12,966 matches
-
sine ploaie, așa că n-am putut adăsta prea mult pe terasă și m-am refugiat, după aproape o jumătate de oră de așteptare, în Albertinum, mai exact, la parterul edificiului cu acest nume, unde era amenajată o galerie de sculptură antică. Aici mă găsise Olimpia, care venise însoțită de colegul ei, Beliov. Beliov acesta era un individ fără vârstă, nu prea înalt, dar bine legat, cu părul deschis la culoare cam rărit în creștet. Ochii săi albaștri îl cercetau pe partenerul
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
îmi vorbise Olimpia nemțește în numele amândurora, dar afară plouă cu găleata. Abia am prins un taxi. Cred că va mai trebui să zăbovim puțin aici. Olimpia era foarte tristă, iar la sporirea tristeții ei părea să contribuie și imaginea vestigiilor antice din jur. Se așezase pe o băncuță lângă o superbă coloană cu capitel corintic, pe care o cercetase cu multă atenție, mângâindu-i canelurile, apoi, brusc, își coborâse fața în palme. Aflându-mă aproape de ea, am încercat să-i pun
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
rîul Nistru pe malul căruia a fost ctitorita cetatea, în acest caz albul denotind probabil limpezimea și curatenea apelor fluviului. Mărturiile de epocă, resturile de ziduri de piatră din diferite perioade ale anticității, inscripțiile grecești și latine, resturile de arhitectură antică (coloane, plăci de teracota pictate inspirat, ceramioca grecească, română, bizantina, mici obiecte de bronz, os și teracota), găsite în timpul săpăturilor arheologice din anul 1919 și între anii 1927-1930 atestă pelerinajul săvîrșit prin aceste locuri de popoarele care purcedeau la drum
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
dezică de religia să. Este povestea Sfanțului Ioan cel Nou, relatata de mitropolitul Grigore Țamblac, poveste ce arată că factorul etnic predominant de la conducerea orașului era, la acea dată altul decât cel autohton. Cetatea Albă, se pare creată pe locul anticului Tyras, apare cu această denumire abia în epoca să de măreție, când este oraș al Moldovei lui Ștefan cel Mare, numărând aproximativ 20.000 locuitori și înscriindu-se printre cele mai mari orașe europene din epoca. Până la acea dată se
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
noțiuni științifice, la nivelul de cunoaștere din vremea aceea. În urmă cu peste 3.000 de ani, preoții Egiptului faraonic îi învățau pe viitori scribi știință redactării și a descifrării manuscriselor - pe baza complicatului sistem al hieroglifelor -, iar în India antică, tot preoții erau cei care predau gramatică, științele, filosofia, alături de Vede - cărțile sfinte ale religiei hinduse. Învățăceii chinezi studiau și ei poezia, filosofia și religia, culturii chineze apartinandu-i, de altfel, cativa mari cărturari ale căror opere deveniseră materii de
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
răspândit în toată Chină. Urmărea: familiile nobile veneau acum ele la el să-i încredințeze fiii spre educare. Printre popoarele Antichității, vechii evrei erau renumiți pentru respectul lor față de cărți și învățătură, iar istoricii consideră că tradiția educației în cultura antică evreiască a avut o mare influență asupra societății occidentale. Obligația de a citi cărțile sfinte și de a le explica și altora implică nu numai autoeducarea, ci și existența unui sistem de predare, bazat pe studiul Torei și al Talmudului
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
etice de la părinți la copii, în cadrul unui sistem precis de norme. Iar pentru formele mai avansate de învățare, rabinii realizau predarea la un nivel superior în temple - lacascuri de cult și totodată de studiu. Alături de vechea civilizație ebraică, cultura Greciei antice este considerată una dintre sursele educației în civilizația occidentală. Grecia și-a avut mării ei profesori, care creșteau nenumărate promoții de elevi, învățându-i pe aceștia filosofia, logică, retorica, gramatică, instruindu-i în poezie, proza, matematica și științele naturii. Felurite
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
a avut mării ei profesori, care creșteau nenumărate promoții de elevi, învățându-i pe aceștia filosofia, logică, retorica, gramatică, instruindu-i în poezie, proza, matematica și științele naturii. Felurite școli și curente de gandire s-au succedat în civilizația greacă antică, lăsând urme în istoria ideilor. Astfel, sofiștii, care au început să predea la Atena în jurul anului 400 i.Hr., s-au specializat în gramatică, logica și retorica; Socrate, în schimb, încerca să descopere și să transmită discipolilor săi principiile universale ale
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
îi aparțin și de rolul pe care această clasă urmează să-l joace în societate. Aristotel, discipol al lui Platon, și-a întemeiat propria școală în Atena în anul 335 i.Hr. În această școală, cunoscută sub numele de Lyceum, maestrul antic al cunoașterii și-a învățat elevii să descopere legile naturale care guverneaza Universul și să trăiască în acord cu aceste legi.Daca grecii s-au ocupat mai ales cu studiul filosofiei, românii Antichității au fost, în schimb, mai interesați de
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
asupra Europei era foarte intens, cărturarii arabi din nordul Africii și din sudul Europei, în special din Spania, au transmis creștinilor noi precepte în matematică, științele naturii, medicina, filosofie...Tot lor le datorăm, în bună măsură, păstrarea și răspândirea înțelepciunii anticilor, a operelor unor învățați ai Antichității - Aristotel, Euclid, Galen, Ptolemeu - pe care arabii le-au tradus și le-au răspândit în Occident. În Evul Mediu au apărut și primele universități - cele mai vechi astfel de instituții de învățământ din Europa
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
datând din secolul al XII-lea. Universitățile au fost produsul gândirii scolastice, curent ce urmărea să împace concepția creștină oglindita în Biblie cu înțelepciunea moștenita de la filosofii „păgâni“ ai Antichității. Renașterea, în schimb, a pus accentul pe umanismul laic al anticilor, mai degrabă decât pe chestiunile religioase. Apariția tiparului a dus la o largă răspândire a cărților, iar pe ici, pe colo, au început să-și facă loc chiar noi teorii asupra educației. Dar tot membrii claselor înstărite erau cei care
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
este numit de popor „muntele Dochiei”. Dacă „Dochia” este corespondentul popular, românesc al „Daciei” (ca divinitate - „augusta”), ne putem întreba care este corespondentul popular, românesc al dacicului Zalmoxe (sau Saturn). Răspunsul lui Nicolae Densușianu este în concordanță cu atributele zeității antice („tată al zeilor”, „bătrân”, „moș”): este „Crăciun Bătrânul”, „Moș Crăciun” sau, simplu, „Moșul” sau „Omul”; întâlnim tot în masivul Bucegi, mai sus de „Babele”, o stâncă uriașă care îl reprezintă probabil din timpurile preistorice, numită de ciobani stânca „Omu”, ea
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
șezând printre alți bărbați, se ridicase În picioare și Îl saluta cu brațul, făcându-i semn să se apropie. Dante se Îndreptă Într-acolo cu o Încetineală studiată. Voia ca mișcările să Îi fie impregnate de acea gravitas pe care anticii o considerau a face parte din firea Înnăscută a Înțelepților. Astfel, avea să aibă prilejul de a examina grupul care ședea În jurul mesei. Simțea că orice amănunt al propriei sale persoane, de la veșminte la modul de a păși, făcea obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În chip de oameni, Îl fixau atent. Și calul, și acvila... Până În acea zi, nu i se mai Întâmplase niciodată să găsească o atât de precisă corespondență Între speciile de animale și diferitele caractere omenești, despre care citise În cărțile anticilor. Grupul acela eterogen constituia, așadar, societatea Înțelepților despre care vorbise spițerul. Probabil că nu erau mulți asemenea Înțelepți la Florența, și totuși nici unul dintre chipurile acelea nu Îi era cunoscut. Trebuie că erau străini, ca Teofilo, se gândi el, trecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de sub tivul turcoaz al mantiei, Împodobite cu lucitoare inele de aur. Pe chipul ei, pe lângă ochii cum nu se poate mai negri, se distingeau pielea arămie și dinții mari și albi. Culoarea roșiatică a carnației amintea de eleganța unei statui antice. Clătină Încetișor din cap, scuturându-și cerceii mari din aur. Apoi, cu un gest plin de grație, se așeză pe scaun, lângă dânsul. În mișcare, marginile de jos ale mantiei se deschiseră un pic, lăsând să se Întrezărească strălucirea trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răspunse Antonio, surprins de agitația poetului. Te gândești că ar putea exista vreo legătură? Dante nu Îi răspunse. Îi dăduse drumul și, Între timp, reflecta. Patru metale și un material mai umil, dar tenace. Fragil, dar durabil. Bronzul și fierul anticilor se făcuseră praf și pulbere, dimpreună cu umbrele lor. Dar cărămizile romanilor erau Încă acolo, În arce și În bazilici, depunând mărturie pentru măreția Imperiului. Fărâmicioasa teracotă pe care se sprijineau speranțele supraviețuitoare ale unui mare edificiu. Și tocmai Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se răsculaseră Împotriva lui Dumnezeu, a Uriașilor, care se născuseră din oasele Îngerilor și stăpâniseră Pământul asuprindu-l cu puterea lor. Despre o epocă a Profeților, care primiseră darul de a vedea și muriseră orbiți de ceea ce Întrezăriseră, și a Anticilor, care ridicaseră monumente nemăsurate, Însângerându-l cu bătăliile lor. În sfârșit, despre epoca Celor din Urmă, care aveau să moștenească Pământul, dacă aveau să știe cum să evoce puterile nemăsurate ale celor dinaintea lor, ale căror trupuri dormeau În subsol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
căutarea norocului. O crăpătură ascunsă precum fisura nevăzută din bronzul unui clopot, pe care numai o ureche exersată o poate percepe Înainte ca acesta să crape pe nepusă masă. Iar urechea poetului, rafinat de muze și de obișnuința cu glasul anticilor, percepea În mod limpede acea disonanță, ca zgomotul unei cascade din depărtare. — Oraș de tâlhari, repetă el plecând de la fereastră. În sfârșit, un slujbaș, Îmbrăcat În uniforma țipătoare a Artei, Îl chemă fără politețe și Îl conduse la etajul superior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că aurul e atât de rar, pe Pământ? Sau că va mai fi astfel pentru multă vreme? Dante se opri fixându-l În tăcere. — Oricum, chiar În condițiile În care corpurile cerești nu ar fi zei, așa cum a crezut Înțelepciunea antică, ele au cu adevărat o putere de o virtute nemăsurată, așa cum, prin evidența lucrurilor, aflăm zi de zi din Învolburatele contingențe ale vieții. Mânia lui Marte, triumful lui Jupiter și mai cu seamă energia de neoprit a lui Venus, steaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
drumului său, călăuză oarbă a altor orbi. Antonio da Peretola, stăpânit de visul de a-i uni pe toți oamenii sub semnul crucii, și dispus, pentru asta, să ne predea În masă În mâinile tiranului. Augustino di Menico, convins, ca anticii, că rațiunea poate ajunge la adevăr, și hărăzit, din această pricină, să rămână În tenebre, afară din casa Domnului. Și Cecco Angiolieri, sfâșiat de melancolia care Îl străbate ca o otravă fără leac. Fiecare ar fi putut ucide, pentru pasiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pergament. Cu fragmentarea ei În părți, lanțurile de munți, lungile șerpuiri de râuri, marile oceane. Dar mai apoi exista și un dincolo, imens. Dante observa semnele cu pupilele mărite și compara alegoria de pe zid cu exactitatea reprezentării din fața lui. Așadar, anticii avuseseră dreptate atunci când numiseră fluviu ceea ce intelectul pitic al contemporanilor lui se Încăpățâna să creadă a fi un ocean. Era, Într-adevăr, un fluviu, masa aceea de apă care se Întindea spre Apus, aparent nesfârșită. Pe hartă era Însemnat limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prezentă Însă, În mod explicit, pe agenda unei următoare expediții), bazinul occidental al Mediteranei, până la Gibraltar (vizat și el detaliat În planurile macedoneanului), și restul Indiei, respectiv, Gangele cu obiectivul maxim, atingerea „oceanului exterior” - formulare misterioasă, prezentă În textele autorilor antici, a cărei semnificație reală nu a fost Încă descifrată mulțumitor de istoriografia modernă. De patru ani este căsătorit cu Roxana, fiica nobilului ahemenid Oxyarthes, redutabilul adversar care condusese rezistența de la Sogdiana. Roxana este Însărcinată, ceea ce Îl umple de bucurie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În egală măsură pentru uz militar și civil etc. Pentru amuzament, dacă vreți, vă voi mai semnala o inserție spectaculoasă de modernism În practica economică a lui Alexandru. Într-un text atribuit incorect profesorului său, Aristotel din Stagira, un autor antic neidentificat consemnează preocupări de instituire a unor politici financiare prezente și astăzi În practica băncilor naționale, vorbind despre urmărirea determinării naturii monedei curente și despre alegerea momentelor În care acesteia i se conferă valori faste sau valori slabe, respectiv a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de față. Corect, dar totul trebuie plasat În timp real, iar nu raportat la normele și exigențele diplomației contemporane. Ar fi fost frumos - prea frumos să poată fi adevărat - ca banchetul de la Opis să se fi constituit Într-o variantă antică a Cinei cea de Taină pictată de Cranach cel Bătrân, cu participanți animați de idealul Înfrățirii universale și așezați democratic În jurul unei mese rotunde, nu dreptunghiulare, așa cum ne-a obișnuit iconografia creștină tradițională. Admirabilă imagine, dar și realistă În context
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
despre care aminteam. Cunoașterea mediată de rațiune ne-a Înstrăinat treptat de fenomene, de natură, de realitate, de adevărurile primare, dar esențiale, pe care nu le mai percepem la modul direct, frust, intuitiv, așa cum o făceau gânditorii din vechime, acei antici fabuloși care și-au apropriat În chip miraculos o mulțime de axiome, principii, paradoxuri, teoreme, aporii din fizică, matematică, astronomie, logică, drept, științe naturale etc., ce ne uimesc și astăzi prin adâncime și pertinență. Anecdota după care Arhimede a descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]