2,924 matches
-
accentul pe necesitatea de a căuta adevărul și cunoașterea, dar și pe acțiunile de armonizare și de reconciliere ce trebuie operate între întuneric și lumină. Strâmt, larg Strâmtoarea simbolizează adesea dificultatea evoluției, încăpățânarea (îngustimea minții), senzațiile de sufocare (claustrofobie), chiar angoasa. Lărgimea evocă noțiunile contrare: libertate, amplitudinea mișcărilor, generozitate, toleranță (spirit larg), încredere. Însă, în sens negativ, lărgimea predispune la dispersare și confuzie. Spre deosebire de îngustarea gamei de posibilități sau de dorințe care autorizează alegerea, ea face dificilă luarea deciziilor. Evantai Semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
rezolvare a crizei. Unii fac apel la niște începuturi deja exersate, la o anumită tăietură stilistică deja verificată. Riscul este însă foarte mare - autoplagierea, monotonia și previzibilul. Alții pornesc pur și simplu textul și abia în final revin asupra începutului. Angoasa de a scrie. Minte cine spune că nu a trăit angoasa scrisului. De regulă, ea se manifestă în două feluri: nu mai poți scrie dacă nu ai un termen limită (cazul ziariștilor bătrâni) și nu găsești fraza de început (cazul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
la o anumită tăietură stilistică deja verificată. Riscul este însă foarte mare - autoplagierea, monotonia și previzibilul. Alții pornesc pur și simplu textul și abia în final revin asupra începutului. Angoasa de a scrie. Minte cine spune că nu a trăit angoasa scrisului. De regulă, ea se manifestă în două feluri: nu mai poți scrie dacă nu ai un termen limită (cazul ziariștilor bătrâni) și nu găsești fraza de început (cazul debutanților). Simptomele acestei angoase sunt ușor de identificat: neliniște sau chiar
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Minte cine spune că nu a trăit angoasa scrisului. De regulă, ea se manifestă în două feluri: nu mai poți scrie dacă nu ai un termen limită (cazul ziariștilor bătrâni) și nu găsești fraza de început (cazul debutanților). Simptomele acestei angoase sunt ușor de identificat: neliniște sau chiar panică, oboseală cronică, lipsă de inspirație etc. Este inutil să repetăm greșelile săvârșite de alții. Dacă nu putem învăța un model de depășire a marilor dificultăți ce apar în elaborarea unui text, măcar să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de alții. Dacă nu putem învăța un model de depășire a marilor dificultăți ce apar în elaborarea unui text, măcar să ținem cont de experiența altora. De Broucker (1995, p. 26) ne oferă câteva sfaturi utile: Nu vă speriați de această angoasă. Ea este un semn și un preambul al noutății, al autodepășirii. Teama de a nu greși vine dintr-o vigilență profesionistă: să nu te faci de râs, să-ți reconfirmi valoarea. Această teamă traduce dorința ziaristului de a ridica ștacheta
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a ridica ștacheta exigenței. Prin urmare, nu dramatizați. Se întâmplă și la case mai mari. Sunteți dispus să faceți orice altceva numai să nu scrieți? Un prim pas pentru a rezolva impasul în care vă găsiți este să identificați cauza angoasei. Se întâmplă adesea ca totul să pornească de la o documentare insuficientă. În acest caz, există două soluții simple: să reluăm documentarea (să o completăm telefonic) sau să perseverăm la masa de scris, în speranța că vom suplini informația lacunară prin
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
răspuns dezamăgitor: maximum o săptămână. Având experiența cotidianului, pentru mine urgent însemna în aceeași zi sau cel mult a doua zi. Având la dispoziție o săptămână întreagă, nu am mai scris textul cerut nici până acum. Presiunea termenului limită sporește angoasa, dar și obligă la mobilizare creatoare. Nu fiți perfecționiști. Când scrii un articol poți să greșești, să comiți unele neglijențe și erori mărunte. Lectura finală, revizia, munca pe text vor elimina cuvintele neinspirate, lungimile, neclaritățile etc. Scrisul nu se compară
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de gând să scriem. În opinia noastră, acest procedeu este greșit și contraindicat în cazul reportajului. Povestind cu voce tare, dispare tensiunea subiectului, misterul lui. Gândiți începutul în cuvinte-cheie. Unul dintre ele vă va indica pe ce anume să insistați. Angoasa paginii albe există cu adevărat. Nu întâmplător, mulți ziariști cu experiență ajung cu timpul să nu mai scrie. Preferă să devină șefi, să corecteze textele altora sau să se ocupe de treburi de rutină redacționale. 4.1. Atacul Adevăratul ziarist
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
devină șefi, să corecteze textele altora sau să se ocupe de treburi de rutină redacționale. 4.1. Atacul Adevăratul ziarist se simte de la prima frază, de la primul cuvânt. Este foarte important începutul unui articol și asta explică în bună parte angoasa scrisului, despre care am vorbit mai sus. I se mai spune atac. Alți teoreticieni folosesc termenul de intro sau lead, deși lead poate să însemne și un anume gen de agenție („începutul unei depeșe, care conține esențialul informației, dar și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
reintră în viața culturală arădeană. Publică versuri în culegerea colectivă Cariatide, în ziarul „Flacăra roșie” și în „Orizont”. Plachetele Nepieritoarele efemeride (1984), Sonatele tăcerii (1985) și Intransigența pietrelor (1987) apar pe speze proprii, la Editura Litera. Conștiința acută a trecerii, angoasa morții, sentimentul înfrângerii și maculării „lutului”, precum și căutarea unei consolări sunt trăirile ce dau substanță volumului Potire de mătrăgună. O influență argheziană se observă în lexic, în tehnica metaforei și chiar în tematică. Treptat, poetul izbutește să-și personalizeze limbajul
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
metaforele timpului citite prin Schopenhauer, ciclicitatea, hazardul, violența, moartea - „tulburătoarea chemare a tenebrelor” și neliniștea sufletului scindat), Camil Petrescu (Morfologii imaginare în „Rapid Constantinopol-Bioram”), Mihail Sadoveanu („psihoza întunericului și nedesimulatul complex al tenebrelor”, vânătoarea ritualică), E. Lovinescu (rezistența structurală la angoasă), Mircea Eliade (iubirea orientală și iubirea occidentală în Maitreyi, citite prin Meister Eckhart și Kierkegaard), Rilke, Lucian Blaga și Ștefan Aug. Doinaș, în vreme ce a doua jumătate prilejuiește întâlnirea cu Ritmurile corpului în Grecia antică, Drumul spre Nietzsche, Experiența lui Kafka
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
din copilărie, le descrie și le interpretează. Un prolog și un epilog, aparținând prezentului povestirii, încadrează aceste amintiri. Faptele se adaugă firesc, într-o succesiune legată de creștere și cunoaștere, dar, în loc să aducă răspunsuri și limpeziri, ele sporesc nedumerirea, solitudinea, angoasa, drama inutilității proprii și a lumii. Senzația sciziunii interioare, sentimentul alienării și alterității, care alternează și se contrazic cu certitudinea unei identități prea concrete și limitate, imprecizia receptării, a reprezentării generează conceptul complex și ambiguu al „irealității imediate”. Instalat în
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
când din dealul cu pruni/ cineva îmi măsoară prin binoclu/ statura./ Eu îi zâmbesc/ și-mi potrivesc pe-ndelete/ cravata...” Chiar și celebrarea erosului (ca în volumul Mereu iubirea, 1988) stă sub premoniția „marii treceri”, a „nopții” care va veni. Solitudinea, angoasa, criza de timp sunt convertite fie în interogații austere, formulate în stil folcloric (Dialog nocturn), fie în melosuri elegiace (Mult prea devreme), iar drama omului e văzută, uneori, ca dramă a creației. Tonul, imagistica trimit deseori la Lucian Blaga (invocat
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
evocat cu autenticitate specială, cu mici accente „ardelenești”, ici și colo prin câte o imagine, aducând aminte de Lucian Blaga, cu referire la un fond ancestral, însă fără recurs la fabulos și mit. Eul poetic poate încerca melancolii, dispoziții nostalgice, angoase controlate ( Într-o seară, un tren propune o stoică meditație asupra morții), dar e structural stenic, „optimist”, împăcat, în esență, cu existența. Rostirea rămâne discretă, neenergică, „cuviincioasă” în toate accepțiunile termenului. Inima cuvintelor (1979) reia, masiv, poeme din volumele anterioare
BALAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
cochetează cu antipoeticul. În fond, el este un introvertit și un senzitiv și cele mai multe strofe din Iubire albă, ca și cele scrise ulterior, sunt elegii erotice sau peisaje sufletești, când exultând de vitalitate, când pline de o langoare înfiorată de angoasă (Litanie postumă, Reîntoarcere, Căprioara sălbatică). Proza lui B., puțină, se constituie dintr-o suită de notații cvasipoetice și din câteva schițe de portrete. SCRIERI: Iubire albă, Ploiești, 1923. Repere bibliografice: Cornelia Buzdugan, O lacrimă pentru un poet: Emil Bărbulescu, VL
BARBULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285630_a_286959]
-
cu jumătatea cealaltă, o neîntreruptă și veșnic eșuată tentativă de regăsire a unității și a purității primordiale. O pierdere, o dizolvare în celălalt, uneori disperată, alteori lascivă sau plină de naivitate și de grație infantilă, prin care se încearcă depășirea angoasei provocate de conștientizarea marii treceri. Cealaltă particularitate este identificarea cu viața naturii, ceea ce face posibilă percepția corespondențelor între freamătul exterior și cel interior, dar și revelează singurătatea interioară și singurătatea în fața cosmosului: „De acolo n-am să mai vin / niciodată
BARBULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285632_a_286961]
-
ieri și de azi, aici își are sursa: orașul apără, oferă certitudini, este un mediu familiar. Orașul, ca și peisajul construit de mâna omului, înseamnă un triumf al forțelor raționale asupra neliniștilor obscure. Pentru B., forma violentă de concretizare a angoaselor existențiale a reprezentat-o războiul. În literatura sa bazată pe teme compensatorii, panica reducerii la neant a ființei stârnește nevoia de statornicie în timp, gândul că pieirea individului nu poate fi iremediabilă. Echilibrul regăsit în maternitate, vindecarea de teamă prin
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
mai puțin de mobilizarea patrimoniului istoric și mitologic ancestral și mai mult de referirea la concretul cotidianului. În Alfabetul straniu în care vă vorbesc (1980), poetul se repliază într-o postură interiorizată, aflată la mijloc de drum între jubilație și angoasă. În poemele în vers liber, marcate de un anumit intelectualism și de manipularea „experimentală” a inventarului imagistic, răsună ecouri din Lucian Blaga, dar și din Geo Dumitrescu sau din alte referințe culturale livrești. E vorba de o poezie comună, întru
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
greu de stăpânit, pe când râsul poate fi controlat voluntar. 2. Disperarea Este un sentiment vital, datorat impresiei că În fața ta totul se Închide. Este forma de supremă izolare, de totală limitare și Închidere interioară a ființei umane. Disperarea depășește nivelul angoasei. Ea dezorganizează ființa mea interioară și o prăbușește. Este anularea oricărei soluții, a oricărei așteptări a salvării. Ea este chinul interior sufletesc și moral al lipsei de perspectivă, când nu mai aștepți nimic de la viață. Este sentimentul care te face
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este inadaptarea la schimbare. A treia este prăbușirea sau epuizarea morală și sufletească a persoanei. Pierderea identității unei persoane se produce În următoarele situații: - boală somatică sau psihică care afectează imaginea de sine; - stări de neliniște existențială (pericol, crize de angoasă, disperare etc.Ă; - devalorizarea sistemului de referință la care mă raportez și cu care m-am identificat, pe care-l recunosc ca aparținându-mi și pe care acum Îl pierd; - stări de anomie socială; - conflicte, eșecuri, stări complexuale. Tot În cadrul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și mă simt raportându-se permanent la prezența mea trupească, În sensul de bine sau de rău, de frumos sau de urât, de sănătos sau de bolnav, ca durere sau plăcere, ca suferință sau ca bucurie etc. Neliniștea, starea de angoasă o raportez la trup, pe când speranța ține de suflet. Angoasa mă Închide, pe când speranța mă deschide. Să insistăm un moment asupra acestor aspecte. Trupul mi-l percep ca pe un corp material, de care depinde existența mea fizică, ca viață
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a fi transcendent este specifică sufletului nu și trupului. Însă, descoperind și Înțelegând aceasta, eu Îi voi atribui, În mod firesc, sufletului meu calitatea de a fi sau de a tinde către eternitate. Aceasta este speranța care Însoțește sufletul, după cum angoasa Însoțește trupul. Atât angoasa, cât și speranța sunt experiențe ale persoanei. Ele sunt strict individuale și interioare ființei mele. Din acest motiv, ele pot fi comunicate celorlalți, dar pentru aceștia rămân de neînțeles, Întrucât sunt trăirile mele. Orice experiență sufletească
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
specifică sufletului nu și trupului. Însă, descoperind și Înțelegând aceasta, eu Îi voi atribui, În mod firesc, sufletului meu calitatea de a fi sau de a tinde către eternitate. Aceasta este speranța care Însoțește sufletul, după cum angoasa Însoțește trupul. Atât angoasa, cât și speranța sunt experiențe ale persoanei. Ele sunt strict individuale și interioare ființei mele. Din acest motiv, ele pot fi comunicate celorlalți, dar pentru aceștia rămân de neînțeles, Întrucât sunt trăirile mele. Orice experiență sufletească este, și rămâne, personală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
realizarea nevoilor mele imediate sau mai depărtate, dar și a aspirațiilor mele spirituale. Totul este o luptă de depășire a limitelor vieții. Această preocupare a omului pentru propria sa persoană este forma sublimată a grijii, a neliniștii sale interioare, a angoasei pe care o Întâlnim, ca temă centrală, dezbătută la mulți filosofi existențialiști (S. Kierkegaard, M. Heidegger, J.P. Sartreă. G. Marcel vorbește de „omul problematic”, M. Scheler de „omul resentimentului”, P. Teilhard de Chardin despre „fenomenul uman”, A. Camus despre „omul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
comunicare, fie formală, fie subiectiv-emoțională, devine falsă sau chiar imposibilă, anulându-se sau sfârșind prin a genera stări de tensiune, suspiciune, conflicte interpersonale. Problematica omului nu mai este frământarea interioară, de factură socratică sau faustică. Este cu totul altceva: o angoasă a disperării. Nici Socrate și nici Faust nu sunt singuri. Ei sunt frământați, dar nu sunt singuri În frământarea lor. Frământarea lor este interogația la care se poate da un răspuns. Angoasa omului modern este disperarea dată de absența oricărei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]