2,720 matches
-
a coardă și nelipsitul de-a v-ați ascunselea, zèpada începe sè se topeascè, dispèrând că prin farmec sub puterea teribilè a soarelui de varè, fècând sè se iveascè iarbă, foșnind uscat și aspru în soarele înèbușitor și fluturi galbeni amețiți de cèldurè și polen, Cele cinci fetițe, adunate în curtea surorilor Cristina și Adela, se joacè vesele, ignorând cèldura neîndurètoare de afarè, mi le imaginez schimbând impresii despre comportamentul pèpușilor lor, despre felurile imaginare de mâncare pe care le pregètesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ca sè nu precipit inutil lucrurile dintre noi, nu îndrèznesc s-o întreb nimic, Desi i-am promis directorului, încè nu i-am spus nepoatei lui cè voi pleca în America, poate am s-o fac acolo la cabanè, ușor amețit de vin și șampanie, la urma urmei nu i-am promis niciodatè nimic și nu i-am dat de înțeles cè m-ar interesa mai mult decât oricare altè fatè, dar, oare, de ce am straniul sentiment cè parcè s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și lipindu-se de grumazul lui puternic, îl îmbrèțișeazè strâns că sè nu cadè, În clipa urmètoare, mașina roșie, ușoarè și transparentè, se umple de mirosul mateian a cèrui esențè crudè de pèmânt jilav și de frunze crude, noi, îl amețește de o voluptate fèrè margini, fècându-l nepèsètor la farurile tirului care îl orbesc din fațè, Îmbètându-mè de aceste miresme de primèvarè nouè, sunt convins cè nici un plutonier major din lume nu va putea sè opreascè mașină roșie fiindcè, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Și eu ce era să le răspund decât: how funny! Și a mai trebuit să mai Îndur o vreme până să uite de mine și să Înceapă iar să schimbe Între ele rețete, tot calculându-și chenzine, concedii medicale, rate, amețite de vacarm, după o cursă cu obstacole Începută de dimineață, de la șase fără un sfert, de când ieșiseră pe ușă cu ciorapii strâmbi și foarte Întârziate, și până În momentul când eșuaseră pe bancheta de vinilin albastru, cu trei ore Înainte de sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cum vă vine și cum vă place!» «Nu-i de plăcut, e de al’ceva, problema cu sacu-n cap, di ploai’, că tot nu te apără - da-i vorba că-i ca cum...» «Că-i ca cum - ce? N-o ameți: ce-i cu scăldatul vostru?» «Ce să fie... La noi, omu, când vrè el să se scalde, se dizbracă di tăt - că noi nu-mblăm În schiloț’, ca boierii, noi, la scăldat, ne purtăm cum ne-o făcut mama. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Timp de... mult timp nu se atingea de butoi, decât așa, că venise vorba, ar fi putut bate cercul acela cu o ștearsă și În genunchiul lui - de pildă. Ai fi zis că vrea să-l, mai Întâi, Îmblânzească, farmece, amețească - Înainte de a-l lovi cu adevărat. Lovituri ciocan-daltă și pauze și contratimpi marcați de strigături scurte, mai degrabă icnete Împușcate din familia „hă!”-ului de dimineață. Amețeam eu, primul. O amețeală specială, cu o specială durere de cap - dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de pildă. Ai fi zis că vrea să-l, mai Întâi, Îmblânzească, farmece, amețească - Înainte de a-l lovi cu adevărat. Lovituri ciocan-daltă și pauze și contratimpi marcați de strigături scurte, mai degrabă icnete Împușcate din familia „hă!”-ului de dimineață. Amețeam eu, primul. O amețeală specială, cu o specială durere de cap - dar nu supărătoare - biciuită, ciocabocănită, lipăită, hă!-uìtă, icnită. Dar chiar așa, Îmi dădeam seama că, de la o vreme (dacă nu cumva Înaintea mea) amețea el, Moș Iacob. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
hă!”-ului de dimineață. Amețeam eu, primul. O amețeală specială, cu o specială durere de cap - dar nu supărătoare - biciuită, ciocabocănită, lipăită, hă!-uìtă, icnită. Dar chiar așa, Îmi dădeam seama că, de la o vreme (dacă nu cumva Înaintea mea) amețea el, Moș Iacob. Ca să nu se piardă, să nu nimerească cine știe unde și În ce, ca să nu se izbească de vreun perete ori gard - sau să dea peste polobocul-osie - ori să cadă la pământ, Moș Iacob avea o singură - de astă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sau două pe cărbuni ce degajau doar o urmă slabă de căldură sau izbucneau ca un furnal când le făcea vânt cu o frunză de palmier. Cărnurile erau bătute până ajungeau ca mătasea, atât de aromate și de condimentate că amețeau simțurile, sosurile erau pline de indicii bizare și de curenți subterani întunecați, care te depuneau pe uscat preț de o clipă, iar în următoarea te trăgeau la fund. Erau feluri de mâncare ce lăsau un gust care exploda în tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
unde se obișnuiseră să i se alăture pentru o mică siestă în jur de ora 3, se simțiră incapabile să atingă starea generală de stupoare care cuprindea ca o vrajă livada exact la momentul acela al zilei. Sampath se întinse amețit în patul lui de sfoară. Își ținea palmele în sus astfel ca umbra lor să se reflecte pe trunchiul iluminat din fața sa și-și privea degetele mișcându-se, compunând o floare de lotus cu petale care se deschideau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și că vălul negru care-i apăruse în fața ochilor parcă pentru a-i semnala sfârșitul dispăruse cu totul, ridică de jos proiectilul care-i dăduse acea lovitură dureroasă. Tremurând, citi biletul care îl însoțea. O oră mai târziu, stătea încă amețit pe găleată, cântărind posibilitățile ciudate de afecțiune. Oare era dragoste? se întreba. Oare nu era dragoste? Cum de se poate? Era oare o pervertire, o malformație a realității? O păcăleală? Bătând cu putere în ușă, sora sa cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Furnica trecu repede mai departe, iar păsările-l ignorară. Și ce știa el însuși? Oh, se simțea iritat; n-ar fi trebuit să înceapă. Ce știi... Ce știi... Se urcase în copac să-și limpezească mintea, nu să și-o amețească. Și iată că își zădărnicea propriile ambiții. După câte se părea, doar cei care reușeau să se închidă în propriile lumi și să ignore luptele ce continuau reușeau să doarmă noaptea. Unul dintre acești puțini norocoși era Kulfi, însăși mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cârpă de vase neagră aruncată peste umăr, apoi îl privi pe perceptorul districtual cu o ură nedisimulată. Fără un cuvânt, se întoarse și dispăru din nou pe culoarul negru către bucătăria cavernoasă și foarte întunecată. Luni seara, maimuțele se întoarseră amețite de la Magazinul de Vinuri Englezești și Bere. Miercuri încercară să pătrundă în Clubul Membrilor Pensionați ai Curții. Iar joi luară pentru răscumpărare documente strict secrete de la cartierul general al armatei, care se refereau la măsurile de securitate luate de guvernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o viață proprie. Ea a crescut la un mini-Southfork, în vreme ce eu am copilărit într-un cartier muncitoresc, una dintre cele mai periculoase zone din sud-estul Londrei. Părinții lui Susan se despărțiseră dinainte ca ea să vină pe lume. Se căsătoriseră amețiți de aburii beției și o concepuseră în aceeași stare, pentru ca la scurt timp să-și încheie uniunea și așa prost inspirată. Susan nu-și cunoscuse niciodată „tatăl“ și nu știa sigur nici măcar dacă bărbatul mai era în viață. Mama ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că trecuseră ani - poate veacuri - de când sosise în oraș. Mâncă nuci, curmale și migdale cu poftă și bău ultimii stropi de apă. Apoi se ridică cu greu în picioare și, sprijinindu-se de perete, reuși să facă niște pași, dar ameți și trebui să se întindă iarăși; se uită împrejur, strigă și fu sigur că gri-gri-ul morții nu mai dormea lângă culcușul său. „Poate că negresa Khaltoum a greșit - își spuse, fericit de descoperirea sa. Poate că în visele ei m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în zilele libere, cum ți se slăbea puțin jugul robotelii la cantină și parcă te-ai fi simțit soră bună cu Roșioara, măcar că nu pentru o farfurie de mâncare ai fi atârnat tu la ultimu’ camionagiu... Umbla brambura pe străzi, amețită de lumina uleioasă, îmbâcsită de praf și de gaze de eșapament, lăsându-se călăuzită de dispoziția sumbră ce-o rodea pe dinăuntru, și până să apuce să se lase la mâna cui s-o nimeri, dădu nas în nas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
înapoi și-au dat-o la școală acolo, la ei, într-o comună de pe lângă Bacău. — Pân’ la trei ani am ținut-o la leagăn, și să vezi, asta vroiam să-ți spun... Mai pune-ți bere, dragă, ce dacă te amețești? Te culci cu copilu’ aici. — Două pahare mi-e de ajuns. Mi-e că-mi vine rău... — Ai ajuns rău, Mirelo, tu, care duceai... Ești nemâncată, biata de tine. Ce? Ai postit? Vai de capu’ nostru! Ești nebună. Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de nebunii, și bineînțeles că ea ar fi acceptat. Îl aștepta, cu gura căscată, ca broasca gata să-l înghită, asta el o știuse din primul moment. Se vedea pe ea că primise niște lovituri care o slăbiseră și o amețiseră poate mai mult decât pe Roșioara și pe celelalte, pe care degeaba le căina și le plângea de milă, că rezistau mai bine decât ea. Rafael, la rându-i, se dădea de ceasul morții să-i plângă de milă, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asta, fără să-și dea seama că, din se zbate mai tare, din aia se împotmolește mai mult. N-ai cum să scapi, decât poate odată cu viața. În ce-l privește pe Mărgărit, astea-s niște vorbe bune să te amețească de cap, Rafaele, ce contează că-i văzută sau nevăzută crucea? Așa se spune, o cruce, dar indiferent cum i-ar spune, Rafael n-ar avea cum să știe și nimeni nu știe cât se chinuie el cu maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
contribuia și părul de pe ceafă, pe care i-l ciufulisem. Rămăsesem amândoi fără suflare și, o vreme, n-am putut rosti nici un cuvânt. Eu eram foarte ocupată să-mi recapăt echilibrul. Sângele Îmi curgea cu atâta rapiditate prin vene că amețeam. — Și cine e persoana cu care locuiești? am Întrebat eu Într-un final, cu diplomația ce mă caracterizează. Mi-am luat mâinile de pe ceafa lui, cam fără chef. El arăta amețit și Încerca să-și treacă degetele prin păr, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ambalajul de la un capăt la altul și devoră conținutul pungii, de parcă nu mai văzuse mâncare de săptămâni de zile. — Tom zice că ai fost membru al Socialiștilor Militanți, am spus, hotărând că Pegg nu era genul pe care să-l amețești cu vorbărie goală, Înainte să treci la subiect. — Exact. Înclină punga de chips fără nici o jenă, ca să permită ultimelor fărâmițe să i se rostogolească În gură. — Dar ei nu urmăresc decât să creeze o hegemonie proprie, Înțelegi? Mi-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
apleacă la urechea sa și șoptește: — De astăzi Într-un an, să fii la Isfahan, ca să vorbim. Khayyam nu este sigur că a Înțeles bine, simte un soi de șovăială În suflet. Personajul Îl intimidează, ceremonialul Îl impresionează, zarva Îl amețește, urletele bocitoarelor Îl asurzesc; nu mai are Încredere În simțurile sale, și-ar dori o confirmare, o precizare, dar deja valul de oameni Îl Împinge din spate, vizirul privește În altă parte, reîncepe să dea din cap În tăcere. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
public, Îl arunca În flăcări; vinovatul era pus În fiare și ciomăgit zdravăn, Înainte de a fi expulzat din comunitate. Uzul băuturilor alcoolizate era Încă și mai aspru pedepsit. Propriul fiu al lui Hasan, surprins Într-o seară, de către tatăl său, amețit de vin, a fost condamnat la moarte pe loc; În ciuda implorărilor mamei sale, a fost decapitat a doua zi, În zori. Ca exemplu. Nimeni altcineva nu mai Îndrăzni să pună gura pe băutură. Judecata din Alamut era dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de câteva zile! — Ce să facem atunci? Să capitulăm? Să lăsăm să se prăbușească acest formidabil val de susținere pe care l-am hrănit cu atâta răbdare? Nu există nici un mijloc să rezistăm? Să rezistăm. Să rezistăm. Doisprezece bărbați buimăciți, amețiți de foame și de epuizare, dar și de beția unei victorii aflate la Îndemână, n-aveau decât o obsesie: să reziste. Ar exista o soluție, spuse Howard. Poate că... Toate privirile se Îndreptară În direcția lui Baskerville. — Să Încercăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mulțumire că a descoperit că puterea de a dispune de viețile omenești Îi aparține, În cele din urmă, În exclusivitate, și că nu va trebui să dea socoteală nimănui, nici azi, nici niciodată, tocmai când fumurile gloriei amenință s-o amețească, nu reușește să evite acea cugetare temătoare a cuiva care, chiar pe punctul de a fi prins pe picior greșit, scăpase, În mod miraculos, În ultima clipă, De ce am scăpat. Cu toate acestea, moartea care se ridică acum de pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]