1,708 matches
-
atunci celebru, Își scria primele versuri, aclamate de Parisul ce domina tot restul lumii! Oh, rar exemplu de chip cu adevărat divin, Întrupând toate șansele, Înzestrat cu forță și cu o irezistibilă putere de seducție! Sprâncenele au o linie pură, alungită, frumos arcuită, și acoperă pleoapele orientale, calde, viu colorate; ochii, migdalați, negri, adânci, arzând de o flacără neasemuită, mângâietori și imperioși, Îmbrățișează, Întreabă și reflectă tot ceea ce Îi Înconjoară; nasul, grațios, ironic, proiectat Înainte, Îți aduce Îndată În minte celebra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și epilatul miresei, printre care Sara cea de neînlocuit, se agitaseră în jurul Fatimei, dându-i cu suliman roșu pe obraji, cu negru pe mâini și pe picioare, desenându-i între sprâncene un triunghi și încă unul sub buza de jos, alungit ca o frunză de măslin. Astfel fardată, a fost așezată pe un postament pentru a putea fi admirată de toți, în timp ce li se oferea de mâncare matroanelor care o împodobiseră. Spre sfârșitul după-amiezei, prietenii și rudele se adunaseră în fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tac. Resemnându-mă să nu mai scot o vorbă, am asistat atunci, cu tot atâta surprindere câtă delectare, la o scenă foarte ciudată. Intrasem cu Hiba și cu unchiul ei în casa acestuia și stăteam într-o încăpere joasă, dar alungită, pe un covor din lână în jurul căruia se așezaseră vreo douăzeci de persoane, bătrânii tribului, cu chipuri deloc bucuroase de regăsirea pe care erau chemați s-o sărbătorească. Hiba începu să vorbească. Mă descrise ca pe un important personaj din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe care n-o cunoșteam, dar pe care urma s-o cunosc În curând. Îmi amintesc un anumit apus de soare. Clopoțelul bicicletei mele era parcă de chihlimbar. Sus, deasupra muzicii negre a stâlpilor de telegraf, un evantai de nori alungiți, violet-Închis, tiviți cu roz de flamingo, stătea neclintit; totul era o miraculoasă sărbătoare a formei și culorii! Totuși apusul era pe moarte și totul În jur se Întuneca; dar chiar deasupra orizontului, Într-un spațiu limpede, turcoaz, sub un strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
din stirpea lui Atahualpa, iar o ramură a familiei Ibarra se Înrudea cu o altă ramură a familiei Pizarro. Rezultatul unui asemenea amestec de rase era o fată nu prea Înaltă, dar cu o siluetă frumoasă și provocatoare, cu chipul alungit, nasul ușor acvilin și gura senzuală și promițătoare. Un hățiș de păr des și din cale-afară de negru i se revărsa, lins, aproape pînă la brîu, ascunzîndu-i deseori jumătate din față; un chip pe care străluceau doi ochi enormi, Întunecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ci distrugerea imediată a infrastructurii productive din cooperative ; legea din 1991 asociază restituirea proprietății lichidării CAP-urilor. Fragmentării funciare i se adaugă așadar existența micilor exploatații agricole puțin echipate. Reapariția aproape generală a ogoarelor individuale, sub forma parcelelor înguste și alungite, a condus la renașterea unui peisaj agrar caracteristic Europei secolului al XIX lea”. O hartă dedicată „traiectoriilor decolectivizării” plasează în spațiu „bastioanele agriculturii țărănești” (Maramureș, Suceava, Bistrița-Năsăud, Caraș-Severin, Hunedoara, Gorj și Vîlcea), avînd la cealaltă extremă „bastioanele agriculturii de stat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
deodată, ca la un concurs de alergare, iar când soldatul îi luă pălăria, un splendid ogar barzoi sări cu labele pe pantalonii de uniformă ai polițistului. Îl alungă, deși era prietenos și avea ceva extrem de aristocratic, cu capul lui vioi, alungit, și cravata de păr din jurul gâtului. Își lăsă bastonul cu cioc argintiu în vasul din hol și intră, ca întotdeauna la vizitele lui de lucru, în bibliotecă. Generalul era în doliu, după nevasta lui care murise iarna trecută, în curând
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rând în patul ei de suferință. Fiind așa de tânăr, ogarul era neastâmpărat și țopăia în jurul stăpânului, provocându-l fără încetare. Îți făcea plăcere să-i mângâi părul lung, alb, cu unduiri mătăsoase, cu guler ruginiu în jurul gâtului. Ochii lui alungiți, întunecați, îl priveau cu mândrie aristocrată și, de cum auzea cel mai mic zgomot de afară, își ridica ușor urechile, în alertă. Dar soneria electrică îl scotea pur și simplu din minți, Generalul aproape că regreta c-a instalat-o. Numai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ei trec nu-l aud) O Donna Clara ich hab dich tanzen gesehn țun șir de profiluri efigii ale vîrstelor de bronz de fier de aur le văd cum alunecă-n foc cum se moaie cum Își schimbă trăsăturile ochi alungiți topiți curgînd pe obraji fețe luînd forma sticlei transparente friabile) — S-a spart rîndunica hîc! N-am făcut eu hîc, nu eu priculiciu ținfernale șolduri vîscoase de cauciuc ars mîini Încleștate pe obiecte nesigure mîini ca lichenii fulgerați năpraznică beatitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
margarină În fața statuii, un plonjor pendulînd prin valurile stîrnite din senin ei toți librari vajnici visînd să devină ghizi să scrie cu degetul litere pe pereții unui oraș În zori cînd stropitorile șterg rujul femeilor de pe porți ei toți, chipuri alungite triste chipuri de oi curgînd În bălți vîscoase de ciment Miron Daniel Virgil Marius Leonid și deodată masca aceea vulgară pătată de muște freza ei năclăită și mîna de ipsos agitînd biciul făcînd să pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Încă... ne apropiem de Vama veche, ne apropiem de graniță, ne apropiem de țară nimănui. Dincolo de golfuri În urma noastră sute de trupuri goale Întinse cu indiferența cadavrelor la morgă după un cutremur. Picioare mușchiloase, zvelte, groase, flasce, infirme. SÎni rotunzi, alungiți, impertinenți, triști, umili. Sfîrcuri palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Într-un timp trecut În nemișcare, uitat acolo ca un burlan care nu reține nimic, un burlan prin care se scurge planeta. O mulțime gălăgioasă, pestriță, chipuri neasemănătoare ce se reînnoiesc fără Încetare corpuri palide, corpuri cu pigmenți, galbene, negre, alungite, rotunde, Într-o continuă vibrație, agitate, lente, obosite. Identice. Molecule ale unui organism reglat perfect la semnalul unui robot poliglot. „Călătorii pentru avionul În direcția Berlin sînt rugați să se prezinte la vamă... Les passagers pour Berlin sorit invités de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că se și resping. Iată partea stîngă, obrazul rotunjit, adipos, ochiul iscoditor, lacom, colțul gurii ridicat de un Îndemn la plăcere, o față capabilă de mobilitate, gata să acționeze, să fie practică, atrăgătoare, senzuală. Priviți acum partea dreaptă; un obraz alungit, rigid, fără nici o aluzie carnală, colțul gurii lăsat În jos disprețuitor, sceptic, ochiul iradiind o lumină rece, privind departe, dincolo de ceea ce se vede imediat. Într-un singur chip două persoane: comunul, majoritarul, Întreprinzătorul și deosebitul, minoritarul, pasivul. Da, această carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sau pe sub încheieturile mâinilor mele fluturau bucăți de hârtie acoperite cu un scris pe care îl recunoșteam vag ca fiind în limbile franceză și germană, cu litere grecești și rusești greu de înțeles, cu o engleză străveche, cu f-uri alungite în loc de s-uri și pictograme chinezești sau japoneze. Mai erau și formule, numere, abrevieri matematice și complicate aranjamente vizuale. Frânturile de engleză pe care le-am văzut erau fie pasaje complexe, fie incomplete, fie fără sens: ... Simultana considerație a două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
super-mers cu picioarele țepene, ca un director de școală care a întârziat la o ședință. A trebuit să grăbesc serios pasul pentru a ține ritmul cu el. — Din experiența personală, zise, pare să le placă mai cu seamă litera s alungită. Ian lipăi pe coridor înaintea noastră, cu urechile date pe spate, cu coada în jos, alergând așa cum fac pisicile atunci când nu le place faptul că oamenii vin repede în urma lor. Coridorul se bifurca, se iviră uși și se zăriră fișete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
văzut m-a întrebat: tranziția, a trecut tranziția? Tot ce i-am putut spune a fost că peste Prut s-au instalat poduri de flori; multe din ele de plastic, cică. L IV Mama Sabinei are capul mare și ochii alungiți. Mă întreb până unde au ajuns tătarii în nord. De fapt, în fundul sufletului nostru, toți suntem tătari. Unii mai tătari decât alții. Maria e o tătăroaică decisă - a închiriat o tarabă în piață și vinde căpșuni. Nu ea, doamnă fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cămașă, o cravată. Ce naiba să fac cu ele? Mă duceam doar pentru două zile. Mă rog, trebuia să fac și concesia asta snobismului provincial. Va fi o despărțire la patru ace, ca în Casablanca. I-am spus femeii cu ochi alungiți, tătărăști, și cu sâni ca banana că plec să-i vorbesc lui taică-meu, preotul, despre noi doi. Nu, nu poate veni cu mine. Mai întâi trebuia să-i povestesc eu despre ea, să i-o descriu, să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
palpitații violente și trebui să se întoarcă în fotoliu. Rămase năucit timp de câteva minute, după care introduse parola de mail. Un mesaj de la Ionică Roja, incredibil! Deschise attachment-ul. Îl downloadắ. Era o fotografie cu două bătrâne. Una avea țeasta alungită, ca o minge de rugby, cealaltă purta ochelari cu lentile groase cât fundul unei sticle de whisky. Cea cu capul țuguiat ținea în brațe un pechinez cu privire fixă și blană jerpelită. De fapt nu-l ținea propriu-zis în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
peste toate, rămîne totuși ceva: o nelămurire; voiam să te Întreb atunci la plecare, măcar În ultimul moment, de la fereastra compartimentului, ceva - ce n-am să te Întreb niciodată și parcă mi-e greu să rostesc cuvintele. Te Îmbrățișez. Semnătura alungită, ușor oblică Îi Încheia scrisoarea. 8. Timpul trecea pe lîngă mine ca-n urmă cu zeci de ani. Era În anul... Nu are nici o importanță. Restaurantul din Grădina publică, al fostului patron dinainte de război, deschis la timpul acela pe vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
finanțatorul oficial al luptelor de gladiatori. Corespunde actualului sponsor. Eques (pl. equites): cavaler (lat.). În primele două secole ale Imperiului, cavaleria ușoară romană era compusă în mare parte din galo-romani; de origine galică erau și majoritatea armelor: sabia, scutul plat alungit și lancea. Equites gladiatori: cavaleri specializați în luptele desfășurate în amfiteatru. Poartă galea de bronz cu boruri plate, circulare, o lance, o sabie și un scut rotund din piele (parma). Deoarece nu sunt gladiatori legitimi (morituri), ci cetățeni particulari, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
coasta lui Adam somnolentă. (acum) Flory (acesta e numele ce i-am dat) a Înflorit azi; e o floare ciudată, Într-o glastră minusculă cât pumnul, are frunze foarte verzi, aproape rotunde; mă privește prin ochii aceștia deschiși, patru cupole alungite: par niște tije fragile, Întinse spre mine ca patru guri de mitralieră; ea varsă un foc concentrat, doar-doar m-o răni prin acele gloanțe invizibile ce le aruncă spre spinarea mea Încovoiată; florile au pe marginea exterioară zimții a șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la marele spectacol gratuit. „Duceți-vă dracului de jarve! Degeaba trăiți!“ Le Întorc spatele. Ies. „Idioților!“ le strigă și A. și trântește ușa venind după mine. (joi) Facem limba italiană cu Andreia V., o femeie tânără, foarte Înaltă, cu șolduri alungite, ochi indolenți, voce puțin răgușită; mă Îndrăgostesc fulgerător de ea; la a doua oră, Îi aduc un sonet proaspăt tradus din Guido Guinizzeli. Îl citește atentă până la capăt, apoi: „E bine“, zice, „ai talent“ și Începe să explice il trapassato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-și mute privirea de la ochii aceia nefirești pe masca vineție, osoasă. — Ceva-ceva pare să înțeleagă, pentru că, stai să vezi, ce crezi că a făcut ? A început să lăcrimeze ! Am crezut că mi se pare, știi, ca pe frescele cu sfinți alungiți, când lumina te înșală și ai impresia că icoana lăcrimează. Dar l-am atins pe obraz, chiar era umed, l-am șters cu vârful degetelor și colțurile ochilor i s-au umezit iar... Noi îl dădeam mort și, când colo
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și totuși sturzii nu plecau, urma o iarnă ușoară. Altă dată era defilarea oamenilor-animale. Cele mai multe erau din cele domestice, gata să se lase mânate într-o parte și în alta. Dar erau și oameni-vulpi, oameni-lupi ori dintre cei cu fețele alungite ca de viezure sau iuți, ca niște nevăstuici. Se vedeau și gazele, săltând pe tocuri subțiri, hipopotami fălcoși și greoi, tapiri cu nasurile în jos, de parcă ar fi avut vârful umplut cu alice. Pe de altă parte, multe erau rânduite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așezat pe două picioare. Ar fi avut urechi mici și ascuțite, țâșnind din părul creț, și o singură sprânceană groasă, dintr-o tâmplă în cealaltă, cu o ușoară arcuire în dreptul nasului. Care nas s-ar fi așezat bont pe maxilarele alungite, cu nările groase și răsfrânte, și peste o gură rânjind întruna din dinții lungi. Ar fi fost ușor adus de spate, dar asta doar din dorința de a părea ca și ceilalți oameni, altminteri înălțimea l-ar fi scos chiar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]