2,942 matches
-
rînd sau simultan, ca într-un joc pirandellian de oglinzi paralele în care se reflectă deopotrivă actorii și personajele, eroii și spectatorii. Centrele de gravitate se configurează treptat, constînd din fulgurante sugestii despre ideea de manipulare și instinctele sexuale primare, angoasa complexelor personale și dorința universală de a fi altcineva, marota celebrității cu orice preț chiar și pentru cîteva minute, etc. Un păpușar devenit șomer își găsește de lucru ca sortator la stupidul etaj 7 1/2 (!) al unui impozant imobil
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
e clar că anumite școli critice de peste Ocean nu au ce căuta la noi), dar mă intrigă să aud rechizitorii făcute cu ignoranța. Această ignoranța arțăgoasa mă tem că va profita de studiul lui Bloom. Pentru cititorul echilibrat și fără angoase teoretice, cartea e, ce-i drept, un deliciu. Mai am un motiv de îngrijorare: cartea apare într-o traducere incalificabila și o ediție pe măsură. Nu găsesc un adjectiv potrivit pentru a sugera măcar cît de proasta este traducerea Dianei
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
multe victime" și, în acord cu această perspectivă, recunoaște poeziei lui Sterian o valoare mai curînd mediocră ("... amplele alcătuiri religioase fiind subminate de un "fond nelatin" covîrșitor prin virilitatea tonurilor, deservit însă de o retorică grandilocventă, plină de emfaze sterile, angoase contrafăcute și aluviuni imagistice, a căror alambicată finalitate spiritualistă sufocă firescul emoțional...") șsubl. n.ț. Dimpotrivă, Marin Diaconu afirmă în 1993 că "Poet, prozator, eseist, economist și sociolog, Paul Sterian face parte dintre puținii noștri oameni de cultură care au
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
frumoasă,/ care sta într-un colț,/ într-un spațiu de pedeapsă. Liniștea din jurul ei/ era atît de perfect armonizată, ca moleculele de untdelemn, formînd o plasmă translucidă, suav gălbuie” (La o statuie). La rîndul lor, starea de criză a ființei, angoasa, spaima în fața golului nu se exprimă printr-un patetism descărnat, printr-o fierbere de abstracțiuni, cum se mai întîmplă, ci pe un portativ al factorilor cotidianului, al unei domesticități ce le insuflă verosimilitate. Autoarea intuiește că pentru a accede la
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
s-a efectuat prin Rusia, în plină vâltoare a întâiului război mondial (mărturisesc că, dacă în zilele noastre aș fi pus în situația de a întreprinde o asemenea aventură terestră - cu toate înlesnirile civilizației și păcii actuale - mă tem că angoasele m-ar cam bloca...). Oricum, chiar și în haosul acelui timp, pare-se că infrastructura feroviară a Rusiei funcționa, în pofida deplânsei retardări de tip medieval a regimului țarist. Cu siguranță, Iosif Blaga era în misiune oficială, dar mă gândesc la
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
trei cărți care îi poartă numele în titlu: Bech, a Book (1970), Bech is Back (1982) și Bech at Bay. A Quasi-Novel (Bech încolțit: un quasiroman, 1998) și care discută locul scriitorului în societatea americană, diversele politici culturale, dilemele și angoasele înaintării în vârstă, situația scriitorilor din alte țări, printre care se numără și Uniunea Sovietică, Romînia și Bulgaria, vizitate la inițiativa Departamentului de Stat la sfârșitul anilor '60. Un loc important se acordă discuțiilor directe sau în subtext privind realismul
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
credința în raza de lumină care vestește ziua, credința în prezența, plină de bucurie sau de amărăciune, a "tumultului tăcut" al sufletului." Faptul că această preocupare persistă în condițiile în care protagoniștii lui Updike dau toate semnele că suferă de angoasele, dilemele și alienarea pe care existențialiștii le semnalează într-un univers în care omul este iremediabil părăsit de Dumnezeu, aduce în prim plan originalitatea cărților lui Updike. În romane precum Roger's Version (Versiunea lui Roger, 1986) în confruntarea dintre
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
dezabuzarea precum o pierdere a apetitului pentru hrană: "Dezabuzarea. De fapt, e ca și cum îți pierzi pofta de mîncare culturală: nici un fel nu te mai atrage, nici o carte nu-ți provoacă apetit cerebral". Să fie aceasta o stare generală, vagă, o angoasă plutind într-un văzduh al indeterminării? Câtuși de puțin. Dl Liiceanu pune punctul pe i, nominalizînd pricinile dezgustului ce-l încearcă, rămas în aceeași cheie similiculinară: "Cărțile edificatoare sînt montone și își propun experiențe de care nu ești în stare
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
fapt, ar trebui să se ajungă la o libertate individuală mai mare pentru ambele sexe. Trebuie să înțelegem că este nu numai o problemă politică, ci e vorba și de un fel prost, greșit de a trăi masculinitatea. Este o angoasă care îi face pe bărbați să se teamă de femeile care au deja viața lor, care sunt independente.
Malika Mokeddem „Dacă taci, mori, dacă vorbești, mori. Atunci, spune și mori!“ by Ștefania MIHALACHE () [Corola-journal/Journalistic/6745_a_8070]
-
i se cere demisia din funcție printr-un rechizitoriu ce amintea de sinistrele procese staliniste, a rămas în amintirea lui ca un coșmar imposibil de dat uitării. Amintirea momentelor penibile pe care le-a trăit atunci îi provoacă și astăzi angoase, iar protagonista acelui episod, poeta Ana Blandiana pare a fi intrat definitiv în dizgrația scritorului. Revanșa peste timp a prozatorului (e drept, una doar livrescă) este și ea una demnă de ținut minte: „Ce mă frapează întîi și întîi e
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
albinele au băut polen otrăvit / vine seara cu lumini de mucegai și rugină / cresc bureți pe indicatoarele drumurilor / și bîjbîim deodată în somn" ( Și cînd ne trezim). Sub aspectul calm, sub tonalitatea ușor glumeață prin incredulitate transpare un derizoriu dezamorsat. Angoasa e îmblînzită grație unui minimalism asumat, unui firesc al dezolării în numele căruia se formulează consilii: "Nu mai deschideți plicurile sînt toate goale / doar în palmele discipolilor se află ceva poate / bucăți de cretă fărîme de adevăr sau chiar lipitori / mai bine
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
Acest tip de reacție (cu cât ești mai lăudat, cu atât să fii mai nemulțumit că nu ești lăudat destul) a fost dezvoltat și de Eugčne Ionesco, un funambul tragic al verbului ascunzând, după straturi de umor absurd, deprimări și angoase profunde. Câtă vreme ne spune ceva despre modul de a fi al unui scriitor, despre figura spiritului creator, complexul respectiv are funcția și valoarea lui. Când însă, defulat, modifică datele realității pentru a le face să coincidă cu desenul interior
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
supusă/ Voinței Noastre) - a tuturor Energiilor/ Primordiale.// Ei bine, astăzi/ ne arătați mai mult în/ pielea goală, cu ochii cât cepele, cu gura/ până la urechi, probabil/ urlând, de parcă/ tocmai am fi consumat/ o copioasă salată de/ andive bine condimentată cu/ angoasă// Imaginația voastră/ înțesată și îmbibată de noțiuni precum alienare și manipulare întoarce/ pe dos alegoria inițială./ Iată-n ce sens: e ca și cum/ ne-ați pune pe noi la ham, și-ați caza/ în car toată banda de dragoni și narvali
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
prima sa carte, și până la recentul volum, Cina cea de toamnă (Ed. DaciaXXI, 2011), refuză lectura inocentă. Cele trei decenii care au trecut de la anul debutului editorial nu marchează etape lirice distincte. Creația literatului craiovean, crescută din neliniști și interogații, angoase și iluminări, jubilații și autodevorări, aparține aceleiași vârste a credinței în forța cuvintelor de a modela universul. Este necesară, așadar, o inițiere în secretele ritualuri ce transformă iluzia în realitate. „Salturile mortale” fără plasă de siguranță ale metaforei, atunci când versurile
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
realitatea să bată filmul/ în care nu sunt de găsit decât poate în pauzele de/ publicitate”) sau, aproape de manifest, „Petiții canine”: „primarul trebuie să învețe/ limba câinelui/ care lansează spre lună/ atâtea petiții nesoluționate”. Dincolo de câteva „accidente de parcurs” („Când angoasa mă doboară”, „Nostalgie”), recunoaștem în Toma Grigorie și un liric receptiv la discursul „orientat” livresc. Referințele mitologice (Ianus, Persephona, Poseidon, Narcis, Atlas etc.) sau invocarea lui Ionesco ori Beckett („Așteptăm să se întâmple ceva/ ce nu ni s-a mai
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
felul în care individul înfruntă memoria tiranică, dirijată de voci interioare - demoni lăuntrici, diriguitori între viață și moarte. Cosmina se îndrăgostește de un asemenea mesager, Iacob, fiul lui Zevedei, și sfârșește, la fel ca ceilalți, în urma luptei cu îngerul, în angoasa unei singurătăți amplificate. Noile fericiri, însă, pot restabili sensul, chiar și pentru îngerii căzuți. Este și cazul mântuirii lui Coltuc, din Când lumea era întreagă. Născut inform, orfanul trăiește cu sora lui, Melania, sub teroarea concubinului ei, Golea. Cerșește ziua
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
ci se contaminează reciproc, își dispută întâietatea, devin pretexte de reflecție sau porți către alte amintiri. Cu toată diversitatea episoadelor și personajelor evocate, unele elemente revin aproape obsesiv în memorie: spațiul închis, securizat, căutat în mod constant, inclusiv în vis; angoasele pe care le provoacă despărțirile temporare de părinți; momentele izolate de beatitudine, lipsite de orice motiv aparent. Deși alcătuit din întâmplări mărunte care se petrec într-un decor preponderent casnic, După-amiaza de sâmbătă depășește condiția unui simplu volum de amintiri
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
Nimeni nu le (le simt neutre) va face pe Ťtuť sau pe Ťtineť din poeme să vorbească. Ele sunt nonelocvența placidă. Mutul". Efectele unui asemenea fenomen de disoluție a subiectului sunt multiple. Ele se înscriu într-un unghi favorabil gestionării angoasei de fond, tratate cu pudoare, a melancoliei contrase în tensiunile rigorii. Mai întîi, desigur, putem vorbi de variațiile raportului dintre subiect și celălalt, estompate de natura fluidă a primului, care se revarsă, se combină cu elementele alterității. Dacă monitorizarea reciprocă
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
Groșan: Țin minte că pentru prima oară am dat de Wilhelm Steckel într-o mică librărie nemțească din Rio de Janeiro, unde intrasem cu Mocanu, fundașul nostru stînga. Mi-au căzut ochii pe "Nevröse Angstzustände und ihre Bejandlung" ("Stările de angoasă și tratamentul lor", cum ar veni la noi) și fiindcă, din cauza cantonamentelor prelungite, tocmai treceam printr-o astfel de stare, îi fac semn lui Mocanu: "Ce zici, mîncați-aș, o săltăm?". Ăsta nu prea avea nevröse, că era băiat de la țară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16654_a_17979]
-
antenele îndreptate decis către viitor. Din multe puncte de vedere, el îi anticipă pe literații secolului XX, fără a fi ajuns însă, structural, unul dintre ei: s-a văzut pe sine poet și, concomitent, teoretician al poeziei; a prevăzut cu angoasă societatea tehnicistă și inumană proprie secolului care tocmai se deschidea și a produs viziuni apocaliptice asupra orașului-iad, asupra progresului material transformat în nebunie (vezi unele rondeluri, piesa de teatru Le fou? sau parabola Oceania-Pacific Dreanought). Presimțind pentru viitorul apropiat o
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
printre care se află și dezvoltarea populației islamice, spectrul te-rorismului și cel al unei pierderi a energiei vitale care conduce la extincția speciei. În cele din urmă, primul copil aparține unei femei de culoare. Alfonso Cuarón reușește să cuantifice această angoasă care bîntuie un se-col al celor mai îndrăznețe experimente genetice, dar și al unui nou tip de război, neconvențional, fără confruntarea directă în care este antrenată întreaga societate: terorismul. Distopia lui Alfonso Cuarón nu mai este cea generată de
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
se uită pe furiș la servitoare: toate mișcările ei păreau naturale și inocente, chiar și atunci când se încorda în timp ce strângea farfuriile, iar antebrațul ei neted și suav îi mângâia aproape imperceptibil obrazul. În noaptea aceea, în zbuciumul insomniei și în angoasa și sufocările unui atac de astm mai intens decât în alte dăți, o dorise din nou cu o violență devastatoare. Lucrurile continuaseră la fel, zi după zi. De mai multe ori se gândise că începea s-o ia razna, pentru că
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
Ce vrea el să arate aici? Că vîrsta edenică a trecut? Că nici măcar zeii și zeițele nu se pot sustrage morții? Finalul rămîne deschis, interpretabil, iar alegoria naiadei - învăluită în mister. Mitologia reîntîlnește astfel veșnica temă a poeziei lui Philippide, angoasa ontologică a ființei umane obsedate de finitudine - aceeași, indiferentă la decor, indiferentă la epoca descrisă.
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
succes și astăzi, pe scenele principale ale țării. Primele două sunt mostre originale de teatru absurd, colorate de umorul atât de particular al lui Băieșu, și animate, totodată, de o viziune pesimistă asupra condiției umane, care corespunde atât de bine angoaselor noastre de azi. Chițimia, de altfel, este nu numai punctul cel mai înalt al creației dramatice a autorului, ci și o piesă care poate sta oricând alături de creațiile similare ale lui Arrabal sau Mrožek. Autorul e în sală, pe de
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]
-
Marina Constantinescu Duminica după-amiaza mă apucă toate angoasele copilăriei, panicile școlarului că a doua zi e luni și trebuie să ia totul de la capăt, că nici nu s-a omorît cu studiul, nici nu s-a odihnit, culpabil că nu s-a pregătit cum și-a propus. Stau
Azilul de noapte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14313_a_15638]