată din 5 sate dispuse pe direcția N-V, astfel: Moi - Vlăduleni - Bâlteni - Peșteana-Jiu - Cocoreni, cu reședința la Bâlteni, toate de-a lungul drumului european E79, pe malul stâng al Jiului. Satele componente sunt de tip răsfirat, alungit, de-a lungul șoselei (Moi - Vlăduleni - Cocoreni), iar ceva mai adunate Bâlteni și Peșteana-Jiu. Ca număr de locuitori sunt sate mijlocii, Moi, Vlăduleni și Cocoreni și mari, Bâlteni și Peșteana-Jiu. De-a lungul timpului componentele comunei s-au schimbat adesea
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
Purcăreni, Argeș, dispărută în 2009, și se mai întâlnește la câteva biserici de lemn din câmpia Banatului și Crișanei. Structura aceasta de lemn, fiind greu de izolat, a fost cercuită cu nuiele de alun și apoi tencuită. Construcția are planul alungit, împărțit de la vest la est în încăperi succesive: pridvor, tindă, naos și altar. Se remarcă lărgimea deosebit de mare a bisericii și altarului, dimensionată pentru o comunitate numeroasă. Lungimea bisericii inițiale se poate lesne determina urmărind pictura murală în interior și
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
planctonului la nivel global. Cam 20% dintre acestea sunt bentonice, putându-se atașa de alge și roci. Se găsesc în toate apele marine, de la apele tropicale în cele polare, și la orice adâncime. Cele mai multe specii sunt transparente și au formă alungită, iar unele specii abisale sunt portocalii. Variază în mărime de la 2 mm la 1,2 centimetru. Aceste animale trăiesc în oceane și mări, intrând în componența planctonului. Dimensiunile corpului variază de la 2 până la 120 mm. Există aproximativ 120 de specii
Chaetognatha () [Corola-website/Science/326302_a_327631]
-
a utilizat torpile clasice, care erau lansate din tuburi de lemn, fixate în bordurile navei. Făcând abstracție de atipicele "torpile pe școndru", aceste arme se pot clasifica, după cum urmează: Torpilele pot fi de mai multe tipuri: Torpilele au corpul cilindric alungit, lungimea de cca 6 m, diametrul de 30 ... 70 cm și greutate de aproape o tonă. Corpul este divizat în conul de luptă ce conține explozibilul, sistemul de propulsie, mecanismele de reglare și control pe traiectorie, coada cu cârmele orizontale
Torpilă () [Corola-website/Science/322664_a_323993]
-
iar cele din Marin, Peceiu, Bănișor, Ban și Mal sunt cunoscute mai mult sau mai puțin din imagini de epocă sau descrieri. Biserica de lemn era ridicată în cimitirul vechi, deasupra satului, lângă drumul spre Pria. Avea un plan dreptunghiular alungit, împărțit între tinda femeilor și biserica bărbaților. Dimensiunile ei principale erau 9 m lungime și 5 m lățime. Spre răsărit construcția se termina cu un altar dreptunghiular, mai îngust decât corpul bisericii, de circa 3m lung și tot atât de lat. Intrarea
Biserica de lemn din Boian, Sălaj () [Corola-website/Science/322722_a_324051]
-
Vale are aparent caracterul unei biserici de zid, pe care l-a primit intenționat după renovarea de la 1867. Sub tencuială se distinge însă o biserică de lemn caracteristică secolului 18, în linii mari încă ușor de recunoscut. Construcția are planul alungit, împărțit de la vest la est în încăperi succesive: pridvor, tindă, naos și altar. Se remarcă lărgimea deosebit de mare a bisericii și altarului, păstrată din faza inițială, din secolul 18, remarcabilă pentru bisericile de lemn de odinioară. Lungimea bisericii inițiale se
Biserica de lemn din Cerșani Vale () [Corola-website/Science/322769_a_324098]
-
crăpături de scoarță, în câmpuri sau grădini. Din cele aproximativ 1800 de specii, 25 se găsesc în America de Nord, 45 în Europa (7 în Marea Britanie) și 60 în Australia. Specii prezente în România: Majoritatea urechelnițelor au o formă turtită și corp alungit pentru a încăpea în crăpături sau sub coaja copacilor, ajungând la 7-50 mm , deși pot crește și mai mult, precum urechelnița de Saint Helena care poate a ajunge la 80 mm lungime. Urechelnițele sunt caracterizate printr-o pereche de clești
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]