3,081 matches
-
brațe. Mi s-a pus în brațe o bocceluță care mieuna cu fața congestionată, o nouă făptură. O nouă viață. Degețelele ei minuscule de păpușă s-au întins spre mine și, în sufletul meu, s-a topit ultima fărâmă de amărăciune față de Aidan și am recunoscut sentimentul pe care nu-l putusem numi mai devreme. Era dragoste. I-am întins-o pe Treakil lui Joey. —Vă las să faceți cunoștință toți trei, am zis. —De ce? Tu unde pleci? —La Boston. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că țările musulmane produceau mai puține cărți decât în trecut, că era vorba mai ales de simple reluări sau rezumate ale cărților vechi. Lucru cu care bunicul tău era de acord: în primele secole ale islamului, repeta el ades cu amărăciune, nu mai pridideai cu număratul în Orient al tratatelor de filosofie, matematici, medicină sau astronomie. Poeții înșiși erau cu mult mai numeroși și novatori, în stil, dar și în conținut. În Andaluzia, de asemenea, gândirea era înfloritoare, iar roadele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cel mai curajos care cârmuise vreodată valea Nilului, își dăduse sufletul, atârnat în ștreangul de la poarta Zuwaila precum un vulgar hoț de cai. Toată noaptea, imaginea celui dat morții în chinuri a rămas înfiptă parcă în fața ochilor mei. Dimineața însă, amărăciunea și nesomnul făcându-mă să prind curaj, o pornisem, nesimțitor la primejdii, pe drumul ce ducea la piramide. Fără să-mi dau seama, alesesem cel mai bun moment spre a fugi: otomanii, liniștiți de acum în urma executării dușmanului lor, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dăruiască mila Sa și unuia, și celuilalt! Când, a doua zi după această întrevedere, am ieșit pentru prima oară slobod, legănându-mi brațele, din incinta închisorii, când am pășit pe podul Sant’Angelo spre cartierul Ponte, nu mai păstram nici amărăciune, nici resentimente asupra captivității mele. Câteva săptămâni de stat în lanțuri grele, câteva luni de servitute blândă, și iată că redevenisem călător, făptură migratoare, ca în toate țările pe unde îmi făcusem veacul și mă bucurasem, pentru o vreme, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca o mână ce mângâie blana întunecată a unui animal ca să descopere argintiul de dedesubt. Pinky simți dintr-odată un val de rușine pentru fratele ei. — Dă-te jos din copacul ăla - întregii familii îi e rușine, spuse ea cu amărăciune. — Hai, vino jos, Sampath, te rog, exclamă bunică-sa. O să ți se facă rău acolo sus. Uite ce față palidă și trasă ai! Mai bine te ducem imediat la doctor. Și totuși, el rămase tăcut. Privindu-și fiul, Kulfi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de degete murdare. Bucătarul i-o trânti în fața fără nici un fel de ceremonie, apoi, fără să-l privească pe perceptorul districtual, se întoarse și plecă. Înalții funcționari guvernamentali nu mai știau să mănânce cum se cade. Bucătarul era plin de amărăciune. Și, neputând pregăti cotelete în prima seară, fusese cuprins de hotărârea de nestrămutat de a face asta în cea de-a doua seară. Pregăti plin de ranchiună cotletele, un morman întreg, și cât erau de insipide - perceptorul districtual se văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mutra ca să înțeleagă ce mi se întâmpla. A fost încântată. Mă conduse săltăreață în umbra protectoare a hotelului. Am urmat-o pe teaca asta de scule cu curul sus în rochia ei de vară. N-am simțit nici un fel de amărăciune. Cine, eu? Povestea de ieri, cu Martina, am spus eu în timp ce scoteam feliile de țelină, dovlecel și pepene din paharul de vodcă. A fost totul aranjat, nu-i așa? Tu ai pus totul la cale. — Da. Îmi pare rău, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Sterilitatea. Sterilitatea. Asta e ceea ce am lăsat nerostit. Un efect secundar al Licorii Vieții. Nu vei găsi copii pe stânca asta, oricum părăsită de Dumnezeu. Fiecare bărbat e steril. Inclusiv tu. în vocea lui Virgil Jones se simți din nou amărăciunea. Vultur-în-Zbor se îndepărtă, luând-o spre colibă. îl lăsă pe Virgil Jones cufundat în gânduri, iar acesta absent rupse în două niște crenguțe. PAISPREZECE în condiții normale Vultur-în-Zbor ar fi simțit o simpatie instinctivă față de doamna O’Toole, așa diformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
enervarea să-ți întunece judecata chiar la început. Prima mișcare a fost irosită, ceea ce te îndepărtează de perfecțiune. Totuși scorul e scor. Scorul e scor. Scorul e scor. Scorul e scor. Scorul e scor. Fraza, repetată monoton, era încărcată de amărăciunea înfrângerii. Virgil deveni brusc înțelegător și întrebă: — Maestre, dacă știai, de ce-ai mai rămas? — Nu trebuie să-mi spui Maestru. Un Maestru n-ar fi făcut așa ceva. — Un Maestru a făcut-o, zise Virgil. Mi-ar plăcea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că mă iubea. Iubirea crește și-și înghite propria iubire, o digerează și o scuipă. Mistuit de sucurile gastrice ale iubirii ei. Scuze. Liv. Din casa soarelui răsare până în hăul cel negru, casa gaură neagră, urcușul tău și prăbușirea parțială. Amărăciunea de la apusul mândriei tale, îmi pare rău. Obișnuia să-mi ciufulească părul și într-o zi mi-a smuls un smoc din rădăcină. Doamna întunericului, cea cu pielea albă păr bălai ochi albaștri atât de frumoasă și atât de nedreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care le încercase cu bagheta sa magică, cu Tulpina, țintise către locul de deasupra lui K și presupusese liniștit că acela trebuie să fie locul unde ajunsese Vultur-în-Zbor, de vreme ce trecerea zilelor îi demonstrase clar că poarta funcționase. își spunea cu amărăciune în sinea lui că era un prost desăvârșit. Dar apoi nu se mai gândi la asta. Avea prea multe de făcut ca să-și piardă timpul cu autocritica. N-avea nici un rost să-ncerce să folosească poarta în direcția inversă, înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nobil, rosti blând Iocasta. Știi la fel de bine ca și mine că acum nimeni nu se poate atinge de Grimus. Virgil dădu din umeri. — Probabil, spuse el. Foarte probabil. — Cum face Liv de lasă în oameni un asemenea cancer? întrebă cu amărăciune Iocasta. Nu l-ai fi urât niciodată pe Grimus dacă Liv nu te-ar fi împins s-o faci. — Probabil, repetă Virgil. — Liv! pufni Iocasta. Va trebui s-o uiți, Virgil. Și pe ea, și pe Grimus, și pe Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
scaun, în fața ei. — Irina? a întrebat ea, deși știa deja răspunsul. — La ce te-ai putea aștepta? a spus el și și-a auzit cuvintele devalorizând amintirea viziunii sale. — Ignatius are somnul cel mai greu din lume, a spus cu amărăciune femeia. Așa că ai putea foarte bine să faci dragoste cu mine acum, pe loc. — Doar nu vorbești serios, a zis el. — Fă dragoste cu mine, lua-te-ar dracu’! a spus ea. Dar a pățit-o iar: în brațele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din cauza dezamăgirii. Virgil Jones se prăbuși la pământ și-și îngropă fața în mâini. — A mutat-o. Cuvintele ieșeau din el ca un ecou dintr-o peșteră adâncă. Vultur-în-Zbor înțelese că ăsta era sfârșitul. Eșuaseră înainte chiar să fi început. Amărăciunea îl copleși. Nu știai? întrebă el. Nu știai că poate să mute Poarta? Virgil ridică privirea, simțind accentele de dispreț frustrat. — Teoretic, spuse el. Da, teoretic. Dar practic... Trebuie să fi devenit infinit mai priceput. A fost nevoie de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Apoi, printr-o nouă reajustare a Trandafirului, mergem noi la ei. — Jocul de-a Dumnezeu, a spus Deggle. Nu crezi că-i periculos? — Ai prefera să înmânăm autorităților toate cunoștințele noastre? s-a răstit Grimus. Vocea îi era plină de amărăciune și ură față de autorități, probabil ca urmare a unei experiențe îngrozitoare din trecutul său, de dinainte de a deveni Grimus, omul cu păsările. îNu i-am știut niciodată numele adevărat.) — Ai prefera să fii închis într-un azil de nebuni? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
veniți voi amândouă? —Din solidaritate, mi-a răspuns Suki, parcă recitând. Mai ales după ce a ieșit articolul. Pentru a face să pară că totul este în ordine. Tata se pricepe de minune la asta. Este marea lui calitate. Era o amărăciune în acel comentariu care părea nejustificată doar de dorința de a face o plimbare pe Tamisa. Mă întrebam de ce. — Bineînțeles că Dominic nu s-a agitat, continuă ea acidă. În aparență, ar face orice i-ar cere tata. Știe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Când orașul, amorțit, pare a fi fugit din sine, retrăgându-se în cotloane neștiute spre a se pregăti pentru dezlănțuirea de la noapte. Parcă pentru a-și linge rănile de peste an și a mai pune un strat de fard peste coșcovelile amărăciunii. Cobor, ca de obicei, spre Cișmigiu, privind peste umăr la mine, cel ce încă mai stă în ușa berăriei, șovăind între intenția de a intra și a mă așeza la masa mea, cu cei doi orbi, sau de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
persiflat. Abia gândul Morții, trăirea ei, dă vieții coerența deplină a textului. Limpezit în Moarte, textul vieții devine, la rându-i, nemuritor. Mă las încă în ușa berăriei, neștiind că știu acum ce va urma. Mă las copleșit doar de amărăciunea textului pierdut. Peste ani, când voi începe iar să scriu, voi încerca, de fapt, dintr-un sentiment acut al vinei de a fi pierdut cea mai frumoasă povestire scrisă vreodată, să o refac. Încercări repetate, reluate iar și iar, eșuate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adeseori, cum te-a furat în rotocoalele lui înalte, ducându-te amețitor de aproape de seninul râvnit? Că ai trăit? Încercările mele repetate de a rescrie acea povestire, cărțile adunate, toate ce au urmat nu au făcut decât să-mi perpetueze amărăciunea de demult. Am dat neputinței mele literare de mai târziu o aură falsă de oarecari izbânzi, de false succese. Știam că toate sunt false. Știam că îmi trăiam, de fapt, o ratare frumos poleită. Înțelesesem, târziu, cât de ușor poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
De unde știi că lumina nu-i aprinsă? BÎzîitul becului, zise ea. Nu te-ai mai Întors să-ți iei rămas-bun. Ba m-am Întors, m-am gîndit eu, dar erai foarte ocupată. Cuvintele Îmi pieriră pe buze, odată cu ranchiuna și amărăciunea lor, Îndepărtate, ridicole dintr-o dată. — Știu. Iartă-mă. Am ieșit de la duș și m-am proțăpit pe covorașul de pluș. Haloul aburului ardea În bobițe argintii, luminozitatea lucarnei azvîrlind un văl alb peste chipul Clarei. Nu se schimbase nici un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Miquel, care era bolnav de dorință și de singurătate, știa că dragostea noastră era o farsă, Însă, chiar și așa, nu mă putea lăsa. Bea din ce În ce mai mult și, de multe ori, abia dacă mă mai putea poseda. Atunci glumea cu amărăciune că, la urma urmei, devenisem un cuplu matrimonial exemplar Într-un timp record. Ne făceam rău unul celuilalt din disperare și din lașitate. Într-o noapte, cam la un an după Întoarcerea mea de la Paris, l-am rugat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sfîrșind cu ceasul de aur pe care taică-său i-l dăruise cu prilejul primei sale Împărtășanii. Mulțumită acestuia și-a putut cumpăra biletul de Întoarcere. Omul care a ajuns Înapoi În Spania era aproape un cerșetor, un sac de amărăciune și de ratare ce nu mai păstra decît amintirea a ceea ce simțea că Îi fusese furat și ura față de cel pe care Îl considera vinovat pentru ruina lui: Julián Carax. Încă Îi ardea În amintire promisiunea făcută tatălui său. De cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În apartamentul din Plaza Real, de unde iese din ce În ce mai rar. Într-o vreme o vizitam, mai mult fiindcă Bea Îmi amintea de singurătatea și de ghinionul ei decît din propria mea voință. Cu trecerea anilor, am văzut născîndu-se În ea o amărăciune pe care vrea s-o Îmbrace În ironie și indiferență. Uneori cred că Încă mai așteaptă ca acel Daniel vrăjit de cincisprezece ani să vină s-o adore În umbră. Prezența Beei sau a oricărei alte femei o otrăvește. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe pat, În „brațele Sfintei Născătoare”, simțindu-se din ce În ce mai mic și mai neputincios. Oare ce ar fi zis Bikinski, care de felul lui era un habotnic, dacă l-ar fi văzut În astfel de postură? „He, he”, surâse el cu amărăciune, făcând haz de necaz, „iată-te și pe post de prunc sfânt...” „Pruncul de cincizeci de ani care duce biberonul de Alexandrion la gură”, i-ar fi replicat lui Bikinski dacă ar fi fost de față. Și poate l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
îndura să te vezi prins de o femeie care se pleacă sub jugul Hymenului pentru un tânăr soldat de umilă obârșie? Iar tu, Ferrau și atâția alții care de atâtea ori v-ați primejduit viața pentru această crudă frumusețe, câtă amărăciune ați încerca s-o vedeți sacrificându-vă pe toți tânărului țăran care este Medor! Acolo, sub acoperișul scund al casei unui cioban, flacăra iubirii a fost aprinsă pentru această trufașă domniță. Ea a luat-o pe soția gazdei să-i
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]