1,929 matches
-
auzeau bărci cu motoare de viteză, cirezi intrate în panică, avalanșe. Inima a început să-i bată mai repede; Zach a pus iar mâna pe vâslă. În urmă cu câțiva ani, condusese o barcă gonflabilă de opt oameni la viteza amețitoare de 65.000 cfs și toți călătorii ar fi ajuns în apă dacă doi dintre ei nu ar fi echilibrat ambarcațiunea, sărind în partea care începuse să se ridice, prevenind astfel răsturnarea. Acum însă vâltorile trebuiau să fie blânde - tehnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
clipi din ochi. Cei doi se retraseră grabnic, iar Kent se apropie. Corl îl recunoscu - era bipedul care pusese mâna pe armă, în dimineața aceea. După ce-l privi o clipă, își îndrepta atenția asupra castronului. Perii de pe urechi identificară prezenta amețitoare a idului în castron. Era o emanație slabă, atât de slabă, încât nici n-ar fi simțit-o dacă nu s-ar fi concentrat. Și apoi, idul se afla într-o suspensie ce-l făcea aproape necomestibil. Totuși, vibrația era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
România. Din fabule reiese, vag, că este vorba de o revoltă a autorului împotriva lumii în care trăiește. Dar sarcasmul său nu duce la nimic, se consumă în sine, ca bolboroseala unui ins mahmur, nemulțumit de agitația celor din jur, amețitoare pentru el. Limbajul folosit de Ioan Voaideș este strident și imprecis: „Omul hrănit produce, voluntar, răcnete, așa-zise, muzicale. / Flămândul își zbiară foamea. Tonul vine dinspre bale. Cândva muncitorul își vedea de șaibă / și toți ceilalți - nefiind ajutoare - trudeau să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
domnul Sammler Își sprijinea cotul pe perna cenușie, odihnindu-și o mână În palma celeilalte - apoi mai erau șoselele gri, galbene, uniforme, din perspectivă inginerească atât de impresionante, din punct de vedere moral, estetic, politic cu totul altceva. O cifră amețitoare de miliarde investite din banul public. Dar, așa cum spunea cineva referindu-se la oameni de stat, cei mai de seamă dintre porcii gadareni. Cine spusese asta? Nu Își amintea. Totuși, nu era cinic În legătură cu aceste chestiuni. Nu era Împotriva civilizației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
înseamnă să știi cine ești (adică să îți posezi și să îți domini coordonatele interioare, artisticește vorbind), să ai perspectiva asupra ta însuți ca scriitor, prin dexterități precum impetuozitatea, coerența lăuntrică, luciditatea auctorială. Impetuozitatea este esențială, pentru că angrenează o viteză amețitoare, un vârtej al rostirii poetice, să spunem. Despre coerența lăuntrică nici nu mai trebuie să vorbesc (ea este necesară inclusiv atunci când înveșmântează incoerența lăuntrică!). Luciditatea auctorială nu înseamnă orgoliu și trufie ori superbie, ci conștientizarea specificului propriu și asumarea acestuia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Înnegrită de soare și cu riduri puternice pe obraji. Avea, poate șaizeci de ani. Sau mai mult. Era slab și părea să nu dea atenție nimănui, scufundat, ca și ceilalți bătrâni ai locului, Într-o visare continuă, pricinuită de fumul amețitor al narghilelei. Dar era omul care Îi indica ce să facă. Aprinsul narghilelei Însemna desenarea rapidă a portretului unui personaj care intra sau ieșea din palat. Stinsul ei cu scuturatul mâinii Însemna apropierea unei patrule. În restul timpului, nici unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de alta a șeii și spada venețiană la Îndemână, la centură, Încercă să-și imagineze șocul ciocnirii și primele mișcări pe care le va face, nu reuși, se aplecă pe coama calului și se lăsă În voia acelui atac rapid, amețitor, ca o cădere În abis. Auzi, ca prin vis, fâșâitul metalic al săbiilor scoase din teci și apoi strigătul nebun al luptătorilor, prăvălindu-se asupra achingiilor. Scoase spada fără să-și dea seama, cu un gest reflex, dictat de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
drum spre casă. N-o mai durea capul și se simțea din nou În stare să dea piept cu orașul. A pornit pe străduțele strâmte din Glodok. Mirosea a tămâie, a bucătărie și a rigole Înfundate, o combinație puternică, aproape amețitoare. Nu puneți piciorul pe-acolo noaptea, erau preveniți străinii, ei Însă Îi plăcea acolo, mai cu seamă seara. Zgomotul neîncetat provocat de feluritele ocupații, ciocnetul tigăilor și al veselei, bușitul surd al sacilor descărcați din camioane, clinchetul nedeslușit de obiecte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
incitantă și cumpă nită. Nu mai auzise nicicând așa glas, plin de o energie potolită, cu inflexiuni stranii și totodată familiare. A simțit prin tot corpul un val de fierbințeală care i-a umplut brusc capul cu o neînțeleasă neliniște amețitoare. și-a amintit de primii pași făcuți În spuma blândă și călduță a mării. Karl rămăsese În picioare În apa puțin adâncă de lângă mal. și-a amintit de strălucirea razelor soarelui oglindite pe mare și de spaima care Îl cuprinsese
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
reci și Întunecoase s-ar fi spart și ar fi apărut soarele strălucitor pe o bucățică de pământ unde se afla ea, numai ea. Se Întreba cum de trăise oare primii cinsprezece ani de viață fără să cunoască plăcerea asta amețitoare? Au ajuns pe creastă, unde rândul de copaci se rărea și lăsa să se vadă valea. — Ne-am putea opri o clipă? a zis Karl, așezându-se pe iarbă. Nu mai plouase de o vreme, iarba Începea să ruginească. — știi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ființă vie care mai cutreiera abisul. Pasul ei șovăitor, desprins parcă dintr-o neînțeleasă eră se auzea tot mai apăsat, mai cutremurător, contopinduse într-un nemaiauzit ecou, făcând ca Universul să crape în milioane de celule dispersate de un „bum” amețitor. Hăurile se căscau ca gurile știrbe, adânci și amenințătoare iar peste tot ținutul crepuscular se întrezărea, ca o geană timid deschisă din somnul omenirii, o rază sângerie trezită dintr-o nedeslușită sete de evadare. Celulele nășteau vieți și fiecare viață
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
atunci, au pornit hai-hui răscolindu-și unul altuia labirinturile neexplorate încă. Recunoșteau locuri comune, și-ar fi vrut să alerge de mână până la epuizare, cum o făceau în copilărie...sau să se țină strâns de mâini și să se învârtă amețitor, ca doi tovarăși de joacă nedespărțiți... Apoi, să cadă osteniți și să simtă cum zboară alături, bătând cadențat din aripile proaspete și albastre. Doar aripile lor puteau fi așa de albastre, pentru că gândurile lor veneau dintr-un străfund neexplorat al
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o fereastră a UNIVERSULUI, din care IUBIREA e plânsă și noaptea din urmă mi-e veșnică și tristă Alinarea. Această tăcere ce-mi îmbracă HAINA DE VREMI, prin anii de patimi în seceta neștiutelor glasuri din PĂMÂNTUL TĂCERII DIN SERI. AMEȚITOAREA DRAMĂ A DELIRULUI Timpul îmi ucide visul rezemat de streașina cerului, în El, au locuit toate iubirile mele imposibile. Și a venit toamna găsindu-mă în răstignirea de nopți suferinde, cutremurată de amețitoarea dramă a delirului. În răcnetul taciturn de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
neștiutelor glasuri din PĂMÂNTUL TĂCERII DIN SERI. AMEȚITOAREA DRAMĂ A DELIRULUI Timpul îmi ucide visul rezemat de streașina cerului, în El, au locuit toate iubirile mele imposibile. Și a venit toamna găsindu-mă în răstignirea de nopți suferinde, cutremurată de amețitoarea dramă a delirului. În răcnetul taciturn de întrebări, am văzut pentru prima dată cum ABURII PĂMÂNTULUI CARNAL, se ridicau la stelele liniștii hapsâne. De o liniște ce în sângele ei zac troiene de mari confuzii și însetați de acele dureri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
planuri editoriale, s-au instalat o puzderie de autori/ făcători de cărți dintre cele mai stupide, dar cu un "mesaj" convenabil. Brusc, secția de literatură pentru copii și tineret a Uniunii Scriitorilor a început să crească numeric într-un ritm amețitor, au apărut autori cu cîte 40 -50 de "volume", s-au bătut recorduri de producție literară (Ion Crînguleanu, de exemplu), s-au creat (re)nume false care au tulburat, și ele, destul ierarhia de valori a timpului. Istoricul literar preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
trebuie că au fost odată animale, altfel nu ne-ar fi clădit lumea ca țarcurile lor. Îngerul are nevoie de demon ca să poată rămîne sus. Altfel, de unde tupeul sfinților de a rămîne în istorie?” Secundele trec. Pasărea reptilă se rotește amețitor oprind timpul iar clipa încremenită nu mai are sens. Gîndul doare și prin timp, trupul din spital se încordează. Echipa de gardă e foarte mulțumită de revenirea tonusului său dureros. Ei văd în asta un semn de înviere. Nu asta
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
trebuie să fi fost curînd înlocuită de iritare din pricina neîndemînării mele. Nu mă deranja să fiu eu cel care trebuia să aleagă un tempo și un ritm. Aceasta însemna, de fapt, o problemă aceea a sincronizării mai puțin. Dar vidul amețitor din fața mea, spre care mă îndreptam cu fiecare bătaie, era ceva cu care nu mă puteam obișnui de îndată. Era ca și cum în acești o sută de metri pe care i-am vîslit împreună, pătrunsesem în alt univers. David avea sarcina
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu miasme grele, de beci plin cu prune putrede. Simțind primejdia, Bătrânul încercă să rezite, ținându-și respirația, dar aerul greu și material îi atacă mucoasele. Abandonă, în cele din urmă, lupta inegală cu narcoza, lăsându se biruit de o amețitoare sfârșeală tranchilizantă. Chipul spân al grafului era încadrat de două urechi ascuțite de liliac și de pielea căzută a obrajilor. Nasul turtit făcea vizibile nările mari și negre, dinăuntrul cărora plecau două mănunchiuri de păr, îngrijit trecute peste buza superioară
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre mirajul oglinzii: "Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
teritoriu vast și nesigur, ne pierdem în jocul unor supoziții de tot felul. Iar în spațiul acestora nu mai afli liniște, căci în prealabil te întâmpină multiplele accepțiuni ale sensului însuși. Calea deschisă de unele accepțiuni e de-a dreptul amețitoare. Sub un anume înțeles al termenului poți crede că toate sunt cu sens. Iar sub un altul, că nimic nu are sens. Dacă vei lua în seamă ambele situații, ajungi să spui că stările de lucruri sunt deopotrivă cu sens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și nimic mai mult! Am înțeles ce trebuia să înțeleg... Eram prin dreptul grădiniței din strada Luigi Cazzavillan. Pe străzi, liniște ca într-o zi de sărbătoare... Buchetele de liliac își revărsaseră crengile peste garduri și-mprăștiau cu dărnicie miresmele amețitor de dulci trecătorilor fericiți că trăiesc o primăvară atât de îmbietoare la viață. Simțeam că trebuie să-i spun Veturiei tot ce mă-ndemna sufletul și primăvara să-i spun. Mă agățai de ultimele ei vorbe: ― Zici că ai înțeles
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
rând. Cum ar fi arătat viața lui dacă ar fi acceptat să urmeze semnele iubirii. Zâmbind, Corto sărutase buzele Morganei Bantam și atingerea lor îl făcuse să tresară. Din vinele Morganei venea către vinele sale un sânge îmbelșugat și tainic, amețitor ca o băutură a zeilor și Corto părea că se transforme în războinicul african care o iubise pe Morgana în alt tărâm, în preajma unui ocean pe ale cărui țărmuri corăbiile europene acostau uriașe. Suita de vieți de dinaintea Morganei și a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
flacără albăstruie brăzdă În lung și-n lat tavanul, se auzi un tunet Înfundat, urmat de un răpăit de pași, și apoi totul se cufundă În tăcere. Patul În care se afla Noimann Începu să se Învârtă cu o viteză amețitoare, antrenând după el toate lucrurile din jur. Medicului i se făcu greață, stomacul se strânse ca un pumn și dinăuntrul lui țâșni un lichid galben-verzui, amar ca fierea, Împroșcând pereții. În Încăpere se răspândi un miros neplăcut, care-l făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe obraji. Coniacul și cafeaua ajutau și ele, alungând insectele de pe fața de masă În pantofi și-n buzunare. Costumele ce stăteau alături erau cuprinse și ele de furnicături. Mânecile se agitau, paharele erau ridicate și coborâte Într-un ritm amețitor. Toată mișcarea această avea ceva neliniștitor, absurd În ea. Noimann stătea totuși calm la Corso, zâmbind spre musafiri. Ba chiar făcea și glume. Agitația creștea, atingând punctul culminant când insectele și omizile se transformau Înapoi În cifre, intrând În portmoneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
căror minutare și secundare se Încrucișau mereu, rotindu-se amețitor... Minutele și secundele se devorau Între ele, umflându-se mereu, pînă ce ajungeau la dimensiunea unei ore. În sfârșit, urma gongul final și toată această harababură dispărea Într-un vârtej amețitor, iar Noimann, cu capul vâjâind de băutură, se trezea stând singur În mijlocul Încăperii, cu ochii ațintiți În gol... Momentul de luciditate nu dura Însă decât câteva clipe și starea de confuzie se instaura din nou. Secundele se dilatau odată cu porii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]