2,278 matches
-
spre casă. Avea un deosebit simț al orientării pe care îl puteam compara doar cu cel al celebrei Lessie. Se oprea puțin, își mișca discret urechiușele lui mici și ascuțite, apoi dilata și contracta orificiile nazale ca pe două laboratoare ambulante care aveau menirea să analizeze prompt și impecabil mostrele de inspirație aduse spre cercetare laboratorului central. Da, era fără discuție un maestru inegalabil în arta orientării. În absența busolei, a hărții, a marcajelor sau altor semne ajutătoare de ghidaj turistic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
două instrumente de semnalizare, oamenii îl așteptau la portiță sau lăsau pur și simplu cadavrul în fața intrării. Apoi, când achizitorul de hoituri animaliere ajungea în dreptul gospodăriei respective, proprietarul se prezenta la poartă, îi plătea, iar acesta introducea mortăciunea în sicriul ambulant, plecând mai departe, la altă poartă, și la altă poartă, până când termina de străbătut toate ulițele satului, după care se retrăgea spre cocioaba lui dărăpănată de la marginea satului. Aceasta era activitatea lui zilnică de pe urma căreia își asigura la limita de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în parcul central al orășelului. Victor a ajuns ceva mai devreme la locul convenit. O bătrână tuciurie, așezată pe treptele de ciment de la intrare, l-a îmbiat să cumpere semințe prăjite din coșul ei de răchită. Mai încolo, un vânzător ambulant de înghețată striga din toți rărunchii: Proaspătă și răcoritoare aveeeeem! Victor a trecut pe lângă ei și s-a oprit la panoul unde era afișat programul cinematografului: n-a mai apucat să citească ce film rulează, probabil unul sovietic, căci s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să vii, dar tinerii nu te-au slăbit deloc. Am surprins o reținere - ținea capul sus și ezita - din dorința inconștientă să te umilesc Eram un psiholog practicant până ce am descoperit că aș putea face mai mulți bani ca hipnotizator ambulant așa că i-am lăsat baltă cu nevrozele lor - adăugă el. Marriott încuviință, dând din cap. - În aparență, toți se poartă drăguț cu mine. Presupun că oamenilor le place întotdeauna să vadă cum e pus la punct cineva pe care ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
Era scund, negru, nebărbierit, prost îmbrăcat, dormind pe jos și căruia trebuia să-i înșel vigilența astfel încât eu să cumpăr cât mai mult și mai ieftin, în timp ce de la el era musai să mă mai capăt și cu cadouri! Un... vânzător ambulant... Rasistă gândire! Analiză superficială din partea mea și surpriză pe măsură. Dintr-o dată, atitudinea față omul din fața mea s-a schimbat substanțial. Observasem din relația mea cu indienii, că oamenii de rând nu cunosc decât dialectele din zona din care provin
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ashram, oamenii simpli de pe stradă cu care încercasem un dialog simplu în engleza mea limitată - toți ridicau zâmbind din umeri, nu ne înțelegeam de fel. Deodată, am avut surpriza de a-l cunoaște pe acest indian care, sub simplitatea vânzătorului ambulant ascundea un spirit instruit, lucru ce pe mine m-a îndemnat la o mai profundă meditație asupra oamenilor. Pe la ora 12 noaptea, când a venit mașina să ne ia pentru plecarea spre aeroport, înainte de a urca, m-am dus la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lumea nu începe și nu se termină nici la tine, nici la Paris și nici la Luvru, iar înțelepciunea ta se reduce doar la o pojghiță de ignoranță. (V-am povestit cum m-am făcut de râs în fața unui vânzător ambulant, unul transpirat, nebărbierit și prost îmbrăcat! Aparența lui era a unui simplu cerșetor - dar ce spirit ascundea!) Va trebui, atunci - dacă ai discernământul și onestitatea de a-ți recunoaște limitele - să-ți revizuiești atitudinea față de viață, față de oameni, față de Dumnezeu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
casă, l-am trezit pe Salvatore, care moțăia, și n-a avut încotro. A trebuit să plece, dar mi-a lăsat un gust amar. Majoritatea moșilor italieni sunt libidinoși. Nu e o jignire, este o constatare. Mai venea un vânzător ambulant pe acolo, vorbea mereu cu mâinile. Nu putea să nu te atingă, să nu încerce să te pipăie, să nu-ți facă cu ochiul ca și cum ai împărtăși un secret cu el. La noi ar fi fost de mult în groapă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
există niște cursuri intensive de limbă italiană și apoi încep orele de curs propriu-zise, într-o atmosferă de totală fraternitate. Aici sunt cursuri de olărit, de Ev Mediu, de ikebana, de patiser, poți asculta jazz în Piața Italiei, sunt cântăreți ambulanți însoțiți de un cățel care poartă o pălărie pentru colectarea banilor; centrul orașului este în vârful unui munte și, pentru a micșora efortul oamenilor, sunt multe scări rulante în loc de trotuare. Aici este o lume civilizată și politicoasă, iubitoare de muzică
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
urmă a găsit un acoperiș. A fost violată! Deh, trebuia să plătească! G. lucra în munți, ca și mine. Ne auzeam la telefon câteodată. Într-o zi a început să plângă și să spună c-a fost violată de negustorul ambulant care trecea mereu pe acolo. Un moș care nu-și găsea astâmpăr. Îl știu, trecea și pe la casa Concettei. G. era singură acasă, el a intrat și nu s-a lăsat până nu și-a făcut poftele cu biata femeie
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
indiferența religioasă. După Protestantism, inimile au devenit uscate în fața lui Dumnezeu. Dumnezeu nu mai este iubit. Priviți: acum la Paris nimeni nu ne mai insultă, chiar se întrec în a ne saluta, însă cei care trec pe lângă noi sunt morți ambulanți, nu au decât inimi paralizate, osificate, nu mai au viață. Le predicăm marile adevăruri și nu se convertesc. Le predicăm marile orori ale veșniciei și nu se mai emoționează. Sunt prea bolnavi. Ce leac îi mai poate vindeca? Unul singur
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
fantasticele lor transformări ce mă intrigă enorm, întrucât efectiv, uneori, par figuri omenești. N-am nevoie să-mi solicit prea mult fantezia ca să le interpretez. Probabil că acestea sunt doar sufletele eliberate ce rătăcesc în căutarea unui alt trup. Cadavru ambulant Nu mai am putere să rezist. Mă simt exact ca un cadavru ambulant: oricâte eforturi de a mă îngriji fac, nu mai izbutesc să mă mișc decât cu mare dificultate. Cine știe dacă Aia o să reușească să vină la timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
N-am nevoie să-mi solicit prea mult fantezia ca să le interpretez. Probabil că acestea sunt doar sufletele eliberate ce rătăcesc în căutarea unui alt trup. Cadavru ambulant Nu mai am putere să rezist. Mă simt exact ca un cadavru ambulant: oricâte eforturi de a mă îngriji fac, nu mai izbutesc să mă mișc decât cu mare dificultate. Cine știe dacă Aia o să reușească să vină la timp. Adică înainte să mor de-a binelea. Roma Simt un parfum minunat; mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sale realizări de artă cinematografică, cu filme mute, dar neuitate până astăzi, [chiar dacă] un viitor președinte al Academiei Române, rebel la orice Încercare de a-l duce la cinematograf, nu se lăsa deloc convins de viabilitatea Artei a șaptea. Primul gramofon ambulant, purtat pe un căruț ca o flașnetă, apărut pe lângă grilajul Cișmigiului, unde, cu toată lu mea mă runtă de pe bulevard, ascultam, prin tuburi lungi de gumă vârâte În urechi, și vă Închipuiați cu ce emoții, „Asaltul de la Gri vița“ Înregistrat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
le-am evocat Însemnătatea viitoare a radiofoniei În rela țiile dintre popoare. Iar În era tuturor recordurilor de viteză ale acestui secol, de marajul nostru spre căile eternității cu furgonul automobil a lăsat În urmă - ce mai veselă amintire! - circul ambulant cu dricul tras de șase cai În valtrapuri lungi și negre, cioclii hilari În brandenburguri și bicorni de ambasadori, coliva de nisip răsturnată, la sfârșitul reprezentației, În șanțul din poarta ci mitirului. Gustul sau Înțelegerea contemporanilor mei - din această primă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mari de pământ și cu străchioara cu cărbuni aprinși la fund, oferind gospodinelor leneșe la gătit ciorba de burtă dreasă cu ou și cu oțet și tuslamaua prea suculentă, din călcâi, muche și mură, cu usturoi; sau la noptatecul ospătar ambulant cu cren vurști calzi, serviți cu hrean, cu vin fiert și pâine de secară tre cătorilor Întârziați și birjarilor de după miezul nopții și până-n ziuă, când apărea cobilița turcului și samovarul său de alamă cu ceai parfumat cu cuișoare, sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sunt veniți de peste hotar. La sosirea unui autobuz, Carlina se urcă după cele doua persoane, iar instinctul nu o înșelase. Coborâse lângă o piață care avea la intrare scris cu majuscule „Piața Solnok”. În piață descoperi că erau numai vânzatori ambulanți ca și ea, fără autorizație. Existau mese unde puteai să-ți expui marfa spre vânzare. Dar cu toate acestea, chinezii își așezau marfa pe niște ciolofane, direct pe pământul umed, sperând că în acest mod marfa este mai bine protejată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
știa câtă suferință aduna și câte remușcări o încercau, iar bârfitorii nu-i dădeau nici o șansă. Se afla la peste o mie de kilometri depărtare de locul unde se născuse, umblând de colo până colo, făcând în prima fază comerț ambulant, așa cum au făcut și mulți alții la vremea aceea, după Revoluție, cu produse multe și mai ieftine cumpărate de la „vecinașii noștri”. Cu privirea zâmbitoare și blândă 142 încerca din răsputeri să se detașeze de un trecut sumbru pe care nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Odihnească-se în pace! C. Avertisment Acum își aminti Carlina prin câte trecuse când expuse marfa adusă din țară spre vânzare întrun loc nepermis de autorități. Era un loc viran în apropiere de gara din Solnok. Aici se adunau vânzători ambulanți săși vândă mărfurile rămase nevândute din piețele autorizate. Era un loc prielnic unde își puteau completa profiturile și chiar cumpărăturile. Copacii din împrejurimi aveau circumferințe enorme și aproape aceeași înălțime. Florile din jurul lor creșteau majestuos în ciuda faptului că erau umbrite
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de aici și din multe alte exemple asemănătoare fiind asilabic, ultrascurt, șoptit, nu cum se pronunță astăzi la televizor sau pe la ședințe de partid), rufariul, blehariul, olariul ("personajele nelipsite din viața satului" tradițional, la care noi mai adăugăm coropcariul, vânzătorul ambulant de mărunțișuri); ocupații (albinăritul, cultivarea cânepii, ghilitul pânzelor), meșteșuguri; datini, tradiții, obiceiuri (din ciclul calendaristic și din viața omului); jocurile copiilor, boli, credințe și leacuri; descântecele (textele incluse în volum sunt valoroase și interesează folclorul medical); clăcile, pețitul; idile; hramul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
erau de găsit prin casă, eu le dădusem pentru "podoabe". Rufarul era un personaj îndrăgit și totodată bine intenționat. Curăța satul de lucrurile nefolositoare (bulendre, cotrențe, zdrențe). Alt personaj mereu prezent în viața satului era păcurarul, un fel de negustor ambulant, care vindea păcură și petrol lampant. Avea o căruță cu doi cai zdraveni și înăuntru un butoi mare cu păcură (un lichid vâscos, negru sau brun-închis, rămas de la distilarea țițeiului). Păcura, ca să nu fie atinsă de intem perii, era protejată
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tigăi. Striga pe ulițe de răsuna satul: Hai, la oale! Oale sparte. Hai la fandele. tigăi vechi, ceainice, tacâmuri Nu mai stați pe gânduri! Oale! Oale! Gospodinele ieșeau în uliță și nu-și dădeau rândul în sortarea oalelor de la "negustorul" ambulant. Î n schimb, dădeau cratițele vechi, sparte și ruginite. Făceau astfel curat în gospodăria lor. Aceste personaje au rămas doar în amintirea satelor noastre. Pământ natal Pornind de la ideea afirmată de cronicarul Grigore Ureche, că: "Toată albina își apără căscioara
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
luăm drept supradotat pe unul care dispune doar de o ținere de minte ieșită din comun, nu însă și de un intelect deosebit. Iorga bunăoară, în ochii multora, nu era decât un zmeu al memoriei, o bibliotecă și o arhivă ambulante, dar nu și o minte prea grozavă ; o butadă ardelenească zicea despre el că „avea minte multă dară nu tătă bună”. De aici reiese pentru nu puțină lume că între ascuțimea inteligenței și întinderea ținerii de minte ar fi un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pegra orașului. „Calul de spijă” va fi fost mult mai probabil cel al statuii, tot de bronz, a lui Henric al IV lea, de pe Pont-Neuf, pe vremea aceea principalul centru popular al Parisului, unde se produceau saltimbancii și mișunau negustorii ambulanți, șarlatanii, femeile publice, codoșii, o lume mai mult decât pestriță, din care nu lipseau nici pungașii și nici cuțitarii. 3. Cu privire la enigmatica „poliță cu maimuță”, Radu Albala propune ipoteza că „maimuța” ar fi girantul cerut de regulă pentru acceptarea unei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
precum esenienii și terapeuții, dacă ultimii vor fi existat, confirmând regula generală). Pentru mentalitatea iudaică a epocii e de neconceput și intolerabil ca o femeie să-și părăsească familia, statutul social, soțul, copiii, pentru a se atașa de un profet „ambulant”, fie el și Isus Cristos. Așadar Maria Magdalena, așa cum reiese din context, dispunea de o avere personală, pe care o aduce ca ofrandă Învățătorului și Vindecătorului ei. Cazul ei Însă nu este singular: la fel procedează toate celelalte ucenice. Informația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]