9,447 matches
-
seamă, nu acea parte pe care încercăm, în marginile miopiei noastre, să o tragem, cu spuza, la loc. Și ceea ce, pesemne, lipsește cel mai tare, e locul. Sau neschimbarea lui. O nestatornicie care vine nu din superficialitate, ci din știința amară că nici o vatră nu te primește, că fiecare loc te îngăduie un număr măsurat de clipe, este, rîvnind cunoașterea, pedeapsa îndoielii cu care ne-am ales. În Dalila, scurt fragment dramatic, două lumi, două religii (să nu fie, succesul, una
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]
-
nu mai poate intra în preocupările lor. Poate sensibilitatea la literatură a Ministerului Culturii să fie în creștere. Dar tocmai asta e și tristețea Ťplanului Mușinať, că fiind în totul rezonabil e cu atât mai himeric." O spune, cu umor amar și ironie cordială, unul dintre cei mai buni critici de poezie pe care-i avem. Despre muzică Numărul pe aprilie al revistei TOMIS e dedicat lui George Enescu, sub genericul, ușor jucat, ARTmonii (ART-ul, în diferite combinații, revine pînă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7398_a_8723]
-
ci au deprins, pînă la excelență, știința dea fi singuri. De-a trăi singurătatea obligațiilor, pe care fiecare și le duce cum poate: „Te pierzi în golul singurătății,/ O, suflet al meu, de lume fugar,/ E ora când Petru plânge amar/ Ascultă... e ora lașității..." (Nocturnă). Întinsă peste anotimpul în care fiecare își vede de treabă. În care orașul, o știm bine, dă pe dinafară de daraveri, redevine aglomerat și mizer: „și trec cotiugare/ Cu saci de făină/ și plouă mai
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
patru actrițe, locul unde se confesează, unde se ascultă, unde visele iau viață, unde se suferă, unde se descătușează conflicte, dar se leagă și prietenii, locul unde actrițele se pregătesc pentru a intra în scenă - Cabina Artistelor. O comedie dulce amară despre viața de culise a patru actrițe de provincie. Arnošt Goldflam este dramaturg, regizor de teatru și scriitor ceh născut în 1946 la Brno. A studiat medicina, dar nu și-a definitivat studiile. A fost angajat ca funcționar și a
Premiera spectacolului Cabina artistelor, pe 17 decembrie, ora 19.00, la Sala ArCuB () [Corola-journal/Journalistic/67935_a_69260]
-
află în stare de judecată la Tribunalul București", se arată în documentul citat de Mediafax. Reprezentanții PRM - aripa Funar susțin că alegerile prezidențiale 2014 "au o importanță crucială pentru existența și viitorul Poporului Român și al României". "Învățând din lecțiile amare ale Istoriei din ultimii 25 de ani, Poporul Român are șansa să aleagă ca Președinte al României pe un candidat independent, un român iubitor de Neam și Țară, care să respecte Constituția și să oblige Guvernul și Parlamentul să pună
GHEORGHE FUNAR, CANDIDAT INDEPENDENT LA ALEGERILE PREZIDENȚIALE 2014 by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79011_a_80336]
-
bortă, un adăpost din subpămîntă, prin care fojgăie viața, nebăgată în seamă. O viață pentru care nimeni nu depune mărturie. Solidaritatea de poet, trăgînd dîră în mizeria comună, se îndură, în rînduri frînte, de oamenii ei necopți, de poveștile ei amare.
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
belgieni" (cum i se reamintește ironic lui Karl de către un alt nume cu sânge albastru), numai un rege neamț va putea risipi cețurile din administrație, indolența din armată, dezastrul din finanțe. În mod semnificativ, la începutul acțiunii, se face constatarea amară că la această "talpă a imperiului" se termină calea ferată... Spre final, când, de bine, de rău, Bucurescii se transformă în , drumul de fier ajunge să străbată Severinul și să țină malul fluviului până la frontiera vestică, legându-se cu liniile
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
consangvinitate mistică" dintre om și animal relevată de Mircea Eliade și pe care o exprimă un cunoscut ritual cinegetic, destinat a "înfrăți" vînatul cu vînătorul. Am avut și eu - scrie Titus Popovici -, ca orice breslaș al sfîntului Hubertus, clipa de amară remușcare în fața cerbului căzut, cînd pădurarul îmi întindea, după datină, crenguța de stejar înmuiată în sîngele nobilului animal, ținută pe pălărie sau pe lama lată a cuțitului de vînătoare..." Același autor notează cu acuitate amestecul de sentimente învrăjbite pe care
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
au părăsit niciodată pînă atunci, călătorii se descoperă italieni deși vorbesc diferite dialecte, descoperă oceanul și instabilitatea sa, iar muzica guturală a canțonierilor ocazionali sau a femeii bătrîne care-și spală părul aduce cu sine nostalgia care va deveni pîinea amară a înstrăinaților. Crialese își împarte filmul în două, în lumea descrisă cu o mare sensibilitate a satului Petralia unde trăiește familia Mancuso în spiritul tradiției și odiseea în drum către America, cu formalitățile complicate, alienante de selecție a celor aleși
Brava lume nouă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7920_a_9245]
-
antipodul celei realist-socialiste, a rămas astfel necunoscut publicului nostru; ca și specialiștilor, cărora orice referință critică (critică, nu acuzatoare) pe marginea operei "transfugului" le-a fost ulterior interzisă. Proprietatea și posesiunea îmi pare a avea, în acest context, un titlu amar. Dincolo de cercul personajelor conturate și de contorsionata problematică psiho-morală, autorul însuși pare proprietatea Cuiva, se află în posesiunea unei forțe abstracte ce-l depășește și poate dispune de persoana sa. Paralela nu a fost probabil scontată, dar ea rămâne sesizantă
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
pentru Dinamo. A nu se înțelege că abandonez clubul Dinamo. De-a lungul întregului proces demarat, voi rămâne alături de echipă și voi susține cheltuielile de funcționare. În plus, voi caută soluții pentru redresarea acestei situații. Spun aceste lucruri cu gustul amar pe care poate să-l aibă un dinamovist de bună credință, care a riscat totul pentru a salva acest club. Mai bine de șase luni am căutat parteneri sau oameni dispuși să preia Dinamo. Cei cu care m-am întâlnit
Ionuț Negoiță, scrisoare deschisă pentru fanii dinamoviști by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/74219_a_75544]
-
număra președinții sau delegații generali. Cu dubla sa subordonare, președintelui Biennalei și Ministrului culturii, aici nu-i este ușor unui director să fie agreabil amândurora. Se pare că, în actualul mandat, Alberto Barbera, va reuși performanța, lăsând în urmă gustul amar din 2004, când a fost demis din ordinul ministrului. A revenit cu gânduri mari :” Festivalul este o bătrână și prestigioasă doamnă, dar trebuie să-și mai schimbe pielea”, spunea el. Prezența valorilor confirmate trebuie dublată de încurajarea unor noi veniți
Veneția 2013 - Mostra internațională de artă cinematografică. La Mulți Ani, bătrânei Doamne! by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/74532_a_75857]
-
lângă pat și refluxul veșnic fierbând sub capacul cu sită, iar oaspeții din hotel eram noi doi plus nașa mea și cei trei agenți ai poliției secrete, deși, când venea luna iulie, se curăța plaja de rămășițe, venea o căldură amară să potolească valurile, și imediat bucătăreasa și bătrânica se succedau în vestibul, cu tricotajul în poală, făcându-și iluzii că dintr-un taxi miraculos avea să debarce un grup de americance rebegite, învinse de angoasa pinilor și de arcurile tapiseriei
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
Sandu, s-a contrat, joi seară, în studioul Dolce Sport, cu jurnalistul Răzvan Băleanu, iar la un moment dat, când comentatorul sportiv i-a spus lui Sandu că renta sa viageră de 75.000 de euro îi lasă un "gust amar", "Nașu" i-a oferit o bomboană pe care o avea în buzunar. Întrebat cum a putut accepta o asemenea sumă după retragerea de la șefia Federației, Sandu a replicat că i se pare că primește prea puțin. "Și care e problema
Dialog amețitor între Sandu și un jurnalist Sportiv: "Vă dau o bombonică!" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/79398_a_80723]
-
aș munci nicio secundă. Și îi recomand și actualului președinte, sub 150.000 de euro să nu muncească. Eu am făcut sute de milioane în Federație și nu am beneficiat unu la sută. [...] Cosmin Baleanu: "Am rămas cu un gust amar". Mircea Sandu (se caută în buzunar): "Vă dau o bomboană, am o bombonică la mine (așază bomboana pe masă) Conform gsp.ro, Mircea Sanu, în calitate de președinte onorific al FRF, are un salariu lunar de 4.200 euro pe lună. Pe lângă
Dialog amețitor între Sandu și un jurnalist Sportiv: "Vă dau o bombonică!" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/79398_a_80723]
-
după cum îl chema pe patronul lui... Era instalat la intrarea în târg, pe dreapta, cum veneai pe șoseaua dinspre București, cu mașina-cursă a lui nea Toma, cumnat cu Tomescu. Făceai vreo cinci-șase ore de-acolo prin gropi - era vai și amar de călători... Acest domn Tomescu, patronul, mie îmi impunea mult respect, dar și frică... Arăta ca un drac. Era scund și cu o mustăcioară plină de niște țepi ce-i creșteau deși sub nas, ascunsă de petele groase de ulei
Cinematograf 1929 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7975_a_9300]
-
simple colecții de observații comune, fără relevanță speculativă, le-a etichetat drept niște exerciții gratuite care fac din lenea mentală o virtute. Oricum, dacă trecem peste controversele privind adîncimea notațiilor din Cercetări, Mircea Flonta ține să ne împărtășească o certitudine amară: că genul de gînditor pe care l-a reprezentat Wittgenstein nu a avut urmași. Așadar, avem de-a face cu un filozof a cărui posteritate nu cuprinde continuatori. E ca și cum gîndirea lui s-a încheiat odată cu el, ceea ce a urmat
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
peste un clișeu literar al ei, se va prelungi în toate scrierile ulterioare, inclusiv în romane, unde spectacolul de măști și transferul de ficțiune din text în viață și din viață în text, dă zîmbetului perpetuu al naratorului un rictus amar. Mi-l explic, aflîndu-l și pe figura autorului ca persoană reală, prin faptul că opera a luat de mult în posesie omul". Iar în legătură cu un roman al lui Alexandru George, următoarea subtilă disociere: "Într-un fel, pornind (totuși) de la experiența
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
atunci, Ioana, la toți, seară de seară,/ Le-a fost cînd floare de jar, cînd nor, cînd vioară." Un joc. Un altul, joacă de sine, e Atavism: Dacă e joc, opriți jocul afurisit!/ Căci mă simt ostenit.../ Mi-e gura amară și trupul greu,/ De parcă aș duce-n mine un Dumnezeu...". Renunțările, știute, ale modernismului. Poezia care, însă, combină imagini din recuzita comună a marilor clasici ai perioadei, într-un fel care nu-i al lor, ci al unui poet în
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
o ediție a emisiunii Digicult, care se va difuza sâmbătă, de la ora 14.30, despre proiectul „Foaie verde” desfășurat la Teatrul Odeon din Capitală, despre faptul că folclorul românesc nu pare să se îndrepte către o direcție bună, concluzionând cu amar că „Întâi tre să ai un pic de suferință, c-apoi vine și fericirea, și nădejdea, tăte vin”. Proiectul „Foaie verde” aduce pe aceeași scenă dansul contemporan și rappul cu toaca, tunicul și cimpoiul, însă Grigore Leșe explică chiar el
Grigore Leșe: Întâi tre să ai un pic de suferință, c-apoi tăte vin by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78208_a_79533]
-
stat, teroriștii, mineriadele, refacerea structurilor Securității și ale aparatului polițienesc, sau semnarea tratatului cu Rusia (Gorbaciov), prin care s-a pierdut definitiv șansa de unire cu Basarabia". Cum l-am putea contrazice? După cum nu-l putem contrazice nici cînd completează amar, referindu-se la extrem de ambițiosul proiect al confratelui întru roman: "Și totul afirmat de pe soclul statuii pe care și-o construiește cu migală de o viață". Max Weber făcea distincția între o etică "de convingere" și o etică "de responsabilitate
O expertiză a Răului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7664_a_8989]
-
la coadă, a discutat cu oamenii, i-a văzut vorbind între ei sau conversând la telefon. A străbătut orașul, a condus mașina. A avut, așadar, timp să observe. Nicăieri, însă, nici o umbră de zâmbet. Rezultatul e un comentariu de-o amară disperare, descrierea unei lumi post-apocaliptice, în care par să fi supraviețuit doar umbrele ființelor de altădată. România normală, România gesturilor firești, România oamenilor politicoși pare să fi dispărut pentru totdeauna. Arareori, o dată la câteva luni, se întâmplă să vezi la
De ce nu zâmbesc românii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7676_a_9001]
-
de amintiri și aschimodice, și diafane, un decor cu oameni și orașe, anotimpuri și istorie: "Of, Bucureștiule din treizeci și trei,/ sicriu al primăverii, trist și uriaș,/ cuib de samsari și de ofițerași/ duhnind a busuioc și a mititei,/ of, Bucureștiule, pelin amar!..." Un fel de Liberté a lui Eluard e această primăvară, "martie, moarte, primăvară, război...", cu regretabile întoarceri din condei, care sînt ale anului 1955, cu cedările ofrandă lui. Sub vremuri... O frondă delicată, aproape duioasă, împotriva florilor convenționale, împotriva gesturilor
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
întrecute să-și acopere dangătele unele altora Apollo surâse aruncându-și îndărăt peste cap cârlionții scăpătați apoi se întoarse brusc pentru ca după câțiva pași să dispară printre case învălunind-i pre toți cu nesfârșita ardoare a trupului încins în iute și amară tălăzuire aducând a ars care-a indundat ulicioarele ascunse curțile pustii ale caselor și însinguratele inimi curând armoniile imnurilor nemaiauzite dimpreună cu siniliile unduiri ale arderii de tămâie urcat-au la cer și polisul deveni din nou gri inexpresiv și
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
celălalt pat, omul dormea sub chipul său îngrozitor. (Sunt Juliam Lowe, mănânc, diger, evacuez: am zburat. Acest om... omul ăsta de aici, care doarme sub rana lui... Unde atingem? Oh, Doamne, oh Doamne: cunoscân-du-i trupul, stomacul lui.) Își simți gura amară, știindu-și stomacul bolnav. Să fi fost în locul lui! mormăi el. Să fi fost el. N-are decât să ia trupul ăsta sănătos! Să-l ia. Să am aripi pe piept, să am aripi; și să am și rana lui
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]