39,601 matches
-
bătaie cu bulgări de zăpadă, asta așa pentru variațiune Între două Întreceri cu săniuțe. Viscolul din ajun ce ținuse trei zile Îi blagoslovise pe neașteptate cu trei zile de vacanță, școlile fiind oprite din cauza condițiilor meteo nefavorabile. Ceva Îmi răscolise amintirile, spectacolul de afara mă dusese precis la „Iarna pe uliță” a lui George Coșbuc și la cartea unui scriitor care cândva făcea parte din lectura școlară obligatorie, lucrarea numindu-se «Comandantul cetății de zăpadă...» Gerul aspru de afara ignorat În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
prezenței sale în viața deținuților e oferită de un text literar-memorialistic din care am mai citat și altă dată, pentru autenticitatea sa: Fan-fan, rechinul pușcăriilor, de Mihai Avasilcăi (într-o reeditare recentă care amplifică textul, adăugîndu-i partea a doua a amintirilor, Iași, Cantes, 2005). Sînt descrise în text înfruntările, bătăile pentru supremație, intervalul ca spațiu al afirmării și al puterii: șeful de cameră "'a ieșit pe interval și a strigat ca să audă întreaga baracă: - Bă, dacă unuia nu-i convine ceva
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
7-8, 2006) ne atrage atenția prin interviul oferit de Simona Popescu. Întrebări, e drept, mozaicate, dirijate imprevizibil de la pasiuni adolescentine și amiciții datând tot cam de-atunci, la moralitatea obligatorie și (s-ar părea) naturală a scriitorului. Printre ele, desigur, amintiri ale primelor cărți citite, referiri punctuale la cele recent publicate (Lucrări în verde, evident), afirmații tranșante despre poezie sau categoric politicoase privind oamenii. Ceea ce interesează de fiecare dată, în fond, plus câteva cuvinte-valiză-capcană: kritikuși debranșați, poetaștri-mpovărați, activiști necultivați, tot
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10302_a_11627]
-
a memoriei: Școala de vară de la Sighet (10-17 iulie 2006) de Ioana Boca, Mnemotehnica lui Paul Goma de Ovidiu Verdeș, Uitarea vie de Gheorghe Crăciun, Uitarea care ne unește de Smaranda Vultur, Memorie și discurs identitar de Alexandru Zub, Orașul amintirii negre de Romulus Rusan, Nu avem voie să știm de Filip-Lucian Iorga, Reflecții pe marginea unui pelerinaj la Sighet de Andrei Oișteanu, Arhivele uitării de Daniel Barbu, Istorie recentă și memorie colectivă: note pe marginea lui "Decembrie 1989" de Cătălin
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10302_a_11627]
-
Gheorghe Grigurcu Arghezian în fond și în expresie, Ion Caraion rămâne la primul din cei doi timpi al registrului moral din paradigmă, timpul negativ. Nu ajunge la înseninările bucolice, la înfrăgezirile amintirii, la diafanitățile franciscane ale autorului Cuvintelor potrivite, mereu dovedindu-se traumatizat, ultragiat, refuzat de universul în care ne e dat a viețui. E un mare producător al negației pe care o proiectează în ansamblu ca și în detalii, într-o
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
în locul unui discurs prozastic, destrămat, așa cum ne așteptam: "M-am lăcomit cu gheara care scurmă./ }ărușii rădăcinilor mă-nțeapă./ Zac răscolit la fiecare apă,/ iar toamna-mi intră-n curte ca o turmă.// Când - leoarcă de neliniști - trec duiumul/ de amintiri ce-mi treieră pământul,/ mă povestesc legendele, iar vântul/ mă-mprăștie-ntre stele ca pe scrumuri.// Armura mea cu zări interioare/ presară secetele vremilor cu glastre./ Crescură bubele pe sufletele noastre/ ori mătrăguna vremilor mă doare?" (la treptele de spirit
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
aproape că devin o formalitate. Este un spectacol al inteligenței și al erudiției (dincolo de informația din zona istoriei gândirii politice, autorul nu ezită, atunci când este cazul, să-și argumenteze ideile cu exemple din literatură, din muzică sau cu foarte relevante amintiri personale), o demonstrație în ale cărei raționamente cititorul este dus de mână, îi urmează etapele pas cu pas, iar în final înțelege perfect punctul de vedere al autorului. De aici, de nimeni contestata credibilitate a analizelor semnate de Vladimir Tismăneanu
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
unui trecut trepidant. O datorie pe care Yoko Ono o îndeplinește, chiar dacă n-a durat decât o clipă, sau dacă, trăind la periferia unei existențe profunde, forțează convingerea că se regăsește cel puțin prin aspirații în miezul ei. în rest, amintiri. Adică, raiul de unde nimeni nu poate fi izgonit. Ori seră a bucuriilor și tristeților trecute. Alături de câteva dintre instrumentele pe care cândva a cântat Beatles-ul, transformate, așa, deodată, în făpturi firave, aeriene, ce par umbre ale unor viziuni mute. în
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
le aparțineam. În zadar. Nimeni nu mi-a răspuns și vocea mi-a răgușit. Privirea mi s-a împăienjenit. Trupul voinic s-a speriat, devenind acest corp obez pe care aveți bunăvoința să îl iubiți. Nu mi-au rămas decât amintirea soarelui fierbinte din La Coste și penele. De gâscă, de corb, de cocoș... Le preferam pe cele de cocoș. Soția mea, pe care nu am subjugat-o decât puțină vreme, timp de câteva luni, în Provence, mi le aducea sau
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
a fost unul dintre primii care au cerut cu tărie ca insula noastră să-și trimită și ea caietul de doleanțe. Dar nu știa să scrie nici o literă. Așa că preotul a preluat sarcina. Eram foarte tânăr, pe vremea aceea, dar amintirile îmi vor rămâne pentru totdeauna gravate în memorie. Mâinile noduroase ale tatălui meu, pline de bătături și răni peste care marea nu înceta să-și arunce sarea, astfel încât nu se cicatrizau niciodată, încetaseră să mai scoată plasele. În biserică, oamenii
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
Nu merg aproape niciodată în Bretania, am fost odată când a trebuit să negociez o livrare de cenușă de iarbă-de-mare, pe care localnicii o numesc varech sau warech, după moda englezească, pentru a îngrășa pământul din grădina spitalului. Prea multe amintiri mă năpădesc și mă chinuiesc. Totuși, am cumpărat carnetul în care scriu astăzi. Am treizeci și cinci de ani. Numele meu este Morvan Tonnerre. ș?ț Fără mine, bolnavii ar fi murit de mult de foame. Morarii se tem de mine. Sunt
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
viața în exil". Oricine a petrecut câțiva ani în perimetrul literaturii române știe că numele persoanei intervievate de "Elle" este al unei prozatoare de talent, care semna cu pseudonimul Oana Orlea. N-am să fac o analiză literară a savuroaselor amintiri și mărturisiri ale nepoatei Marucăi Cantacuzino (soția lui George Enescu) și fiicei lui "Bâzu" Cantacuzino. Interviul trebuie, pur și simplu, citit, pentru că în fiecare rând vibrează un personaj extraodinar, care a avut o viață cu totul și cu totul ieșită
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
aer, - nu fără plasa, dedesubt, al lui DIMOV". Prea-știutele calambururi delicate filigranate "Foarță", și o senzație, făcută din aglomerarea atîtor lucruri incomplete, de lipsă. A lui Dimov însuși, retras biograficește din propriu-i spectacol? Se poate... Un vis erudit, frîngînd amintiri neduse la capăt după rețeta atît de dimoviană a incompatibilelor între care intră rima ca un fermoar, asta e cartea lui Foarță. Neaoș-aristocratic din țările de sus, zemos și fin, "un vis cu clinchete de linguri și gust de ciocolată
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
siluetă de doamnă. Tunelul timpului neclar, în care nu știi cînd te duci și cînd te-ntorci, cum nu știi de ce lume, a faptelor, a închipuirilor, țin scenele fauve, de vis. Pentru lumea literară, imprecisă, deseori, și nedreaptă, uneori, în amintiri, acutezza unor sentimente și întîmplări (scoase, aproape, de sub cenzura unui conștient ce se mai nimerește și ipocrit), trasă de Șerban Foarță în foițe pastel, face, în chestiunea întoarcerii, avizate, la Dimov, cît o sută de pioase restituiri.
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
deopotrivă consistent se dovedește a fi ultimul număr al revistei Cuvîntul (15 august-14 septembrie). Cum de vreun an de zile încoace numerele revistei sînt tematice, de astă dată tema în jurul căreia gravitează articolele din paginile ei este "memoria, uitarea și amintirea." În editorialul de pe prima pagină, Mircea Martin pune în lumină consecințele nefaste pe care un gest politic dus doar pînă la jumătate îl poate avea în mintea românilor. E vorba de vizita din anul 2002 pe care Ion Iliescu, președintele
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
Memorial au participat, au contribuit la democrație. Lucrul acesta ar fi trebuit să știe - și să-l respecte - cei trei oameni de vază împreună cu consilierii lor. Intrăm în NATO fără Antonescu, dar și fără Iuliu Maniu și fără Brătieni, fără amintirea înfăptuirilor lor și a suferințelor prin care au trecut înainte de a fi uciși cu bestialitate? Suntem doar o populație ce ocupă un teritoriu de o oarecare importanță strategică? Ce fel de trecut pentru viitorul euroatlantic al României?"
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
o lentilă armonios ornamentată, ce reflectă bidimensional un spațiu generos în ordinea pietății, a comunicării, dar și a rezonanței fizice ori metafizice. O orchestră bicentenară, pe care timpul nu numai că a cruțat-o, absolvind-o să trăiască doar din amintiri, ci a și vitalizat-o, investind-o cu acea înțelepciune de a aborda fiecare partitură deopotrivă cu prudență și cu implicare. Aceasta înseamnă că "Pasdeloup" și-a prezervat cu tenacitate și acribie tinerețea de-a lungul deceniilor, deprinzând știința remanierii
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
când, psihologul ajuns venea în vizită pe la ăstălalt, căruia începusem să-i zic în gând Diogene, amărât cum era. Venea, cum vor să se vadă între ei, din când în când, vechii combatanți ai unor campanii glorioase, să-și depene amintirile, cum era și cum mai e, iar Sănducu, dat dracului cum era și teatragiu, - că venea îmbrăcat dinadins în țoalele cele mai sărace - era de părere că... nimicuța nu se schimbă, dragul meu, decât cum e mai bine să se
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10329_a_11654]
-
pe care, în cazul de față (n-avem încotro!), n-am putea-o fixa decît în parametri favorabili? "Și totuși am destul de frecvent o stare de Ťlehamite de mineť. Sînt desigur și semnele îmbătrînirii, oboseala pielii, a oaselor... Mă copleșesc amintirile, în vis și pe trezie, cuvinte ca Ťperspectivăť, Ťorizontť, Ťviitorť mă tulbură și se tulbură... Sînt probabil nerecunoscătoare față de darurile pe care mi le face destinul". Vorba poetei însăși: "Dar destul cu văicărelile"! Picante ne apar confruntările Ninei Cassian, nespus
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
în chipul cel mai legitim într-un club cu ușile închise profanilor, marei mase a celor ce n-au loc la festin. La un pahar de coniac, cu havană între buze - între campioni ai aceleiași probe - aceștia își pot depăna amintirile, dacă nu comune, căci secrete, în orice caz de similară stringentă factură. Eventual în compania unui general ajuns la vârsta de Moș Crăciun reformat, gen Pleșiță, care să-i privească drăgăstos, lămurindu-le episoade cu necunoscute, din fructuoasa lor activitate
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
L'Auberge Espagnole). Auziți ce zice caietul de presă al noii pelicule: "regizorul Cédric Klapisch nu avea în vizor o continuare a poveștii din L'Auberge Espagnole, însă dorința sa de a lucra din nou cu distribuția acestui film, alături de amintirea satisfacțiilor pe care filmul i le oferise și a plăcerii cu care îl turnase l-au convins pe Klapisch că o astfel de continuare ar fi de fapt o idee foarte inspirată". Pe scurt, se distraseră excelent și mai voiau
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
care fac vîlva acestei ediții și, ca într-un ritual, cele care au rămas în istoria festivalului. Totul este foarte flexibil, de fapt, la Avignon. Relația cu timpul, cu timpul tău, cu reperele, cu spațiile vechi și noi, cu propriile amintiri, cu ziua, cu noaptea, cu greierii, cu luna. Aici este un oraș în care poți să te rătăcești și să te regăsești altfel, modificat emoțional, mereu liber, însă, deschis, tolerant și, în același timp, simțind cum îți supui simțul critic
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
cînd cineva se-apucă să-și rescrie istoria familiei, are sigur un interes. Excepțiile sînt puține și, de obicei, nu contează. Am găsit, totuși, una de luat în seamă: primul volum al memoriilor lui Constantin Argetoianu, Pentru cei de mîine. Amintiri din vremea celor de ieri, editate în 1991, după manuscris, de Humanitas. Politician cu ochii bine deschiși, cu limba nu tocmai scurtă și suficient de cinic, la vîrsta tîrzie la care se pune pe scris, Argetoianu face, din niște aduceri-aminte
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
este un suflet, un principiu spiritual. Două lucruri care, într-adevăr, nu sunt în fond decât unul, constituie acest suflet, acest principiu spiritual. Unul este în trecut, altul în prezent. Unul este punerea în comun a unei averi legate de amintiri; altul este consimțământul actual, dorința de a trăi împreună, voința de a continua spre a spori valoarea moștenirii primite. Omul nu se improvizează. Națiunea, ca și individul, este rezultatul unui lung efort trecut, al sacrificiilor și devotamentelor. O națiune este
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ei nu au relevanță sau putere politică. A. R.: Se găsesc printre foștii cetățeni ai RDG așa-numiți "nostalgici" după regimul comunist? R. G.: E ceva cât se poate de firesc. Foarte mulți oameni care își amintesc trecutul lor accentuează amintirile plăcute. Așa a fost și cu esticii germani. Ei au avut o viața cotidiană și au, de asemenea, amintiri pozitive în legătură cu trecutul. Dar asta nu înseamnă că ei își doresc să aibă din nou RDG-ul. Mai multe sondaje au
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]