3,682 matches
-
-și interesul mai cu seamă spre proză. În Orele albastre (1981), un memorial de călătorie prin Leipzig, călătoria devine o aventură intelectuală, descrierea orașului german, îndeosebi prin incursiuni în istoria lui, făcându-se din resorturi culturale. Dintr-un proiect romanesc ambițios, Neamul Basarabilor, un prim tom, Cei care am fost (1984), se ocupă de marii Basarabi (Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu), recursul la istoria și mitologia națională fiind prezent și în romanul Dromichet. Semnul nemuririi (1988), care recompune
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
Contemporanul - Ideea europeană” („Genosanalize”). În 1989 tipărește tripla monografie aniversară Un veac de nemurire: Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Creangă, iar după această carte scoate aproape în fiecare an câte două sau mai multe volume, rod al unei munci asidue, ambițioase. Revine la subiecte care au preocupat-o și scrie din nou despre Camil Petrescu (1994), reconsiderat în interiorul câtorva „schițe pentru un portret”, sau despre Ion Creangă, studiat dintr-un unghi inedit (Ion Creangă, povestitorul, 1992; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
, societate literară înființată în București la 1 aprilie 1869, inițiator și președinte fiind Gr. H. Grandea, iar secretari - V. Gr. Pop și I. S. Bădescu. În jurul lui Grandea, literat entuziast, ambițios, redactor al revistei „Albina Pindului”, s-au adunat câțiva poeți tineri, unii veniți din Transilvania. Din acest grup, patronat de D. Bolintineanu, a făcut parte și Mihai Eminescu, în acea vreme sufleor la Teatrul Național din București. O. se definește
ORIENTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288576_a_289905]
-
G. Bacovia. Zeci de texte clasice din opera scriitorilor secolului al XIX-lea umplu largi spații tipografice. Contribuțiile originale, chiar dacă adesea în minoritate, nu sunt lipsite de interes. În acest sens, principalul merit al revistei rezidă în încurajarea inițiativelor publicistice ambițioase, dar inegale, ale tânărului Mircea Eliade, primele însemnări ale acestuia, intitulate Din viața minunată a furnicilor (24/1924), se vor menține pe terenul entomologiei vreme de vreun an, pentru a se fixa apoi în lumea unor Mituri și legende orientale
ORIZONTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288583_a_289912]
-
pe cunoștințele științifice acumulate. Poate exemplele cele mai clare le găsim în domeniul sociologiei și al psihologiei sociale industriale. Proiectul lui Rensis Likert (1961, 1967) de elaborare a unor noi modele de organizare social-umană a întreprinderilor este poate cel mai ambițios. Obiectivul lui Likert a fost de a imagina noi modalități social-umane de organizare a întreprinderii, „bazate integral pe știință”. Adunând cunoștințele acumulate în legătură cu dinamica grupurilor, cu motivația performanței, cu stilul de conducere, el a conceput un model de organizare bazat
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
putea ajunge intuitiv la concluzia că numai luarea în considerare a unor factori obiectivi sociali nu ar putea explica comportamentul acestuia. Situația politică și socială internațională și internă să zicem nu era de natură să încurajeze un proiect atât de ambițios precum cel al lui Vlad Țepeș. El s-ar putea să bănuiască că trebuie să existe și în istoria sa personală o serie de factori care să-l fi determinat să-șiformuleze obiective atât de înalte, însă utopice din punct de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se concentrează, cinematografic, pe acțiunea din prezent și pe câteva personaje, implicate într-o stranie crimă petrecută pe plajă, la mare. Personajul central, Theodor Hristea, nu mai este un justițiar, ci un doctor foarte bine plasat social și profesional, un ambițios, dar nu un orgolios al adevărului, ci al puterii. Implicându-se într-o anchetă, nu o face decât pentru a-și dovedi forța, invulnerabilitatea. „Puștiul” delincvent nu are voie să îl înșele, să-i strice planurile, concediul, încrederea în sine
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
23,6 În perioada anterioară. Crucială pentru relansarea sociologiei a fost reluarea cercetărilor sociologice empirice. Încă În perioada grea a anilor ’50, devenind foarte activi În perioada de liberalizare a anilor ’60-’70, supraviețuitorii Școlii sociologice de la București au lansat ambițioase programe de cercetare. Aceste echipe au constituit adevărate școli pentru tinerii sociologi. Un merit special al vechii generații a fost de a promova legitimitatea sociologiei ca știință, a unei practici sociologice eliberate de paradigma ideologiei comuniste. Cercetările sociologice reprezentau semnul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a procesului dezvoltării sociale”. O democrație a dezvoltării sociale Înseamnă ca România să se transforme și să se dezvolte În continuare În funcție de interesele, capacitățile și obiectivele propriei populații, În contextul, desigur, al lumii În care se integrează. Este un obiectiv ambițios, care ar trebui, În primul rând, Însușit de clasa politică românească, În al doilea rând, de elitele conducătoare ale economiei și societății, iar poate chiar Înaintea tuturor de o intelectualitate capabilă să construiască o nouă infrastructură a tranziției. A treia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pierde în frivole grațiozități. O incoruptibilă seriozitate îi guvernează demersul. Dacă de „măști” O. se apropie cu euforii chibzuit filtrate, succintele profiluri (scriitori, interpreți, critici), la fel ca interviurile îi reușesc atunci când nu cedează ispitei de a literaturiza. Un pariu ambițios al „martorului Thaliei”, în ipostază de cercetător, este monografia Eminescu, omul de teatru. Explorând cu minuție încercările dramatice eminesciene, el emite, în spirit polemic, afirmația îndrăzneață că acestea nu sunt confiscate de lirism, ci denotă o viziune de dramaturg, activă
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
suplimentul revistei „Ramuri”, în 1966. Colaborează la „Ramuri”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Orizont”, „Transilvania” ș.a., semnând și Ion Viespan, D. Dacian-Bradu. Debutează editorial în 1972, cu placheta Munte. Traduce din poezia chineză și din poeți sovietici. Poezia lui P.T. articulează un proiect ambițios: crearea unui univers coerent, crescut din imaginarul mitologiei autohtone. Acestei voințe constructive i se asociază în mod obișnuit o gesticulație solemnă, o respirație epică amplă, saturată de un imagism abundent, o semantică elaborată, alcătuită din figuri cu valoare simbolică (Muntele
PACHIA TATOMIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288603_a_289932]
-
ales prin rapiditatea schimbării replicilor. Atmosfera destinsă a acestui text superficial, fără pretenții, îngăduie și strecurarea unor ironii la adresa prejudecăților față de simbolism. În 1912 scriitorul publică un Triptic dramatic alcătuit din Darul muzelor, Fugind de Charybdis și Jocul zeilor, text ambițios, vrând să ilustreze psihologii complicate și determinisme sociale ce manipulează resorturile intime ale acțiunii personajelor. De fiecare dată intriga, artificială, compromite țesătura dramatică. Sunt propuse conflicte neverosimile, de felul celui din Darul muzelor: un mariaj este nefericit din cauza bizareriei soțului
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
sub Detunata (1957), amplă „povestire istorică” de evocare a unui episod din lupta minerilor din Zlatna, la câteva decenii după răscoala lui Horea -, P. a dat un ciclu romanesc format din cinci volume care, relativ independente, se articulează într-o ambițioasă frescă social-istorică: Labirintul (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), Timpul și furtunile (1978; Premiul „Ion Creangă” al Academiei RSR), Tatuajele nu se lasă la garderobă (1982), Geneza (1983) și Întâlnirea (1989). Prozatorul a desemnat, la un moment dat, sintagma „timpul și furtunile
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
sunt consacrate unor curente culturale sau sociale importante, examinate într-o succesiune cronologică, nu însă și ideologică, a junimismului: Țărănismul (1969), Sămănătorismul (1970) și Poporanismul (1972), completate în 1977 prin Curentul cultural de la „Contemporanul”. Ele dezvăluie nu numai un proiect ambițios și sistematic, dar consacră și o metodă. Autorul reconstituie ambianța unor epoci complicate, intrând în culisele și dedesubturile evenimentelor și ale relațiilor umane, înfățișând cu o bună stăpânire a materiei mișcarea publicistică și motivațiile ei ideologice și sociopolitice și punând
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
Îndeosebi în versurile din Planete albastre se remarcă și unele elemente expresioniste, efect al probabilei influențe a lui Lucian Blaga. Prozatorul P. este și el extrem de productiv, publicând uneori câte două romane pe an. Debutează cu Scara lui Climax (1970), ambițios ca miză, dar nesemnificativ ca valoare, și continuă cu o lungă serie de romane axate pe dezbateri morale, ambianță cotidiană și „neliniști” ale existenței contemporane. În Ore de dimineață (1972) tot ceea ce retrăiesc personajele venite în audiență la un prim-
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
limbii românești), și face câteva traduceri în versuri (din Schiller ș.a.). În timpul vieții i s-a tipărit în volum doar o odă închinată episcopului greco-catolic al Făgărașului, cu prilejul zilei onomastice. Celelalte versuri, cu destule stângăcii, nu au valoare deosebită. Ambițios, autorul a ținut să le adune, în 1840, într-un volum, rămas în manuscris: A poeziilor de Nicolae Paulethy. Bun cunoscător al limbilor latină și greacă, P. încearcă să transpună mai multe lucrări printre care și opera lui Ovidiu. În
PAULETI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288721_a_290050]
-
lui Emil Brumaru”, dar într-o perspectivă cumva mai scrâșnită ori mai urmuzian-grotescă. Inventarul cotidianului prozaic nu e cultivat decorativist, cu o complezență neangajantă pentru pitoresc (fie el și un pitoresc al sordidului), ci vehiculează, cu o retorică burlesc-minimalistă, desfășurări ambițioase. Marginalitatea și întâmplătorul sunt aparente, semnalate cu umor răutăcios și blând totodată, și conectate la paradigmele imprevizibile ale heterotopiei. Arătate cu degetul, cu simulat parapon prăpăstios, ele sunt convertite pe loc în contrariul lor. Din sălașul lui înfrigurat, năpădit de
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
privind impactul ei social și economic nu suntem întru totul singulari. Să considerăm câteva exemple: unul din Uniunea Europeană (UE), altele de la noi sau din țările europene. Mai întâi despre UE. În martie 2000, Consiliul European adopta una dintre cele mai ambițioase strategii de dezvoltare a Uniunii Europene ca „societate a cunoașterii” - este vorba desigur despre așa-zisa „strategie de la Lisabona” sau „agenda de la Lisabona”. Conform cu aceasta, sistemele europene de educație și instrucție ar fi să devină „o referință mondială pentru calitate
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sau al pierderii naturale, ar trebui recrutate peste un milion de cadre didactice. În condițiile și mai ales cu resursele făcute disponibile, o astfel de țintă pare greu de atins. Considerând astfel de date și tendințe, constatăm că, pe cât de ambițioase sunt obiectivele UE, pe atât de improbabilă este atingerea lor dacă s-ar menține nivelul consacrat al investițiilor publice sau private în educație sau al lipsei de prestigiu social al educației și al profesiei didactice. Așa-zisa societate sau economie
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
imagini diafane, aspirând la spiritualizarea și descărnarea expresiei: „Dacă dorm, nu eu// dorm.// Iată, ne amintim/ o pasăre.// Zborul ei nu/ se întrerupe.// O, craniul perfect// al florii” (Dublul). Influența lui Lucian Blaga sau a lui Nichita Stănescu, programul unei ambițioase poetici inovatoare nu sunt decantate în corpuri poetice unitare. Deși majoritatea scurte, poemele sunt cel mai adesea eteroclite și inconsistente la nivelul semnificației, ca și la nivel stilistic; de altfel, în antologia Poezii (1996) autorul nu va reține din versurile
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
militante: „«Gândirea» trebuie disociată de «gândirism». Gândirismul a poluat și infectat spiritualitatea românească. «Gândirea» a constituit în epocă - în măsura în care n-a rămas un simplu organ al gândirismului - unul dintre focarele culturii românești”. Între 1984 și 1988, criticul dă o lucrare ambițioasă, în patru volume care, deși au titluri diferite - Modernismul românesc, I-II, Limbaje moderne în poezia românească de azi, Limbaje lirice contemporane -, participă la un proiect unitar: o meditație asupra modernismului literar românesc. Nu mai e vorba de investigarea unui
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
a scrie filozofie declină nemijlocit postulatul tacit al unei anumite „conceperi a ființei, a adevărului și a cunoașterii în general” (Martin Heidegger). Încă de la început, raportarea față de „centru” era prezidată fie de geniala dezordine a gândirii aforistice, fie de rigoarea ambițioasă a reflecției sistematice. Există nu puține sisteme filozofice rapsodice precum niște „benzi desenate” (Michel Tournier), așa cum putem descoperi „benzi desenate” care rivalizează claritatea carteziană. Pentru că morfologia scriiturii filozofice codifică regulile propriului „joc de limbaj”, un modest survol de natură istorică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
foarte variat, Patapievici și-a păstrat o remarcabilă popularitate pe piața cărții. Faptul a fost confirmat și la apariția ultimului său volum despre Omul recent. Este vorba despre o carte-manifest cum puține s-au scris la noi după 1980. Subintitulată ambițios O critică a modernității, volumul traversează multiple frontiere ale cercetării umaniste, trădând nu doar patos și inteligență, ci și o vizionară - mai precis: meticuloasă - perspectivă asupra lumii de astăzi. Nelipsită de accente dramatice, argumentația lui H.-R. Patapievici navighează între
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
într-un dialog filozofic teologia patristică și tradiția apuseană are un rol de pionierat. Demersul său diferă de cel al lui George Florovsky sau John Meyendorff, care au fost preocupați de restituirea comorilor patristicii în termenii teologiei istorice. Mult mai ambițios, Yannaras adoptă metodologia contondentă a polemiștilor bizantini. Un comentator l-a numit pe Yannaras un combatant în câmpul „isihasmului politic”1 datorită zelului cu care folosește dihotomia „Occident” - „Orient” într-un discurs apologetic totalizator 2. Heidegger și Areopagitul reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vocație sau împinși de nevoie, aveau uneori în spate ani de practică publicistică pe teme literar-culturale cu (transparent) încifrată miză politică - discursul „rezistenței prin cultură” -, făcuseră mic politicianism (în Uniunea Scriitorilor), aveau deci un mic trecut de „războinici culturali”. Cei ambițioși, lipsiți de scrupule până la colaboraționism și la amoralismul megalomanilor (ceea ce-i aducea pe unii în mediul nomenclaturii), făcuseră chiar mare politică, dacă se putea face politică mai jos de vârful piramidei comuniste, în Comitetul Central, Marea Adunare Națională, în străinătate
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]