2,499 matches
-
era în al patrulea deceniu al secolului al XX-lea o putere militară mediocră, și toate acțiunile sale de până la izbucnirea acestui nou conlict ruso-finlandez pot fi considerate măsuri defensive realizate prin mijloace ofensive. Partiționarea împreună cu Germania nazistă a Poloniei, anexarea statelor baltice și a Basarabiei și invazia Finlandei în Războiul de Iarnă sunt toate elemente ale politicii de construire a unei zone de securitate de jur împrejurul Uniunii Sovietice, similară înființării de mai târziu a Pactului de la Varșovia a statelor satelit comuniste
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
și a semnării cu Finlanda postbelică a unui acord de prietenie, cooperare și asistență mutuală. Deși Karelia Răsăriteană nu a fost niciodată parte a Finlandei, majoritatea locuitorilor regiunii erau înrudiți cu finlandezii. După declararea independenței Finlandei, numeroase voci au cerut anexarea Kareliei Răsăritene cu scopul declarat al eliberării locuitorilor ei de opresiunea sovietică. Ca rezultat, au avut loc câteva expediții (expediția Viena și expediția Aunus), dar acestea au eșuat. Finlanda a ridicat problema Kareliei Răsăritene de câteva ori la Liga Națiunilor
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
teritoriul Finlandei și 11% din terenurile agricole au fost pierdute. Peste 12% din populația Finlandei a trebuit să se mute din teritoriul cedat Uniunii Sovietice. Hanko a fost închiriat URSS-ului ca bază militară. Totuși, Finlanda a reușit să evite anexarea întregii țări de către URSS. Tratatul de pace de la Moscova din 1940 a fost un șoc pentru finlandezi. Tratatul de pace a fost considerat prăbușirea definitivă a politicii externe finlandeze, politică care fusese bazată pe garanțiile internaționale de securitate și pe
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
de pescuit și folosirea canalului Saiamaa, au crescut neîncrederea în obiectivele Uniunii Sovietice. Noul ambasador sovietic la Helsinki, Ivan Zotov, se comporta nediplomatic și încerca să impună interesele sovietice în Finlanda. În toate rapoartele trimise Ministerului de externe, el susținea anexarea totală a Finlandei de către URSS. La 23 iunie 1940 Uniunea Sovietică a pretins obținerea de drepturi cu privire la exploatarea minelor din Petsamo. La 27 iunie Moscova a pretins demilitarizarea regiunii Åland. După ce Suedia a semnat acordul cu privire la transferul de trupe cu
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
asupra mineritului în Petsamo au continuat fără rezultate semnificative. URSS-ul mai pretindea și schimbări în politica internă finlandeză, precum era demisia lui Väinö Tanner din guvern. Toate acestea aminteau finlandezilor cum a decurs ocuparea republicilor baltice și mai apoi anexarea lor cu numai câteva luni mai devreme. Adolf Hitler începuse, fără ca finlandezii să aibă știință despre acest fapt, planuri pentru invadarea Uniunii Sovietice. El nu fusese interesat de Finlanda mai înainte de Războiul de Iarnă, dar în momentele pregătirii Operațiunii Barbarossa
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
1841-1856, devenind o comunitate cunoscută sub denumirea de germani dobrogeni. Conform datelor recensămîntului populației din România din anul 1930 germanii reprezentau 3 % din populația Basarabiei (care avea la acea vreme 2,8 milioane de locuitori). În toamna anului 1940, după anexarea Basarabiei de către URSS, cei 93 mii de germani basarabeni au fost transferați, în conformitate cu un acord sovieto-german, pe teritoriul de azi al Poloniei, de unde au fost din nou transferați în 1945 în actualul land Baden-Württemberg. La recensămîntul populației din RSS Moldovenească
Germani basarabeni () [Corola-website/Science/302669_a_303998]
-
a aliat oficial cu Uniunea Sovietică și Franța, dar când Germania Nazistă a încercat să anexeze Sudetenland (parte a Cehoslovaciei), nici URSS nici Franța nu s-au arătat dornice să-și ajute aliatul. Franța și Marea Britanie au aprobat în schim anexarea Sudeților de căte Germania, act legiferat de Tratatul de la München. Și alte zone cehoslovace au fot mai apoi ocupate de Polonia (octombrie 1938) și Ungaria (în noiembrie 1938). Ceea ce a mai rămas din teritoriul Cehoslovaciei a fost ocupat de Germania
Aliații din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302659_a_303988]
-
primăvara anului 1944 - numai o vagă promisiune de revizuire rămasă nefinalizată. După declanșarea conflictului sovieto-german, diplomația maghiară a susținut în cancelariile Puterilor Axei că diferendul teritorial româno-maghiar cu privire la apartenența Transilvaniei putea fi soluționat prin intermediul despăgubirii României în est, respectiv prin anexarea Transnistriei și Galiției în schimbul renunțării României la pretențiile asupra Transilvaniei de Nord. În viziunea Budapestei, o atare soluție prezenta avantaje multiple, pe de o parte oferea posibilitatea omogenizării etnice a teritoriului maghiar prin strămutarea populației românești în est, pe de
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
pe de altă parte crea premisele reîntregirii Transilvaniei în cadrul Coroanei Sf. Ștefan. Diplomația germană a manifestat receptivitate față de această soluție, funcționarii din ministerul de externe german evocând în cadrul convorbirilor purtate cu diplomații români, în repetate rânduri, posibilitatea „despăgubirii” României prin intermediul anexării unor teritorii din est. Pentru a nu periclita revendicările teritoriale asupra Transilvaniei de nord, guvernul român a respins ideea anexării oricăror teritorii dincolo de Nistru, acceptând doar „răspunderea pentru administrarea și exploatarea economică numai a spațiului dintre Nistru și Bug”. Deși
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
funcționarii din ministerul de externe german evocând în cadrul convorbirilor purtate cu diplomații români, în repetate rânduri, posibilitatea „despăgubirii” României prin intermediul anexării unor teritorii din est. Pentru a nu periclita revendicările teritoriale asupra Transilvaniei de nord, guvernul român a respins ideea anexării oricăror teritorii dincolo de Nistru, acceptând doar „răspunderea pentru administrarea și exploatarea economică numai a spațiului dintre Nistru și Bug”. Deși în marea sa majoritate evreimea din Transilvania de Nord se identifica cu națiunea maghiară prin limbă și cultură, începând cu
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
ungare la semnarea Tratatului de la Trianon, din 1920. Bethlen a deținut funcția de premier până la 14 august 1931. În această perioadă, Horthy nu s-a implicat în viața politică, îndeplinind funcții strict protocolare. Importanța sa a crescut după 1938, odată cu anexarea primelor teritorii primite de la Hitler. Își făcea intrarea în orașele importante ale acestor provincii călare pe un cal alb. Având o orientare conservativă, Horthy a început să simpatizeze cu fascismul, dar mai mult pentru a se menține la putere. Personal
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
Antonescu ținea, uneori, "poarta deschisă" pentru refugiații evrei care se ascundeau de persecutarea lui Eichmann. Rudolf Kasztner acuzat de Rudolf Vrba că nu l-a informat pe Horthy Rudolf (Rezső) Kasztner, evreu din Cluj, s-a mutat la Budapesta, după anexarea Transilvaniei de Nord, devenind unul din liderii evreimii maghiare, președintele organizațiilor sioniste din Ungaria. Activitatea sionistă o începuse la Cluj, unde funcționa și un "Comitet de salvare" ("Vaad Hatzala") din care făceau parte Kasztner, socrul său, Josef Fischer, președintele Consiliului
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
Masacrul din Boston și Boston Tea Party. Mai multe dintre primele bătălii ale războiului american de independență, cum ar fi Bătălia de la Bunker Hill și Asediul din Boston, au avut loc în oraș și zonele înconjurătoare. Prin îmbunătățiri funciare și anexarea municipală, Boston și-a extins granițele dincolo de peninsula Shawmut. După obținerea independenței de către Statele Unite, Boston a devenit un important port maritim și centru de producție, iar bogata sa istorie atrage astăzi peste 20 de milioane de vizitatori anual. Orașul a
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
anexat orașele învecinate ca South Boston (1804), Boston Est (1836), Roxbury (1868), Dorchester (inclusiv în ziua de azi Mattapan și o porțiune de Sud Boston) (1870), Brighton (1874), West Roxbury,(1874), Charlestown (1874), și Hyde Park(1912). Alte propuneri, pentru anexare au fost Brookline, Cambridge,și Chelsea, dar nu au avut succes. Până la începutul secolului și la mijlocul secolului 20, orașul a fost în declin din cauza fabricilor vechi și depășite, și întreprinderile au fost mutate din regiune pentru forța de muncă mai
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
pătrate (106.7 km A²) (46,0%) din apă. Boston este al 4-lea cel mai populat oraș dint țară lucru care nu este obișnuit unui oraș mai mare din zona lui metropolitană. Acest lucru se datorează în mare parte anexări New England. Dintre orașele Statelor Unite cu mai mult de 600.000 de persoane, doar [[San Francisco]] este mai mică ca suprafața de teren. Boston este înconjurat de "Greater Boston" regiune ce se învecinează cu orașele și satele din Winthrop, Revere
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
un procent de 97% dintre locuitori dispăruți într-un răstimp relativ scurt, aproape întreaga moștenire culturală a insulei s-a pierdut. Insula Paștelui a fost anexată de către Chile pe data de 8 septembrie 1888 de către Policarpo Toro, prin „Tratatul de Anexare al Insulei” (Tratado de Anexión de la isla). Actul a fost semnat de către Toro, reprezentând guvernul chilian, si de către Atamu Tekena, desemnat că „Rege” al Insulei Paștelui de către guvernul chilian. Unii dintre pascuani contesta, astăzi, validitatea acestui act. Până în anii 60
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
Crna Gora"), prin secolul al XIX-lea, pentru a se distinge de tritoriul nou-dobândit "Brda" („înălțimile”). Muntenegru și-a mărit și mai mult dimensiunile până în secolul al XX-lea, ca rezultat al războaielor împotriva Imperiului Otoman, care au dus la anexarea și a unor părți din Metohija și din de sud. Granițele s-au mai schimbat puțin de atunci, pierzând Metohija și câștigând . Codul pentru Muntenegru este ME și codul este MNE. Pliniu, Appian și Ptolemeu menționau că "Docleatae" trăiesc într-
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
Europa la începutul secolului al XX-lea, proletariatul din popoarele libere să declanșeze revoluții socialiste și să se unească ulterior cu Rusia Sovietică. Majoritatea membrilor mișcării muncitorești finlandeze susțineau însă independența Finlandei. Bolșevicii finlandezi, influenți, deși în număr mic, favorizau anexarea Finlandei de către Rusia. Chestiunea anexării a fost rezolvată prin înfrângerea Finlandei Roșii. Senatul Finlandei Albe a ajuns să fie denumit "Senatul de la Vaasa" după mutarea sa în orașul Vaasa de pe coasta Golfului Bothnic, oraș ce a funcționat drept capitală a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
XX-lea, proletariatul din popoarele libere să declanșeze revoluții socialiste și să se unească ulterior cu Rusia Sovietică. Majoritatea membrilor mișcării muncitorești finlandeze susțineau însă independența Finlandei. Bolșevicii finlandezi, influenți, deși în număr mic, favorizau anexarea Finlandei de către Rusia. Chestiunea anexării a fost rezolvată prin înfrângerea Finlandei Roșii. Senatul Finlandei Albe a ajuns să fie denumit "Senatul de la Vaasa" după mutarea sa în orașul Vaasa de pe coasta Golfului Bothnic, oraș ce a funcționat drept capitală a Finlandei Albe între 29 ianuarie
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
de a ataca Serbia în iulie 1914. Personalități politice austriece de primă-mână, cum ar fi Conrad von Hötzendorf, Șeful Comandamentului Armatei Habsburgice, și ministrul de externe, Contele Leopold von Berchtold, considerau unica modalitate posibilă de reformare a Austro-Ungariei ca fiind anexarea de teritorii și populații externe pentru a duce la echilibrare în fața puterii maghiarilor. Dubla Monarhie stabilită prin "Ausgleich" a fost gândită ca o soluție de conviețuire, dar a rezistat doar 50 de ani, până 1918 când a dispărut ca urmare
Compromisul austro-ungar din 1867 () [Corola-website/Science/302810_a_304139]
-
rândul lor împărțite în "Ocoluri" mai mici. Partea Țarii de Jos situată de-a lungul malurilor Dunării și mării se numea "Basarabia", fiindca aparținuse inițial Țării Românești, condusa de dinastia Basarabilor. Turcii au denumit această regiune "Buçak" (Bugeac). Din 1775 (anexarea de către Austria a regiunii de nord-vest, de atunci denumită "Bucovina") și mai ales din 1812 (anexarea de către Rusia a jumătății de la est de Prut, de atunci denumită "Basarabia"), teritoriul principatului Moldovei se compune din: La sfârșitul secolului XIII și începutul
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
Dunării și mării se numea "Basarabia", fiindca aparținuse inițial Țării Românești, condusa de dinastia Basarabilor. Turcii au denumit această regiune "Buçak" (Bugeac). Din 1775 (anexarea de către Austria a regiunii de nord-vest, de atunci denumită "Bucovina") și mai ales din 1812 (anexarea de către Rusia a jumătății de la est de Prut, de atunci denumită "Basarabia"), teritoriul principatului Moldovei se compune din: La sfârșitul secolului XIII și începutul secolului al XIV-lea evoluția internă și o serie de schimbări în situația internațională, au îngăduit
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
și s-a încheiat Pactul Renan pentru a rezolva problema securității la granițele franco-germano-belgiene și problema est-europeană. Cancelarul german Cuno a oferit Franței garantarea granițelor sale occidentale pe fondul îmbunătățirii situației economice europene, rezolvării chestiunii reparațiilor și eșecului Franței în anexarea Ruhrului. Ambasadorul britanic de la Berlin a sugerat o reluare a proiectului de garantare a graniței franco-germane.Prin Tratatul de la Roma, era reinstalat suveranitatea asupra orașului Fiume. Stresemann a acceptat sperând să evite un tratat de asistență mutuală anglo-francez, obținând o
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
000 de militari bazată pe un serviciu militar de scurtă durata, dotată cu același armament că și în celelalte state. Germanai și-a reafirmat fidelitatea față de deciziile de la Locarno și a acceptat un control internațional asupra forțelor militare, dar și anexarea Saarului fără plebiscit. Franța dorea reîntoarcerea Germaniei în Liga Națiunilor. Pentru a împiedică o ruptură, Anglia a mediat, iar Hitler și Mussolini au acceptat propunerile britanice care reluau ideile planului MacDonald. Franța a refuzat public reînarmarea germană. După părăsirea Conferinței
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
urmă să fie organizat pe 13 martie. Pe 12 martie, Hitler a ordonat invadarea Austriei, acțiunea fiind legitimată prin organizarea unui referendum organizat de naziști pe 10 aprilie. 97% dintre locuitorii Austriei cu drept de vot au fost în favoarea Anschluss-ului (Anexarea Austriei). În mai 1938 s-a manifestat Criză sudetă. Datorită mobilizării armatei cehoslovace și mesajelor ferme primite din partea Angliei și Franței, criză nu a putut fi rezolvată. Hitler s-a folosit de minoritatea germană din Cehoslovacia (3 milioane de etnici
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]