8,737 matches
-
la adulți (1888), studiază asociațiile microbiene și ajunge expert în problematica leprei. Se remarcă de asemeni vestitul, marele chirurg Thoma Ionescu colaborator al lui Poirier la Tratatul de Anatomie, lui aparținându-i capitolul despre tubul digestiv (1894). El este pionierul anatomiei chirurgicale moderne aducând contribuții privind tubul digestiv, duodenul, colonul pelvian, cecul etc. Thoma Ionescu scrie și o monografie asupra sistemului simpaticului cervico-toracal. în țară i se creează catedra de anatomie topografică și clinică chirurgicală, fiind un mare profesor și creator
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
aparținându-i capitolul despre tubul digestiv (1894). El este pionierul anatomiei chirurgicale moderne aducând contribuții privind tubul digestiv, duodenul, colonul pelvian, cecul etc. Thoma Ionescu scrie și o monografie asupra sistemului simpaticului cervico-toracal. în țară i se creează catedra de anatomie topografică și clinică chirurgicală, fiind un mare profesor și creator de școală chirurgicală. Primul profesor de histologie și tehnică microscopică la Facultatea de Medicină din București este M. Petrini Galatzi (1879), elev al magistrului Ranvier și autor al primului manual
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicinei în țara noastră prin complexa activitate de anatomo-patolog, bacteriolog și parazitolog. Totodată, Victor Babeș ilustrează de acum și sincronia creatoare dintre medicina românească și cea occidentală, publicând împreună cu francezul André-Victor Cornil „Les bactéries et leur rôle dans l’étiologie, anatomie et l’histologie patologiques des maladies infectieuses“ (1885). Acest prim tratat de bacteriologie din lume îl situează pe Victor Babeș printre fondatorii microbiologiei moderne, cunoscut prin studiile sale asupra turbării, difteriei, tuberculozei, pelagrei etc. A descoperit corpusculii Babeș-Negri, cu valoare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
histochimia fosfatazelor și a demielinizării, lucrând în echipă cu Th. Horneț, A. Petrescu ș.a. Elevii săi s-au distins prin continuarea cercetărilor și prin contribuții originale. Dintre ei, I. T. Niculescu, în colaborare cu Charles Foix, publică un studiu privind anatomia nucleilor obstriați și un altul, fără colaboratori, asupra terminațiilor nervoase viscerale. N. Ionescu-Sinești, publică, la Paris — 1932, o monografie a siringobulbiei, ca și studii asupra encefalitelor. A. Radovici, împreună cu magistrul G. Marinescu studiază reflexul palmomentonier. State Drăgănescu sistematizează anatomoclinic encefalitele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Emil Palade, care, pentru descoperirile privind organizarea structurală și funcțională a celulei, primește în 1974 Premiul Nobel, împreună cu medicii belgieni A. Claude și C. D. Duve. Francisc Rainer (1874 - 1944) a pus bazele școlii românești de morfologie la Iași interpretând anatomia ca „știința formelor vii“. El consideră că procesul de învățare trebuie să evolueze de la simpla asimilare mnemotehnică la cel de asimilare biologică. Studiile sale au abordat domeniile de embriologie, fiziologie morfologică și antropologie creând la București, Institutul de antropologie, care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și catedră, dragostea de neam și țară. Gr. T. Popa se naște la 1 mai 1892, în satul Emil Racoviță, fost șorănești — Vaslui. în 1920 își ia doctoratul la Iași. între 1914 și 1920 face studii experimentale în Institutul de Anatomie al Facultății de Medicină din Iași, continuându-le până în 1925 la Institutul de Anatomie și Embriologie din București. își continuă cercetările și studiile la Chicago, Woob- Hale și Londra până în 1936. Se întoarce în laborator și la catedră, la Iași
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mai 1892, în satul Emil Racoviță, fost șorănești — Vaslui. în 1920 își ia doctoratul la Iași. între 1914 și 1920 face studii experimentale în Institutul de Anatomie al Facultății de Medicină din Iași, continuându-le până în 1925 la Institutul de Anatomie și Embriologie din București. își continuă cercetările și studiile la Chicago, Woob- Hale și Londra până în 1936. Se întoarce în laborator și la catedră, la Iași, unde se afirmă și ca scriitor, fondând revista însemnări ieșene (1936). Între descoperirile sale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de adevăr și frumos. Universitatea de Medicină din Iași îi poartă cu onoare numele, bustul savantului luminând în fața ei, în armonie cu monumentul în marmoră albă al provinciilor românești înfrățite și flacăra veșnică din preajmă. Histologia s-a desprins din anatomie la sfârșitul secolului XIX fiind ilustrată la București de ștefan Besnea, apoi, de Ion T. Niculescu care s-a dedicat studiilor de neurohistologie. La Iași, bazele învățământului histologic au fost puse de Vasile Negel, continuat de Emil Pușcariu, format și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în neurohistologie la Paris, cu cercetări și contribuții de valoare în histologia tiroidei, în patologia tifosului și poliomielitei. Ion Drăgoiu la Cluj, publică „Elemente de histologie și tehnică microscopică“ (1933), preocupându-se prioritar și de cercetări în domeniul fiziologiei microscopice. Anatomia patologică ale cărei baze au fost puse de Victor Babeș prin crearea la București a Institutului de anatomie patologică este dezvoltată de C. Bacaloglu și N. G. Lupu, care s-au preocupat de aspectele anatomo-patologice ale bolilor interne. în acest
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Ion Drăgoiu la Cluj, publică „Elemente de histologie și tehnică microscopică“ (1933), preocupându-se prioritar și de cercetări în domeniul fiziologiei microscopice. Anatomia patologică ale cărei baze au fost puse de Victor Babeș prin crearea la București a Institutului de anatomie patologică este dezvoltată de C. Bacaloglu și N. G. Lupu, care s-au preocupat de aspectele anatomo-patologice ale bolilor interne. în acest domeniu se disting la Cluj, Titu Vasiliu și la Iași Petre Gălășescu. Aurel A. Babeș și E. Crăciun
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de I. șumuleanu. * * * în secolul XX medicina românească se afirmă în toate ramurile sincronizându-se calitativ și cooperant cu medicina modernă mondială. Dezvoltarea clinicilor medicale se datorează modernizării laboratoarelor, care capătă o importanță deosebită, precum și orientării medicinii clinice spre fiziopatologie, anatomie patologică și biochimie, direcție consolidată de Emanoil Riegler și Constantin Bacaloglu la Iași, de Anibal Teohari, Daniel Danielopolu și N. Gh. Lupu la București și de Iuliu Hațieganu la Cluj. Disciplinele evoluează și se ramifică prin aprofundarea cercetărilor. Gheorghe Tudoranu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fizic și social. Din școala clinică a lui Danielopolu se disting C. C. Dimitriu, B. Theodorescu, I. Bruckner ș.a. N. Gh. Lupu (1884 - 1966), elev al lui D. Danielopolu și I. Cantacuzino, având o pregătire complexă de bacteriologie, fiziopatologie, imunologie și anatomie patologică se consacră în clinică studiilor de hematologie și morfofiziopatologie renală și hepatică. Este promotor al medicinii preventive și al viziunii integraliste a corpului uman, evitând abordarea cu prioritate a unui singur domeniu de cercetare în clinică. Emanoil Riegler (1854
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
biochimie. Pe aceeași linie de interpretare merge și Constantin Bacaloglu (1871 - 1942) care conduce între 1905 - 1924 la Iași, clinicile de patologie internă și clinică medicală. Format la Paris, convins de concepția anatomo-clinică a școlii franceze, specializat în laboratorul de anatomie patologică a lui V. Babeș, demonstrează că un clinician trebuie să fie totodată un bun anatomopatolog, adevăr care se reflectă în activitatea de savant și dascăl care a imprimat această concepție școlii medicale ieșene. Polarizează clinicienii timpului în jurul Societății anatomo-clinice
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
semiologie și patologie medicală“, eveniment important în istoria învățământului medical românesc. Iuliu Hațieganu armonizează experiența germană cu cea franceză și cea românească. Se remarcă în patologia tubului digestiv și a aparatului respirator. Gh. Tudoranu (1892 - 1963), clinician strălucit, specializat în anatomie patologică și hematologie creează la Iași prima clinică de profil hematologic din țară. A efectuat cercetări privind imunitatea, coagularea, factorii anticoagulanți etc. I. Enescu (1884 - 1972), fondatorul clinicii ieșene de cardiologie, publică monografii valoroase și în alte domenii ca cele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mediul nociv în care au lucrat. Fondatorul școlii românești de medicină legală este Mina Minovici (1858 - 1933), cu studii de farmacie și medicină la Paris, care a organizat Institutul de Medicină Legală din București, dotat cu laboratoare de toxicologie, microscopie, anatomie patologică, laborator foto, săli de autopsie, instalații de radiotelegrafie, amfiteatru, muzeu, și bibliotecă. El este autorul celebrului „Tratat complet de medicină legală“ în două volume (1929 - 1930). Nicolae Minovici (1868 - 1941) cu studii la Berlin și Paris pune bazele medicinei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
între care se disting Ernest Juvara, Amza Jianu, I. Tănăsescu, Iacob Iacobovici,, Iancu Jianu, Victor Gornoiu, Traian Nasta, Nicolae Hortolomei, A. Cosăcescu. La Iași se afirmă V. Buțureanu, Gh. Chipail, O. Franche. Ca promotoare chirurgiei, Thoma Ionescu dezvoltă la București anatomia topografică, conduce prima catedră din țară fiind urmat de elevul său D. Gerota (1867 - 1939), împreună cu care publică la Paris „Anatomia simpaticului cervical“ (1923). Ernest Juvara (1870 - 1933) pune bazele anatomiei topografice la Iași în 1900, iar după laborioase cercetări
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Cosăcescu. La Iași se afirmă V. Buțureanu, Gh. Chipail, O. Franche. Ca promotoare chirurgiei, Thoma Ionescu dezvoltă la București anatomia topografică, conduce prima catedră din țară fiind urmat de elevul său D. Gerota (1867 - 1939), împreună cu care publică la Paris „Anatomia simpaticului cervical“ (1923). Ernest Juvara (1870 - 1933) pune bazele anatomiei topografice la Iași în 1900, iar după laborioase cercetări editează un valoros tratat intitulat „Manualul de Anatomie chirurgicală“ (1924) ilustrat după piesele anatomice lucrate în laboratorul său. În primele decenii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Franche. Ca promotoare chirurgiei, Thoma Ionescu dezvoltă la București anatomia topografică, conduce prima catedră din țară fiind urmat de elevul său D. Gerota (1867 - 1939), împreună cu care publică la Paris „Anatomia simpaticului cervical“ (1923). Ernest Juvara (1870 - 1933) pune bazele anatomiei topografice la Iași în 1900, iar după laborioase cercetări editează un valoros tratat intitulat „Manualul de Anatomie chirurgicală“ (1924) ilustrat după piesele anatomice lucrate în laboratorul său. În primele decenii ale secolului asistăm la desprinderea de chirurgie a unor specialități
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
urmat de elevul său D. Gerota (1867 - 1939), împreună cu care publică la Paris „Anatomia simpaticului cervical“ (1923). Ernest Juvara (1870 - 1933) pune bazele anatomiei topografice la Iași în 1900, iar după laborioase cercetări editează un valoros tratat intitulat „Manualul de Anatomie chirurgicală“ (1924) ilustrat după piesele anatomice lucrate în laboratorul său. În primele decenii ale secolului asistăm la desprinderea de chirurgie a unor specialități ca ginecologia, obstetrica, ortopedia, oto-rino- laringologia, stomatologia. Alături de acestea se dezvoltă chirurgia plastică, neurochirurgia, chirurgia infantilă, chirurgia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
plastie. Neculae Hortolomei (1885 - 1961), elev al lui Ernest Juvara, Amza Jianu și Ion Tănăsescu reprezintă strălucit chirurgia românească între cele două războaie mondiale. El introduce concepția modernă potrivit căreia în centrul pregătirii chirurgului trebuie să fie desăvârșita cunoaștere a anatomiei topografice, cunoașterea fiziopatogeniei și însușirea tehnicilor chirurgicale, adaptate cazului de operat. Din școala creată de Nicolae Hortolomei s-au format mari chirurgi dintre care se disting Vladimir Buțureanu ce excelează în chirurgia digestivă și Alex Cosăcescu, care pune bazele chirurgiei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
profesorul Ion Haulică semnase peste 293 de studii și articole de specialitate, publicate în țară și în străinătate, două tratate de Fiziologie umană (1996, 2009) și opt monografii, dintre care trei au fost distinse cu Premiul Academiei Române (Sistemul nervos vegetativ: anatomie și fiziologie, Editura Medicală, 1975, Sistemul renină angiotensină, în colaborare cu Dimitrie Brănișteanu și Gh. Petrescu, Iași, Editura „Junimea”, vol. I: Implicații fiziologice, 1973, vol. II: Hormonii locali, 1983, și Transmiterea sinaptică. Repere structurale și funcționale, în colaborare cu Gioconda
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a sistemului nervos organo-vegetativ denumită sistem nervos enteric, iar pe plan funcțional s-au identificat numeroase substanțe biologic active cu rol de mediatori chimici sau modulatori ai transmiterii sinaptice vegetative. De aici, necesitatea precizării noțiunilor pe baza datelor actuale de anatomie, fiziologie și fiziopatologie vegetativă în vederea înțelegerii și utilizării lor corecte în interpretarea fenomenelor normale sau patologice cu care se confruntă practica medicală. În acest scop, vor fi expuse mai întâi principalele date anatomice, care sunt pentru fiziologie ceea ce geografia este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alta parasimpatico-colinergică. După 1950, odată cu descoperirea de noi neurotransmițători și receptori membranari, sistemul nervos enteric dominat de mediația chimică nonadrenergică și noncolinergică, revine în atenția cercetătorilor, Wingate (1981) fiind printre primii care folosește termenul de neurogastroenterologie. I.2. DATE DE ANATOMIE ORGANO-VEGETATIVĂ Horațiu VARLAM, Ion HAULICĂ Ca principală componentă a sistemului nervos, sistemul organo-vegetativ este reprezentat de ansamblul neuronilor motori, senzitivi și de asociație, care asigură legăturile morfo-funcționale dintre centrii cerebro-spinali de reglare și coordonare a activității organelor interne efectoare prevăzute
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și aorticorenali. Aceștia nu conțin însă numai fibre simpatice. Primind atât filete adrenosimpatice, cât și parasimpatice, ei sunt de fapt ganglioni micști. De aceea descrierea lor, ca și a plexurilor din care fac parte, este mai indicată după datele de anatomie funcțională a parasimpaticului periferic. I.2.1.14. Parasimpaticul cranio-sacrat Este cea de a doua componentă a sistemului nervos vegetativ, care spre deosebire de simpatic, provine de la extremitățile nevraxului. Ca și simpaticul, se compune din nuclei de origine și căi neuroefectoare eferente
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vasomotori, va determina creșterea presiunii sistemice. Reacțiile compensatoare produse de distensia în plus sau în minus a zonelor reflexogene ilustrează funcția tampon a acestora. Căile aferente sunt reprezentate de nervii depresori sau frenatori, Hering și Ludwig-Cyon, descriși la capitolul de anatomie. Atât înregistrarea activității lor electrice, cât și hipertensiunea produsă prin defrenare (secțiune chirurgicală) vin în sprijinul rolului fiziologic inhibitor al zonelor reflexogene asupra centrilor vasomotori bulbari (fig. 71). Cercetările lui Shepherd (1973) au precizat sensibilitatea mai mare la distensie a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]