1,851 matches
-
mobilizare, privind cu indiferență atât goana lor, cât și regrupările celorlalți. De fapt, gândise Oană, locuitorii priveau cu indiferență nu mișcarea, ci oamenii. Oamenii erau spahii. Deci, locuitorii acestor regiuni nu participau la o luptă În care păreau a fi amenințate trupe ale Imperiului Otoman. Dar era iarnă, iar Moldova nu avea nici un mijloc de a ataca la sudul Dunării. Nici Țara Românească, unde Vlad Dracula nu fusese Încă Înscăunat. Singura mișcare de trupe putea fi a Ungariei. Iar generalul armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Apărătorilor zburau fără Întrerupere. Informațiile primite la Suceava Începeau să se lege Într-un sistem coerent. În vreme ce cancelariile europene făceau previziuni despre anul 1476, Ștefan Începea să aibă certitudini. Era firesc să fie așa, fiindcă țara lui era cea mai amenințată. Victoria incredibilă de la Vaslui nu ucisese monstrul, ci doar Îl deșteptase. Mahomed apreciase ca excepțională capacitatea Moldovei de a se apăra În fața unei invazii. De aceea trimisese peste o sută de mii de războinici, sub comanda vestitului Soliman. Înfrângerea acesteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în formație, mărșăluind cu pas cadențat. Nici un fel de îndoieli nu-mi întinau credința, nimic subversiv, cum ar fi transmiterea de manifeste, nu vine să mă despovăreze. Nici un banc cu Göring nu mă făcea suspect. Mai degrabă îmi vedeam patria amenințată, fiindcă era înconjurată de dușmani. De când mă îngroziseră rapoartele despre „duminica însângerată de la Bromberg“, niște reportaje care, îndată după începutul războiului, începuseră să umple pagini întregi din Avanpostul de Danzig și unde toți polonezii erau tratați drept asasini, orice faptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
șansă de a se înarma iar Liga mai avea timp câteva săptămîni ca să înțeleagă în sfârșit că Enro vrea războiul. Thorson își va face jocul personal atâta vreme cât se va considera la adăpost, dar în clipa în care se va simți amenințat el însuși nu va ezita să-și ducă războiul de exterminare până la ultima consecință. Gosseyn își vedea astfel speranțele concentrându-se în cele din urmă pe o singură persoană care lupta, cu ajutorul altor câțiva zăpăciți cum era el, împotriva puterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
foarte multor oameni, din rezultatele multor studii, s-a constatat că un om de valoare În loc să-i bucure pe cei din jur, pe mulți Îi deranjează. În vecinătatea unui om de valoare, mulți mai puțin competenți decît el, Își simt amenințate pozițiile și drepturile pe care le-ar putea obține sau pe care deja le-au obținut fără să le fi meritat pe deplin. Mulți simt amenințarea că le-o va lua Înainte În ceea ce privește obținerea unor avantaje, chiar dacă celui valoros poate
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Președintelui, care își dă girul formării noului guvern PNL plus PSD plus UDMR. Mă întreb: Ce s-a ales din Alianța DA? Dar din Justiția română prin suspendarea Monicăi Macovei, neagreată de toate partidele politice, pentru că parlamentarii corupți își văd amenințate averile și libertatea. Telefonul mi-e fără ton, îl repar prin poziționarea clemei care făcea legătura la casetă. Mare meșter mai sunt și eu!! Tot astăzi am dat câte o carte d-nei Ana Preda și lui Mitică Balaban, ambii de pe
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
scrâșnit printre dinți: „Dacă la anul, pe vremea asta, nu înflorești, să știi că te tai și în foc te arunc! Ai auzit ce am zis?! Te tai și în foc te arunc!” După un an, când expira amenințarea, părul amenințat era ciucure de flori... Deci, amenințarea directă și-a produs efectul. Mai mult încă, fiica-mea avea și are încă în apartamentul ei din Paris o superbă plantă agățătoare care cuprinsese o parte din camera în care se afla. După
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
clasei noastre, și probabil și a celorlalte clase unde Plopeanu preda ― vorba vine ― Fizico-Chimicele, se prezenta gravă. Ciudat era faptul că mulți dintre noi aveam note de trecere la toate materiile, bunicele chiar, iar la Fizico-Chimice eram căzuți! Câțiva eram amenințați chiar cu repetenția, pentru că profesorul avea intenția să ne dea media "rău," pe trimestrul al III-lea, iar regulamentul școlar prevedea că media "rău", indiferent la ce materie, pe trimestrul al III-lea, atrage după sine repetenția. (În acel an
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
paralel cu situația lui prezentă. Ce-l nelămurea în momentul de față era faptul că nu-și amintea defel să fi mers la culcare cu o seară înainte în asemenea circumstanțe fizice. Dar, din moment ce nu se simțea în nici un fel amenințat, faptul că nu-și amintea nu-l deranja. Pentru că - era o paralelă fantastică. "Eu, gândi Gosseyn, mă aflu, de fapt, în beznă. Aproape imediat, a început percepția. Dar nu mi-a dezvăluit nimic care să arate vreo legătură directă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
depindea într-o măsură și de mine) mi se părea subminat cu viclenie de forța sau natura aceea. Trăiam, ca totdeauna, printre avertizoare, așteptând ceva din ce în ce mai nedefinit. „De fapt, nu se întâmplă nimic grav“, îmi spuneam, ca să mă liniștesc. Dar, amenințat și slab în dezlănțuirea agresivă a unor legi nesigure, îmi spoream deruta chinuindu-mă să le deslușesc mecanismele. Obișnuita mea nepăsare-activă mă părăsea în favoarea unei obsedante nevoi de a găsi repere coerente. Percepțiile mele directe, cărora aș fi avut destule
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
du-te bă de aici, doar nu o să ne pui să repetăm tâmpenii, nu suntem găini, ne-ai spus cum trebuie jucată piesa, am înțeles, doar nu ne crezi idioți". Fetele sunt mai docile, ele pot fi constrânse mai ușor, amenințate că le dai afară dacă nu joacă cum le cânți. Acestea behăie după el ca niște oi, spre deliciul bandiților de ingineri. Ăștia le călăresc pe bietele fete și la propriu, și la figurat. Fiecare are curviștina lui, se folosesc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-i acorde o derogare, o dispensă de vârstă, el nu era chiar un Dumnezeu, se credea doar, de aceea nu tot ce spunea el era cu lapte. Numai când a adus minerii a vorbit foarte serios, atunci când și-a simțit amenințată puterea a chemat pe oamenii din măruntaiele pământului să vină în capitala țării, să cotonogească intelectualii, acei oameni periculoși, cu șapte capete, pe pământul acesta nimeni nu are voie să gândească, spunea Comunistul cu Față Umană, el este Alfa și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
am putut să te sun." Asta a fost toată explicația. Eu n-am pus întrebări. Dar din ziua aceea m-a sunat mai rar și la ore diferite. Era totdeauna grăbit și se temea parcă de ceva. Ca și cum se simțea amenințat, urmărit. Într-o după-amiază, când mă întorceam acasă, mi-a ieșit în față un individ slab, cu ochelari, care mi-a pus în mână un plic alb, murdar de transpirație, și s-a îndepărtat fără o vorbă. Când am citit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și pe alocuri se sfărâma. Dacă mai continua astfel, exista riscul ca apa din fântână să sece cu totul. Aceasta era pentru noi o îngrijorare nouă, neprevăzută și teribilă. După ce că stăm într-o gară pustie, departe de lume, ne vedeam amenințați să murim de sete. Nivelul apei coborâse mult. La început, dacă ne aplecam, puteam bea direct din fântână. Acum, ca să ajungem la apă, a fost nevoie să legăm o frânghie de toarta unui vas și să-l coborâm astfel până în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o altă victimă. O femeie care va trăi de-acum înainte ca Oedip; pe care frica a scos-o din minți, a transformat-o în unealta ei; care, într-un moment de disperare, a ucis pentru a-și apăra copiii amenințați și care acum are o rană ce nu se va mai vindeca niciodată. Ei bine, domnilor judecători, veți da dreptate fricii? Veți lovi acolo unde a lovit și frica? Veți desăvârși opera fricii? Frica a făcut dintr-o femeie, care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
grăsan din nord, cel sub care s-a rupt scaunul când a venit în vizită în casa în care era menajeră verișoara ei. Dar nu bunăstarea domnului J.L.B. Matekoni o îngrijora, ci slujba ei, pe care acum și-o vedea amenințată. Dacă va trebui să lucreze într-un hotel, nu va mai putea să se întrețină cu prietenii ca până acum. În situația actuală, primea vizitele bărbaților in timp ce stăpânul era la slujbă - fără știința lui, evident - și mergeau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Ai tunat și-ai adunat. Pregătești o invazie cu pitici. Apoi, spre iarnă, una cu lupi albi, care vor face prăpăd, nestingheriți de nimeni: mai înainte, vei trimite Garnizoana la manevre, iar Gărzile vor fi concentrate în preajma Magistratului, tot mai amenințat. Pe singurul ins care le-ar fi putut veni de hac, organizând o apărare eficientă, l-ai ucis într-o proză anterioară. Doar Vânătorul de lupi albi cunoaște obiceiul acestor fiare fabuloase, tot de către tine scornite. Vor năvăli într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să stea lucrurile; asta să fie soarta lor. În salonul vecin, va fi instalat Castelanul, victimă sigură a celor patru. Într-o dimineață, va fi găsit spânzurat. Sau sugrumat; sufocat cu perna. În fine. ROMANCIERUL. Niciodată nu am fost mai amenințat. Fizic; într-un fel, din vina mea. Și ca scriitor, aici, sunt terminat. Chiar dacă, prin absurd, aș fi adulat, răsplătit, iubit, editat fără rezerve. Premiat de către Academie. Dacă nu intru într-un circuit continental, înseamnă că nici nu exist. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și mașina începu să urce. Viteza cu care s-a desfășurat totul îi amintea o experiență analogă, trăită lângă Templul Zeului Adormit în corpul prințului Ashargin. Era o diferență vitală și esențială. În starea de Ashargin nu se simțea imediat amenințat. Acum, da. 8 Non-axiome Datele lui Aristotel asupra științei vremii sale au constituit probabil ceea ce se știa mai precis în epoca sa . Urmașii lui, timp de două mii de ani, au crezut probabil că erau valabile pentru totdeauna. În anii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
SĂ STRĂBATĂ ORAȘUL. ADESEA, PE STRĂZILE PUSTII ȘI ÎNCHISE, SE VEDEAU ÎNAINTÂND, ANUNȚATE MAI ÎNTÂI DE ZGOMOTUL COPITELOR PE CALDARÂM, GĂRZI CĂLARE CARE TRECEAU PRINTRE RÂNDURILE DE FERESTRE ÎNCHISE. CÂND DISPĂREA PATRULA, O TĂCERE GREA ȘI NEÎNCREZĂTOARE RECĂDEA PESTE ORAȘUL AMENINȚAT. DIN LOC ÎN LOC RĂSUNAU ÎMPUȘCĂTURILE ECHIPELOR SPECIALE, ÎNSĂRCINATE PRINTR-UN ORDIN RECENT SĂ UCIDĂ CÂINII ȘI PISICILE CARE AR FI PUTUT SĂ TRANSMITĂ PURICI. ACESTE DETUNĂTURI CONTRIBUIAU SĂ CREEZE ÎN ORAȘ O ATMOSFERĂ DE ALARMĂ. Stând în căldură și tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ei neobosite, în ciuda suferințelor personale, toți oamenii, care, neputând fi sfinți și refuzând să admită flagelurile, se străduiesc totuși să fie medici. Ascultând, într-adevăr, strigătele de bucurie nestăpânită care urcau dinspre oraș, Rieux își amintea că bucuria este mereu amenințată. Căci el știa un lucru pe care această mulțime cuprinsă de bucurie îl ignora și care poate fi citit în cărți, că bacilul ciumei nu moare și nici nu dispare vreodată, că el poate să stea timp de zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
patetică de tragic și grotesc, așa cum Unamuno își dorea să scrie încă de prin 1900 (un prim rod a fost Amor y pedagogía), în care protagonistul mediocru și lipsit de mijloace se confruntă, orgolios uneori, cu forțe superioare lui, dar amenințate și acestea (adică „personajele“ cu statut de autor) de aceeași implozie în nimic (personajul vs. autor vs. cititor) dacă nu țin seama de adevăratul și unicul Autor și nu intră ritmul salvator al ierarhiei cosmice. Nimic mai banal, până la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
demnității omenești. Nu e de mirare că acest sentiment a dominat mai ales puștimea, și nu maturii. Mintea oamenilor se concentrează pe strategii de adaptare. Treaba părinților este să-și hrănească pruncii, să-i țină în viață. Când supraviețuirea este amenințată, celelalte valori pălesc. O să-mi replici că supraviețuirea era amenințată fiindcă celelalte valori păliseră. Ei bine, uită-te puțin ce se întâmplă acum. 23% dintre români îl cred pe Ceaușescu, acum, la anul de grație 1999, cel mai mare conducător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dominat mai ales puștimea, și nu maturii. Mintea oamenilor se concentrează pe strategii de adaptare. Treaba părinților este să-și hrănească pruncii, să-i țină în viață. Când supraviețuirea este amenințată, celelalte valori pălesc. O să-mi replici că supraviețuirea era amenințată fiindcă celelalte valori păliseră. Ei bine, uită-te puțin ce se întâmplă acum. 23% dintre români îl cred pe Ceaușescu, acum, la anul de grație 1999, cel mai mare conducător din secolul XX. Vin unii ca noi și trimit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
momentul În care ei stau la taifas, În foișorul grădinii lui Abu Taher, Alp Arslan este, la treizeci și opt de ani, omul cel mai puternic de pe Pământ. Imperiul său se Întinde de la Kabul la Marea Mediterană, autoritatea sa nu e amenințată, armata Îi e credincioasă, Îl are ca vizir pe bărbatul de stat cel mai iscusit al timpului său, Nizam al-Mulk. Mai cu seamă, Alp Arslan tocmai obținuse, În sătucul Malazgirt, din Anatolia, o răsunătoare victorie asupra Imperiului Bizantin, a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]